ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1563/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Universitatea Politehnica din București a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educației Naționale (OIPOSDRU - MEN) anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului de convergenta încheiat la data de 05.02.2014, comunicat Universității Politehnica din București cu numărul OI/820/SJCSN/10.02.2014 și pe cale de consecința anularea Deciziei nr. OI/1050/ES/12.05.2014 privind soluționarea contestației depusa de Universitatea Politehnica din București împotriva procesului verbal menționat mai sus.

Prin sentința civilă nr. 557 din 02.03.2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta Universitatea Politehnica din București, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale - Organismul Intermediar Programul Operațional Sectorial Dezvoltatea Resurselor Umane (OIPOSDRU), ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 557 din 02.03.2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta Universitatea Politehnica din București, fără a invoca vreunul dintre cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) din Noul C. proc. civ.

Intimatul-pârât a depus la dosar întâmpinare, la data de 10.09.2015, cu respectarea condițiilor prevăzute de C. proc. civ.

În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, prin încheierea de ședință din data de 19 ianuarie 2017, s-a dispus comunicarea raportului, în baza dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., cu mențiunea că părțile pot formula în scris un punct de vedere asupra raportului, în termen de 10 zile de la comunicare.

La termenul din 27.04.2017 având în vedere că în raport s-a propus anularea recursului, s-a considerat, de către toți membrii completului, că se poate face aplicarea prevederilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este nul, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

În speță, astfel cum s-a reținut și în raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, cererea de recurs nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din același cod.

În raportul întocmit asupra admisibilității recursului s-a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d), coroborate cu prevederile art. 486 alin. (3) din Noul C. proc. civ., s-a constatat că recurentul nu combate în vreun fel argumentele de fapt și de drept avute în vedere de instanța de fond atunci când a soluționat pricina și nu face nicio referire la aceste argumente ce sunt redate pe larg în considerentele hotărârii. Autorul căii de atac nu face decât să reia aspectele pe care le-a menționat în motivarea cererii de chemare în judecată, neînțelegând să arate care sunt eventualele greșeli de judecată ale primei instanțe ori elementele de nelegalitate și/sau netemeinicie ale sentinței recurate.

De asemenea, se constată că recurenta nu indică temeiul de drept al cererii de recurs.

Or, invocarea pur formală a unor aspecte, fără arătarea în concret a eventualelor greșeli de judecată ale primei instanțe, ori elementele de nelegalitate ale sentinței recurate nu pot atrage incidența vreunuia dintre motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și acoperirea nulității recursului.

Prin urmare, susținerile recurentului nu reprezintă critici împotriva sentinței recurate și ca atare nu pot fi apreciate ca fiind motive de nelegalitate pe care să se întemeieze calea de atac, astfel cum prevăd dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., republicat.

Dispozițiile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., republicat, prevăd că mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2), sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

De asemenea, potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 493 alin. (5), coroborat cu art. 486 alin. (3), art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte, constituită în Complet de filtru, va anula recursul formulat, ținând seama și de prevederile art. 499 din același cod, decizia urmând a fi comunicată părților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta Universitatea Politehnica din București împotriva sentinței civile nr. 557 din 02.03.2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 aprilie 2017.