Decizia nr. 5055/2020 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 4113/2017 a Curții de Apel București

Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 25.05.2017, reclamanta Universitatea Politehnică Din București a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane-Ministerul Educației Naționale, anularea Deciziei x/14.11.2016, înregistrata la registratura UPB cu nr. x din 28.11.2016, emisa de OIPOSDRU-MENCS privind soluționarea contestației depuse de Universitatea Politehnica din București, anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 02.09.2016 aferent proiectului x, înregistrat la autoritatea cu competente in gestionarea fondurilor europene sub nr. x/20.09.2016 prin care a fost stabilita in sarcina Universității Politehnica București o creanța bugetara in cuantum de 49818,12 RON.

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 4113 din data de 03.11.2017, Curtea de Apel București, secția a VIII -a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea și a anulat decizia nr. x/14.11.2016 și procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/20.09.2016 în ceea ce privește considerarea drept cheltuială neeligibilă a sumei de 49.818,12 RON.

Recursul exercitat în cauză Împotriva sentinței civile nr. 4113 din data de 03.11.2017 a Curții de Apel București, secția a VIII -a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâtul Ministerul Educației și Cercetării - Direcția Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea formulată, intimata - pârâtă Universitatea Politehnică din București a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Soluția Înaltei Curți Examinând cu prioritate excepția nulității cererii de recurs, Înalta Curte constată că este întemeiată. Potrivit art. 486 alin. (1) lit. e) din C. proc. civ., "Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: (…) e) semnătura părții sau a mandatarului părții în cazul prevăzut la art. 13 alin. (2), a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic", iar, conform alin. (3) al aceluiași articol, "Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității (...)". În temeiul art. 196 alin. (1) din C. proc. civ., cererea de chemare în judecată care nu poartă semnătura părții sau a reprezentantului acesteia este nulă. Aceste dispoziții se corelează cu dispozițiile generale în materia introducerii oricărui demers judiciar, inserate în art. 148 din C. proc. civ., în conformitate cu care orice cerere adresată instanțelor judecătorești trebuie să cuprindă, printre alte mențiuni esențiale, și semnătura. Dispozițiile art. 194 lit. f) din C. proc. civ. prevăd aceeași obligație. Potrivit art. 268 alin. (1) din C. proc. civ., având denumirea marginală "Rolul semnăturii": "(1) Semnătura unui înscris face deplină credință, până la proba contrară, despre existența consimțământului părții care l-a semnat cu privire la conținutul acestuia.(...)." Prin urmare, semnătura, având rolul de a atesta voința părții cu privire la conținutul înscrisului semnat, trebuie să fie olografă și nicidecum dactilografiată, imprimată sau înlocuită prin parafă. Or, recurentul a depus declarația de recurs purtând doar mențiunea dactilografiată "A. - Director OI POCU-MEN". În cauză, prin citația emisă la data de 04 august 2020, s-a pus în vedere recurentului să semneze cererea de recurs, conform art. 196 alin. (2) din C. proc. civ. care prevede că lipsa semnăturii se poate acoperi în tot cursul judecății, astfel cum rezultă din dovada existentă la dosar, însă nu a complinit această lipsă. Lipsa semnăturii este un aspect prealabil peremptoriu de natură a determina neregularitatea învestirii instanței, în consecință, nefiind îndeplinită această cerință Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 486 alin. (1) lit. e) din C. proc. civ., Înalta Curte va anula cererea de recurs. PENTRU ACESTE MOTIVE,