ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 21 septembrie 2022

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1256 din data de 23.06.2021 pronunțată de Judecătoria Arad în dosar nr. x/2019, în baza art. 351 C. pen. a fost condamnată inculpata A., născută la data de 21.09.1979, în mun. Arad, cetățean român, necăsătorită, fără antecedente penale, studii superioare, administrator la S.C. B. S.R.L., la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de camătă.

În temeiul art. 67 alin. (1) și (2) C. pen., a aplicat inculpatei A., pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) C. pen. (constând în dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a administra societății comerciale având ca obiect schimb valutar, activitate de care s-a folosit inculpata pentru săvârșirea infracțiunii) pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) și (3) C. pen., a aplicat inculpatei, pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., constând în dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a administra societăți comerciale având ca obiect schimb valutar, activitate de care s-a folosit inculpata pentru săvârșirea infracțiunii, din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până când pedeapsa principală va fi executată sau considerată ca executată.

În baza art. 207 alin. (1) și (2) raportat la alin. (3) din C. pen., cu aplicarea circumstanței agravante prevăzute de art. 77 lit. a) C. pen., și totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. (cele două infracțiuni fiind săvârșite în concurs real de infracțiuni) a fost condamnată inculpata A., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj.

În temeiul art. 67 alin. (1) și (2) C. pen., a aplicat inculpatei A., pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. (constând în dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) și (3) C. pen. a aplicat inculpatei, pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., constând în dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până când pedeapsa principală va fi executată sau considerată ca executată.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. și la art. 38 alin. (1) C. pen., a contopit pedepsele aplicate în prezenta cauză și a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare pe care a sporit-o cu 1 an închisoare o treime din cealaltă pedeapsă aplicată, inculpata A. urmând să execute în final pedeapsa rezultantă de 5 (cinci) ani închisoare în regim de detenție.

În temeiul art. 45 raportat la art. 67 alin. (1) și (2) C. pen., a aplicat inculpatei A., pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen. (constând în dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a administra societăți comerciale având ca obiect schimb valutar, activitate de care s-a folosit inculpata pentru săvârșirea infracțiunii) pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 45 raportat la art. 65 alin. (1) și (3) C. pen., a aplicat inculpatei A., pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., constând în dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și și dreptul de a administra societăți comerciale având ca obiect schimb valutar, activitate de care s-a folosit inculpata pentru săvârșirea infracțiunii, din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până când pedeapsa principală va fi executată sau considerată ca executată.

În baza art. 207 alin. (1) raportat la alin. (3) din C. pen., cu aplicarea circumstanței agravante prevăzute de art. 77 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul C. , la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj.

În temeiul art. 67 alin. (1) și (2) C. pen., a aplicat inculpatului C., pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. (constând în dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) și (3) C. pen., a aplicat inculpatului, pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., constând în dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până când pedeapsa principală va fi executată sau considerată ca executată.

În temeiul art. 269 C. pen., a fost condamnată inculpata D. , pentru săvârșirea infracțiunii de favorizarea făptuitorului, la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.

În temeiul art. 67 C. pen., a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. (constând în dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) pe o durată de 2 (doi) ani, de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, conform art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) și (3) C. pen., a interzis inculpatei ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

În temeiul art. 48 C. pen. raportat la art. 207 alin. (1) și (2) raportat la alin. (3) C. pen. cu aplicarea circumstanței agravante prevăzute de art. 77 lit. a) C. pen., totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. (cele două infracțiuni comise se află în concurs real) a condamnat inculpata D., pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de șantaj, la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.

În temeiul art. 67 C. pen., a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. (constând în dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) pe o durată de 2 (doi) ani, de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, conform art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) și (3) C. pen., a interzis inculpatei ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. și la art. 38 alin. (1) C. pen., a contopit pedepsele aplicate în prezenta cauză și a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare pe care a sporit-o cu 4 (patru) luni închisoare, o treime din cealaltă pedeapsă aplicată, inculpata D. urmând să execute în final pedeapsa rezultantă de 2 ani și 4 luni închisoare.

În temeiul art. 45 raportat la art. 67 C. pen., a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. (constând în dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) pe o durată de 2 (doi) ani, de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, conform art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 45 raportat la art. 65 alin. (1) și (3) C. pen., a interzis inculpatei ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 91 C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și a stabilit un termen de supraveghere de 3 ani, conform dispozițiilor art. 92 C. pen. și care se calculează de la data rămânerii definitive a sentinței penală.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., a obligat inculpata D. ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Arad la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) C. proc. pen., a impus inculpatei D. să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probațiune Arad sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca pe parcursul termenului de supraveghere, inculpata să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității la Primăria Municipiului Arad sau Primăria comunei Vladimirescu, județul Arad pe o perioadă de 100 de zile, în funcție de posibilitățile concrete de executare existente la nivelul Serviciului de probațiune.

În baza art. 404 C. proc. pen. raportat la art. 91 alin. (4) C. pen., a atras atenția inculpatei D. asupra dispozițiilor art. 96 C. pen.

În temeiul art. 269 C. pen., a fost condamnat inculpatul E., consilier service la S.C. F. S.R.L., stagiu militar nesatisfăcut, cetățean român, fără antecedente penale, pentru săvârșirea a infracțiunii de favorizarea făptuitorului, la pedeapsa de 1 (an) închisoare.

În temeiul art. 67 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. (constând în dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) pe o durată de 2 (doi) ani, de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, conform art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) și (3) C. pen., a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 91 C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și a stabilit un termen de supraveghere de 3 ani, conform dispozițiilor art. 92 C. pen. și care se calculează de la data rămânerii definitive a sentinței penală.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., a obligat inculpatul E. ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Arad la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) C. proc. pen., a impus inculpatului E. să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probațiune Arad sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității la Primăria Municipiului Arad sau Primăria comunei Vladimirescu, județul Arad pe o perioadă de 100 de zile lucrătoare, în funcție de posibilitățile concrete de executare existentă la nivelul Serviciului de probațiune.

În baza art. 404 C. proc. pen. raportat la art. 91 alin. (4) C. pen., a atras atenția inculpatului E. asupra dispozițiilor art. 96 C. pen.

A admis, în parte, acțiunea civilă formulată de către partea civilă G., având domiciliul în Mun. Arad, str. x, jud. Arad, cu domiciliul procesual ales în municipiul Cluj Napoca, str. x, jud. Cluj și a obligat inculpații A., C. și D., în solidar, la plata sumei de 20.000 de euro la curs BNR/data plății efective, reprezentând daune morale aferente infracțiunii de șantaj și a respins în rest acțiunea civilă exercitată ca fiind neîntemeiată.

În conformitate cu art. 249, art. 397 alin. (2) și 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., instanța din oficiu a instituit măsuri asigurătorii pe toate bunurile mobile și imobile a inculpaților A., C. și D., în limita sumei de 20.000 de euro/curs BNR, măsura asigurătorie urmând a fi pusă în executare în condițiile art. 370 alin. (3), art. 581 C. proc. pen., art. 7 lit. e) și art. 9 alin. (3) din Legea nr. 188/2000 reactualizată, de către orice executor judecătoresc învestit de partea civilă G. în condițiile legii, executor judecătoresc care va putea identifica și evalua bunurile supuse sechestrului în condițiile art. 252 C. proc. pen.

În conformitate art. 397 alin. (4) C. proc. pen., dispozițiile privind luarea măsurilor asigurătorii sunt executorii.

În temeiul art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen., a dispus confiscarea specială a sumei de 294.000 de mii euro de la inculpata A., reprezentând bunuri dobândite prin săvârșirea infracțiuni de camătă prevăzută de art. 351 C. pen.

În conformitate cu art. 250, art. 393 alin. (3), art. 397 și 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., instanța din oficiu a instituit măsuri asigurătorii pe toate bunurile mobile și imobile a inculpatei A., în limita sumei de 294.000 de mii euro.

În conformitate cu art. 72 C. pen., a dedus din pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare aplicată inculpatei A., perioada reținerii și a arestării preventive din data de 18.11.2019 - până la data de 11.03.2020, constatând faptul că inculpata din data de 11.03.2020-16.07.2020 s-a aflat sub control judiciar.

În conformitate cu art. 72 C. pen., a dedus din pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare aplicată inculpatului C. perioada reținerii și a arestării preventive din data de 18.11.2019 - până la data de 11.03.2020, constatând faptul că inculpatul din data de 11.03.2020-16.07.2020 s-a aflat sub control judiciar.

A constatat faptul că inculpata D. a fost reținută și arestată preventiv în perioada 18.11.2019 -25.11.2019, a fost arestată la domiciliu în perioada 25.11.2019-03.02.2020, iar în perioada 03.02.2020-15.06.2020 s-a aflat sub control judiciar.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen.., a obligat pe inculpații A., C., D. și E. la plata sumei de 3.000 RON, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat, sumă care cuprinde și cheltuielile ocazionate în cursul urmăririi penale.

Împotriva sentinței penale nr. 1256 din data de 23.06.2021, pronunțate de Judecătoria Arad, în dosarul nr. x/2019, au declarat apel inculpații A., C., D. și E., partea civilă G. și Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad.

Prin decizia penală nr. 274/A din 15 martie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul E., împotriva sentinței penale nr. 1256 din data de 12 iunie 2021 pronunțate de Judecătoria Arad, în dosarul nr. x/2019.

În baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad, inculpații A., C. și D. și partea civilă G., împotriva aceleiași sentințe.

S-a desființat, în parte, sentința apelată și, rejudecând:

S-a redus pedeapsa aplicată prin sentință inculpatei A. de la 4 (patru) ani închisoare la 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de camătă, prev. de art. 351 C. pen.

S-au menținut pedepsele complementare și accesorii aplicate inculpatei pe lângă infracțiunea de camătă, prev. de art. 351 C. pen. și s-au menținut pedepsele complementare aplicate inculpatei A. pe lângă infracțiunea de șantaj, prev. de art. 207 alin. (1), (2) rap. la alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen.

De asemenea, s-a menținut pedeapsa principală de 3 (trei) ani închisoare aplicată inculpatei A. prin sentință pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj, prev. de art. 207 alin. (1), (2) rap. la alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen.

În temeiul art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatei, pe lângă infracțiunea de șantaj, prev. de art. 207 alin. (1), (2) rap. la alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, de la momentul rămânerii definitive a prezentei decizii și până când pedeapsa principală va fi executată sau considerată ca executată.

În temeiul art. 38, art. 39 C. pen., s-au contopit cele două pedepse principale aplicate inculpatei prin prezenta decizie, în pedeapsa de 3 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1 an închisoare (o treime din cealaltă pedeapsă), urmând ca inculpata A. să execute pedeapsa rezultantă de 4 (patru) ani închisoare în regim privativ de libertate.

S-au menținut pedepsele complementare aplicate inculpatei A. pe lângă pedeapsa principală rezultantă.

În temeiul art. 45 C. pen., raportat la art. 65 alin. (1), (3) C. pen., s-a aplicat inculpatei A., pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen., respectiv dreptul a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a administra societăți comerciale având ca obiect schimb valutar, activitate de care s-a folosit inculpata în săvârșirea infracțiunii, de la momentul rămânerii definitive a prezentei decizii și până când pedeapsa principală va fi executată sau considerată ca executată.

S-au menținut pedepsele complementare și accesorii aplicate inculpatului C. prin sentință.

S-a menținut pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare aplicată inculpatei D. prin sentință pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la șantaj, prev. de art. 48 rap. la art. 207 alin. (1), (2) rap. la alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen.

În temeiul art. 67 C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 2 (doi) ani, de la rămânerea definitivă a prezentei decizii.

În baza art. 65 alin. (1) și (3) C. pen., s-a interzis inculpatei ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de supraveghere de 2 ani, stabilit conform dispozițiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., a fost obligată inculpata D. ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Arad la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) C. proc. pen., s-a impus inculpatei D. să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probațiune Arad sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca pe parcursul termenului de supraveghere, inculpata să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității la Primăria Municipiului Arad sau Primăria comunei Vladimirescu, județul Arad pe o perioadă de 80 de zile, în funcție de posibilitățile concrete de executare existente la nivelul Serviciului de probațiune.

În baza art. 404 C. proc. pen. raportat la art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenția inculpatei D. asupra dispozițiilor art. 96 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 72 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei închisorii aplicată inculpatei D., perioada reținerii, arestării preventive și a arestului la domiciliu din data de 18.11.2019 până în 03.02.2019.

În temeiul art. 1357 și urm. C. civ., art. 25 și art. 397 C. proc. pen., a obligat inculpata A. la plata către partea civilă G., a sumei de 295.000 euro, reprezentând daune materiale constând în dobânda încasată nelegal de inculpată.

S-au înlăturat din sentință dispozițiile privind instituirea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor inculpatei A., în limita sumei de 294.000 euro pentru care s-a dispus confiscarea specială.

S-au menținut în rest dispozițiile sentinței atacate.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., a obligat inculpatul E. la 400 RON cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen.., restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.

Împotriva acestei decizii penale au formulat cereri de recurs în casație recurentele D. și A., care au fost înregistrate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, sub numărul de dosar x/2019

Prin cererile de recurs în casație, recurentele D. și A. au susținut admisibilitatea în principiu a cererilor de recurs în casație, în temeiul art. 440 din C. proc. pen.

Au indicat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

Astfel, în susținerea cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., recurenta A. a arătat că nu a intenționat să exercite amenințări la adresa persoanei vătămate G., astfel cum rezultă și din înregistrarea depusă la dosar în format audio, cât și transcrisă care contrazic declarațiile persoanei vătămate și ale martorei H. că ar fi amenințat că sesizează ANAF și Poliția judiciară.

Mai mult, a considerat că divulgarea către autoritățile fiscale a unor activități ilegale ale societății I. ar fi putut să se răsfrângă asupra societății comerciale, persoană juridică distinctă de persoana vătămată. Or, potrivit art. 207 alin. (2) și (3) C. pen., în cazul specific al infracțiunii de șantaj, fapta compromițătoare cu privire la care se amenință că va fi divulgată trebuie să privească exclusiv persoana fizică amenințată ori un membru de familie al acesteia, nefiind permisă extinderea sferei normei de incriminare la oricare alte persoane fizice sau juridice.

S-a precizat că divulgarea săvârșirii unor fapte de natură penală ori a unor nereguli cu caracter fiscal nu poate fi privită ca o amenințare menită să afecteze onoarea sau reputația. Recurenta a apreciat că nu a amenințat persoana vătămată cu săvârșirea unor infracțiuni împotriva acesteia sau a altei persoane și nici cu săvârșirea unei fapte păgubitoare care să se răsfrângă asupra persoanei vătămate ori asupra unui membru de familie al acesteia.

Pe de altă parte, chiar și în contextul afirmației că va sesiza poliția economică și ANAF-ul pentru a verifica activitatea comercială a societății I. nu poate constitui obiectul infracțiunii de șantaj, având dreptul, cât și obligația legală, ca cetățean de a aduce la cunoștință organelor abilitate astfel de fapte.

În ceea ce privește condițiile de tipicitate obiectivă a unei astfel de fapte infracționale, s-a precizat că acestea impun ca amenințarea să privească darea în vileag a unei fapte compromițătoare, iar pe de altă parte caracterul compromițător să fie raportat la însăși persoana amenințată ori la un membru de familie al acesteia.

De asemenea, s-a considerat că nu este îndeplinită condiția de tipicitate ca amenințarea să privească darea în vileag a unei fapte degradante pentru persoana vătămată sau vreun membru de familie.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului în casație, înlăturarea actului material reținut în ceea ce privește infracțiunea de șantaj pentru a face posibilă reducerea pedepsei pentru această infracțiune.

În susținerea cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., recurenta D. a apreciat că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de art. 434 - 438 C. proc. pen. și, pe fond, admiterea recursului în casație formulat, casarea în parte a hotărârii atacate și, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) teza I C. proc. pen.. raportat la art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.. și la 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.., achitarea pentru săvârșirea, în calitate de complice, a infracțiunii de șantaj, prevăzută și pedepsită de art. 48 rap. la art. 207 alin. (1), (2) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală, ea nefiind tipică în raport de aceste texte de incriminare, lăsând nesoluționată acțiunea civilă exercitată în cauză.

De asemenea, a solicitat să se observe că fapta de șantaj, reținută în sarcina sa, în calitate de complice, nu este prevăzută de legea penală, în sensul că aceasta nu este tipică.

În motivarea deciziei penale recurate, instanța de apel a reținut, cu majoritate, că latura obiectivă a infracțiunii de șantaj sub forma complicității morale s-a realizat prin ajutorul moral pe care l-ar fi acordat inculpaților A. și J., astfel:

i) Cunoscând activitatea infracțională a inculpatei A., respectiv faptul că aceasta a dat persoanei vătămate G., bani cu dobândă ilegal, fără să fie autorizată legal în acest sens, la începutul lunii octombrie 2019, i-a pus la dispoziție telefonul mobil personal pentru a o putea suna pe persoana vătămată și a continua să o constrângă moral, cu scopul de a o determina să-i plătească în continuare dobânda;

ii) în relația cu inculpata A., i-a oferit sprijin moral în hotărârea de a o constrânge pe persoana vătămată, a încurajat-o și i-a oferit sugestii despre cum să o șantajeze;

iii) în relația cu inculpatul K., s-ar fi întâlnit cu acesta, l-ar fi sfătuit pe acesta dintâi (și pe inculpata A.) cum ar trebui să procedeze pentru a nu fi prins în cazul în care realizează actele de constrângere, sugestia fiind ca acesta să se cazeze undeva în afara orașului și să pună pe altcineva să comită fapta, aspect pe care inculpatul l-a și făcut.

Așadar, recurenta a susținut că singurele fapte care i-au fost imputate sunt reprezentate de conversațiile telefonice din datele de 19.10.2019 și 21.10.2019, astfel cum au fost redate în procesele-verbale întocmite în acest sens.

Imputându-i-se săvârșirea faptei în varianta complicității morale/intelectuale, rezultă că ar fi trebuit ca prin aceste acte să producă, așa cum a arătat, "efecte asupra psihicului infractorului, prin întărirea sau întreținerea intenției de a comite fapta prevăzută de legea penală". Totodată, pentru a se fi ajuns la aceste efecte, erau necesare îndeplinirea condițiilor pentru reținerea participației penale (proprii) a complicității la comiterea unei infracțiuni:

- săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală de o altă persoană în calitate de autor;

- săvârșirea de către complice a unor acte de înlesnire/ajutor la comiterea faptei de către autor;

- contribuția complicelui să fi folosit efectiv autorului la săvârșirea faptei prevăzute de legea penală;

- actul de complicitate să fi fost efectuat cu intenție.

Or, s-a arătat că aceste acte au fost efectuate ulterior datei de 10/11.10.2019, atunci când a fost distrus geamul întreprinderii persoanei vătămate în scop de transmitere a unui mesaj în vederea constrângerii la care aceasta ar fi fost supusă, ceea ce denotă o rezoluție infracțională consolidată prin actul material al acestei distrugeri.

S-a precizat că rezoluția infracțională nu numai că exista la data de 10/11.10.2019 conform descrierii faptelor, dar a și fost pusă în executare, ceea ce face ca actul de înlesnire/ajutor pentru această infracțiune să fie inexistent.

Recurenta a apreciat că în niciuna dintre cele 2 (două) convorbiri nu este întrunită condiția săvârșirii de către complice a unor acte de înlesnire la comiterea unei fapte pentru care rezoluția infracțională deja exista, respectiv condiția contribuției efective a complicelui la săvârșirea faptei.

În ceea ce privește discuția referitoare la mașinile care au fost incendiate pe raza mun. Arad, pe lângă împrejurarea că susținerile erau referitoare la o serie de fapte care au avut loc în trecut, anterior acelei discuții, în cauză nu a existat nicio acțiune de distrugere a vreunei mașini prin incendiere, ceea ce denotă neîndeplinirea condiției privind săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală de o altă persoană în calitate de autor pentru a fi atrasă răspunderea penală.

Activitatea complicelui poate interveni atât în faza actelor de pregătire, cât și concomitent cu actele de executare. În schimb, nu se poate vorbi de complicitate ulterior momentului consumării (...) infracțiunii.

S-a concluzionat din analiza tuturor convorbirilor telefonice transcrise și depuse la dosarul cauzei că toate discuțiile cu inculpata A. s-au circumscris unei sfere ce caracteriza, mai degrabă, o relație de prietenie căreia nu i se puteau conferi conotații penale, mai ales în condițiile în care se reține că aceste convorbiri au fost redate și analizate în mod fragmentat (cu precădere discuția din 21.10.2019).

De asemenea, din analiza probatoriului existent la dosar, a rezultat că persoana vătămată însăși nu a relatat în mod specific existența unei convorbiri cu caracter constrângător de pe telefonul inculpatei D., cu precizarea că din cuprinsul declarațiilor persoanei vătămate reiese că amenințările nu au fost adresate prin telefon, ci în mod direct de către A., la sediul firmei, respectiv indirect, prin actele realizate de inculpatul Stăniș (spargerea geamului de la magazin, lăsarea unei jerbe în fața sediului firmei).

Conchizând, în opinie separată, Curtea a apreciat în mod corect că nu puteau constitui acte de complicitate morală faptul că și-a exprimat opinia atunci când a fost informată despre activitățile inculpatei A. de către aceasta din urmă, că niciuna din convorbiri nu reliefa că a susținut demersul infracțional al autorilor, nerezultând în niciun mod că i-a îndrumat pe inculpați sau le-a susținut în concret planul infracțional în a o șantaja pe persoana vătămată, motiv pentru care a considerat că se impunea achitarea sa sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate (morală) la șantaj în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.., consecința acestei soluții fiind lăsarea ca nesoluționată a acțiunii civile, precum și înlăturarea obligației de plată a cheltuielilor judiciare către stat.

De altfel, a apreciat că nici celelalte condiții care atrăgeau reținerea participației penale a complicității nu au fost îndeplinite în speță, sens în care a considerat că fapta nu este una tipică, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului în casație pe prevederile art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen.. raportat la art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.. și 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

Prin încheierea din 8 iunie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în dosarul nr. x/2019, s-au admis, în principiu, cererile de recurs în casație formulate de recurentele D. și A. împotriva deciziei penale nr. 274/A din 15 martie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția penală. Din perspectiva formalismului unei cereri de recurs în casație, s-a constatat că cererile de recurs în casație formulate de recurentele D. și A. îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 434 - art. 438 din C. proc. pen., recursurile în casație urmând a fi examinate prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., apreciindu-se că aspectele invocate de recurente, referitoare la condamnarea pentru o faptă neprevăzută de legea penală, nu întrunește cerințele laturii obiective a infracțiunii de șantaj și care, prin urmare, nu realizează tipicitatea infracțiunii.

De asemenea, s-a făcut precizarea că nu pot fi analizate prin prisma niciunui caz de recurs în casație dintre cele expres și limitativ prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., criticile cu privire la reexaminarea conținutului mijloacelor de probă, verificarea existenței ori a suficienței probelor pe care s-a întemeiat soluția de condamnare pentru infracțiunea de șantaj, situația de fapt ori încadrarea juridică, fiind aspecte ce țin de temeinicie și nu de legalitatea pedepsei, iar o astfel de analiză nu se poate realiza în calea de atac a recursului în casație, prin prisma cazului invocat și nici a celorlalte cazuri expres și limitativ prevăzute de legiuitor.

Examinând recursurile în casație formulate de recurentele D. și A. împotriva deciziei penale nr. 274/A din 15 martie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.. și în limitele încheierii de admitere în principiu, Înalta Curte constată următoarele:

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac, prin intermediul căreia este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de art. 438 din C. proc. pen. care vizează exclusiv legalitatea hotărârii atacate.

Conform prevederilor art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării dacă "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală". Acest caz de casare are în vedere situația în care s-a săvârșit o faptă de către inculpat - persoana fizică sau persoană juridică - pe care instanța de apel a considerat-o infracțiune, când în realitate, fapta nu se regăsește în niciuna din prevederile legii penale ca infracțiune.

Constatarea prevederii faptei în legea penală presupune existența unui model legal de incriminare care să descrie fapta interzisă, existența unei fapte concrete și tipicitatea (corespondența dintre trăsăturile faptei concrete și modelul de incriminare).

În aceste coordonate de principiu, în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, criticile formulate de recurentele D. și A. referitoare la condamnarea pentru o faptă neprevăzută de legea penală, nu întrunește cerințele laturii obiective a infracțiunii de șantaj și care, prin urmare, nu realizează tipicitatea infracțiunii, se limitează doar la verificarea respectării legii de către instanța a cărei hotărâre a fost atacată. Înalta Curte poate cenzura, în drept, hotărârea în calea extraordinară de atac a recursului în casație, exclusiv, prin raportare la situația de fapt stabilită cu titlu definitiv prin hotărârea recurată, excluzând rejudecarea cauzei în parametrii în care a avut loc judecata în fond și apel.

Ca atare, Înalta Curte urmează să analizeze dacă faptele reținute în sarcina recurentele D. și A., pentru care prin decizia penală pronunțată de instanța de apel s-a dispus soluția definitivă de condamnare pentru infracțiunea de șantaj, prev. de art. 207 alin. (1), (2) rap. la alin. (3) C. pen. (reținute în sarcina inculpatei A.) și complicitate la infracțiunea de șantaj, prev. de art. 48 rap. la art. 207 alin. (1), (2) rap. la alin. (3) C. pen. (reținută în sarcina inculpatei D.), întrunește elementele de tipicitate ale normei de incriminare, respectiv dacă se realizează o corespondență între faptele săvârșite și configurarea legală a infracțiunilor.

Potrivit art. 207 alin. (1) C. pen., infracțiunea de șantaj în varianta tip, constă în constrângerea unei persoane să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva, în scopul de a dobândi în mod injust un folos nepatrimonial, pentru sine ori pentru altul și se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani.

(2) Cu aceeași pedeapsă se sancționează amenințarea cu darea în vileag a unei fapte reale sau imaginare, compromițătoare pentru persoana amenințată ori pentru un membru de familie al acesteia, în scopul prevăzut în alin. (1).

Infracțiunea prezintă o varianta agravată în alin. (3), dacă faptele prevăzute la alin. (1) sau (2) au fost comise în scopul de a dobândi în mod injust un folos patrimonial, pentru sine sau pentru altul și se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

Potrivit art. 48 alin. (1) C. pen., complice este persoana care, cu intenție, înlesnește sau ajută în orice mod la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală. (2) Este de asemenea complice persoana care promite, înainte sau în timpul săvârșirii faptei, că va tăinui bunurile provenite din aceasta sau că va favoriza pe făptuitor, chiar dacă după săvârșirea faptei promisiunea nu este îndeplinită.

Potrivit art. 77 lit. a) C. pen., constituie circumstanță agravantă săvârșirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună.

În varianta tip, elementul material al laturii obiective constă în acțiunea de constrângere a unei persoane să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva.

Acțiunea de constrângere se poate săvârși prin exercitarea oricăror acte de violență fizică împotriva unei persoane, în limitele prev. de art. 193 alin. (1) C. pen., și prin amenințare, care constă în săvârșirea de acte care sunt de natură a inspira victimei temerea unui pericol pentru viața, integritatea corporală, sănătatea, libertatea, demnitatea sau avutul său ori al unei persoane de care este legată afectiv.

În varianta asimilată, constrângerea se realizează numai prin amenințare cu darea în vileag a unei fapte adevărate sau imaginare. "Prin constrângere se înțelege determinarea unei persoane să facă sau să nu facă ceva împotriva voinței sale. Infracțiunea vizează libertatea persoanei, mai exact libertatea de ordin moral a persoanei, pentru că aceasta nu presupune o privare de libertate, în sens fizic, constrângerea exercitată împotriva subiectului pasiv al infracțiunii de șantaj trebuie să îi producă acestuia o stare de temere, de natură a-l determina să acționeze conform conduitei prevăzute în dispoziția normei de incriminare. În cazul constrângerii fizice, aceasta poate fi exercitată, în mod direct și capabilă să înfrângă rezistența fizică a subiectului pasiv, iar constrângerea psihică se exercită prin acte de natură să inspire victimei temerea că, în viitor, ea sau o altă persoană apropiată ei va suporta un rău. În ambele cazuri, pentru realizarea conținutului constitutiv al infracțiunii, constrângerea trebuie să fie efectivă.

Având în vedere aceste particularități ale infracțiunii de șantaj și, în mod special, obiectul său juridic, care are în vedere libertatea morală a persoanei, legiuitorul nu a prevăzut în cuprinsul normei de incriminare criticate modalitățile concrete de realizare a constrângerii, evitându-se astfel restrângerea, în mod nejustificat, a sferei de aplicare a prevederilor art. 207 alin. (1) din C. pen. în acest fel intră sub incidența dispoziției legale analizate toate formele de constrângere, care au ca rezultat determinarea unei persoane să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva, săvârșite în scopul de a dobândi în mod injust un folos nepatrimonial, pentru sine ori pentru altul, indiferent de acțiunile sau inacțiunile prin care constrângerea este executată". (paragr. 14 și 15 din decizia nr. 689/2017 a Curții Constituționale referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 207 alin. (1) și (3) din C. pen. și paragr. 15 din decizia nr. 858/2018 a Curții Constituționale referitoare la excepția de neconstituționalitate a acelorași dispoziții legale).

Infracțiunea de șantaj presupune, sub aspectul elementului material, o constrângere exercitată asupra unei persoane, fie de natură fizică, fie de natură psihică, pentru a impune acesteia să facă ceea ce i se cere, așa cum i se cere, sau să nu facă ceva. Constrângerea, în cazul infracțiunii de șantaj, trebuie să fie de așa natură încât ea să prilejuiască o stare de temere (de alarmare), care determină victima să acționeze într-un alt mod decât acela pe care și-l dorește și să aibă drept scop o anumită comportare (așa cum dorește constrângătorul) din partea victimei, de pe urma căreia făptuitorul sau altă persoană să obțină un folos injust (I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 3309/2008, www.x.ro).

În ceea ce privește starea de fapt, aceasta a fost stabilită cu titlu definitiv de către instanța de apel, reținându-se că "În perioada octombrie 2016 - octombrie 2019, inculpata A., a împrumutat persoanei vătămate G., în tranșe eșalonate, mai multe sume de bani în diferite valute, cu dobândă, fără să fie autorizată legal în acest sens, iar când persoana vătămată a ajuns în imposibilitate de plată, septembrie - noiembrie 2019, inculpata a realizat acte de constrângere, atât personal cât și prin intermediul inculpatului C., cu sprijinul moral al inculpatei D., conform înțelegerii dintre cei trei inculpați, în scopul obținerii în continuare a dobânzii ilegale. În luna octombrie 2019 inculpata A. a aflat prin intermediul inculpatului E. că este cercetată în cadrul unui dosar penal, fapt care nu a împiedicat-o să continue activitățile de constrângere a persoanei vătămate cu scopul de a obține de la aceasta diverse sume de bani. În cadrul activității infracționale, inculpata A. a fost sprijinită moral și ajutată de către inculpata D., care i-a pus la dispoziție telefonul mobil personal de pe care să o amenințe în continuare pe persoana vătămată, i-a dat idei despre cum să realizeze activitatea de constrângere a persoanei vătămate prin intermediul inculpatului C., în vederea obținerii în continuare a dobânzii ilegale"., Inculpata A. a fost ajutată în realizarea constrângerilor de către inculpatul C., prietenul său, care i-a transmis amenințările cu acte de violență persoanei vătămate prin intermediul fiului acesteia numitul L. . . . . . . . . . .Astfel, urmând sfatul inculpatei D., în noaptea de 10/11.11.2019, inculpatul C., i-a plătit martorului M. suma de 200 RON și i-a spus acestuia să cumpere o cruce (jerbă) funerară, după care i-a dat o panglică scrisă de mână, de către inculpat, cu inscripția "x", obiecte pe care martorii M. și N. le-au transportat în aceiași noapte, la sediul S.C. I. S.R.L. Arad, situat pe str. x din mun. Arad, lăsându-le în fața porții, așa cum le-a cerut inculpatul, continuând astfel amenințările persoanei vătămate, cu referire la fiul acesteia".

Procedând, conform art. 447 din C. proc. pen., la verificarea corespondenței dintre împrejurările faptice stabilite și configurarea legală a infracțiunii de șantaj, prevăzută de art. 207 C. pen., Înalta Curte constată, contrar susținerilor recurentelor A. și D., că acțiunile ce le-au fost reținute în sarcină și pentru care au fost condamnate, astfel cum au fost stabilite cu titlu definitiv de către instanța de apel în urma analizării probatoriului administrat în cauză, întrunesc elementele constitutive prevăzute de norma de incriminare a infracțiunii de șantaj.

În acest sens, prin hotărârea recurată, s-a reținut, pe baza probatoriului administrat, că, "latura obiectivă a infracțiunii de șantaj s-a realizat prin acțiunile inculpatei A., care a amenințat-o pe persoana vătămată cu divulgarea către autoritățile fiscale, a unor practici presupus ilegale legate de activitățile societății comerciale pe care o deține și pe care o administrează, respectiv că va da în vileag activitatea ei ilegală, în sensul că îi plătea dobânda din încasările zilnice ale S.C. I. S.R.L. Arad, că îi dădea banii "din casă", activitate care eluda dispozițiile legale fiscale; și prin acțiunile inculpatei constând în exercitarea unor acte de violență îndreptate spre persoana vătămată și fiul acesteia L., atât direct cât și prin intermediul inculpatului C., cu sprijinul moral al inculpatei D., cu care se consulta pe tot parcursul realizării acțiunilor de constrângere, cei trei inculpați acționând împreună conform înțelegerii dintre ei. Astfel, în luna octombrie 2019, inculpata s-a deplasat la sediu S.C. I. S.R.L., a făcut scandal și a spus că nu pleacă până nu vine persoana vătămată să discute cu ea, amenințând că va chema poliția să constate că aceasta are nereguli în activitatea firmei. Cu această ocazie inculpata a fost însoțită de către inculpatul C. care a blocat poarta cu autoturismul său, afișând o atitudine amenințătoare; în realizarea constrângerilor, inculpata A. a fost ajutată de către inculpatul C., prietenul său, care i-a transmis amenințările cu acte de violență persoanei vătămate prin intermediul fiului acesteia numitul L.. În data de 07.10.2019, în jurul orei 15:00, la îndemnul inculpatei A., conform înțelegerii anterioare dintre ei, inculpatul C. s-a deplasat la "O." din incinta P., unde l-a amenințat pe fiul persoanei vătămate numitul L., spunându-i să-i transmită mamei sale să-i plătească dobânda inculpatei A., pentru că o parte din bani sunt ai lui și a unui prieten din pușcărie și altfel "sunt vizați copiii ei" precizând că "el și prietenul din pușcărie cu asta se ocupă, și dacă el nu trăiește nu trăiește nici persoana vătămată și familia ei"; în noaptea de 10/11.10.2019 în jurul orei 00:25, conform înțelegerii avute cu inculpatul C., martorul M., împreună cu martorul N., s-au deplasat la sediul sediul S.C. I. S.R.L. Arad situat pe str. x din mun. Arad, unde au aruncat cu o piatră prin vitrina magazinului, spărgând geamul, fără a pătrunde în magazin, rezultând o acțiune cu scop de intimidare, mai ales că în curtea magazinului funcționează brutăria, la acel moment angajații desfășurându-și activitatea, speriindu-se foarte tare, despre această acțiune având cunoștință și inculpata A.; urmând sfatul inculpatei D., în noaptea de 10/11.11.2019, inculpatul C., i-a plătit martorului M. suma de 200 RON și i-a spus acestuia să cumpere o cruce (jerbă) funerară, după care i-a dat o panglică scrisă de mână, de către inculpat, cu inscripția "x", obiecte pe care martorii M. și N. le-au transportat în aceeași noapte, la sediul S.C. I. S.R.L. Arad, situat pe str. x din mun. Arad, lăsându-le în fața porții, așa cum le-a cerut inculpatul".

Înalta Curte constată că, în speță, există și urmarea imediată cerută de normele ce incriminează șantajul, respectiv temerea persoanei vătămate că, în viitor, ea sau o altă persoană apropiată ei va suporta un rău în cazul în care aceasta nu va continua să plătească dobânda la sumele împrumutate.

Or, raportat la această situație factuală, care nu mai poate fi cenzurată de Înalta Curte prin intermediul recursului în casație, dat fiind specificul acestei căi extraordinare de atac, se constată că, prin decizia penală atacată sunt analizate elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj, arătându-se în ce mod s-a realizat constrângerea persoanei vătămate G. și temerea acestei persoane în urma constrângerii exercitate de către recurenta A., personal și cu sprijinul recurentei D., demersuri care au fost expuse pe larg în considerentele deciziei penale atacate.

Așadar, în raport de starea de fapt reținută cu titlu definitiv de instanța de apel, urmare a administrării probelor, în mod corect s-a constatat îndeplinirea elementelor de tipicitate ale infracțiunii de șantaj pentru care recurentele inculpate au fost condamnate, curtea de apel realizând o analiză corespunzătoare sub acest aspect.

Criticile formulate de recurenta inculpată D. în sensul că lipsește componenta de tipicitate a constrângerii persoanei vătămate, întrucât nu se poat