ÎCCJ, Secția penală

Asupra recursului în casație de față;

În baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 902 din 27 iulie 2021 pronunțată de Tribunalul București, secția I Penală, în dosarul nr. x/2017, s-au hotărât, între altele, următoarele:

În baza art. 67 alin. (2), art. 55 lit. a) și art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării, pe o durată de 3 ani, a dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și a dreptului de a fi administrator sau asociat în cadrul unei societăți comerciale.

În baza art. 404 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 54 și art. 65 C. pen., i-a fost interzisă inculpatului exercitarea acelorași drepturi, ca pedeapsă accesorie, din momentul rămânerii definitive a hotărârii și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale privative de libertate.

S-a luat act că inculpatul nu a fost supus arestării preventive sau arestului la domiciliu în prezenta cauză.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 32 alin. (1) C. pen. (tentativă) raportat la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, a fost condamnată inculpata B. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 67 alin. (2), art. 55 lit. a) și art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen., i s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării, pe o durată de 3 ani, a dreptului de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și a dreptului de a fi administrator sau asociat în cadrul unei societăți comerciale.

În baza art. 404 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 54 și art. 65 C. pen., i-a fost interzisă inculpatei exercitarea acelorași drepturi, ca pedeapsă accesorie, din momentul rămânerii definitive a hotărârii și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale privative de libertate.

S-a luat act că inculpata nu a fost supusă arestării preventive sau arestului la domiciliu în prezenta cauză.

În baza art. 398 raportat la art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat la plata către stat a sumei de 2.500 RON, cu titlul de cheltuieli judiciare, din care suma de 400 RON aferentă fazei de urmărire penală.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, între alții, inculpații A. și B..

Prin decizia penală nr. 977/A din 29.09.2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală, în dosarul nr. x/2017, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., au fost admise apelurile declarate, între alții, de inculpații A. și B., împotriva sentinței penale nr. 902 din 27 iulie 2021, pronunțată de Tribunalul București, secția I Penală, în dosarul nr. x/2017.

A fost desființată, în parte, sentința penală apelată și, rejudecând, în fond, în baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, cu executare în regim de detenție, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la stabilirea cu rea-credință de către contribuabil a impozitelor, taxelor sau contribuțiilor, având ca rezultat obținerea fără drept a unor sume de bani cu titlu de rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat, prevăzută de art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 (în reglementarea ulterioară modificării aduse prin Legea nr. 55/2021) cu aplicarea art. 5 C. pen.

Au fost menținute pedepsele complementare și accesorii aplicate inculpatului prin sentința penală apelată.

S-a constatat că, prin încheierea din 10 septembrie 2021, s-a dispus schimbarea încadrării juridice, cu privire la inculpata B., în sensul reținerii formei de participație a complicității (în locul celei a autoratului).

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnată inculpata B. la pedeapsa de 2 ani închisoare, cu executare în regim de detenție, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tentativă la stabilirea cu rea - credință de către contribuabil a impozitelor, taxelor sau contribuțiilor, având ca rezultat obținerea fără drept a unor sume de bani cu titlu de rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat, prevăzută de art. 48 alin. (1) în ref. la art. 32 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 (în reglementarea ulterioară modificării aduse prin Legea nr. 55/2021) cu aplicarea art. 5 C. pen.

Au fost menținute pedepsele complementare și accesorii aplicate inculpatei prin sentința penală apelată.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea apelurilor au rămas în sarcina statului.

Împotriva hotărârii instanței de apel au declarat recurs în casație inculpații B. (la data de 11.11.2021) și A. (la data de 29.10.2021), prin apărători aleși.

Astfel, ambii recurenți - inculpați au invocat, în cuprinsul motivelor de recurs în casație, cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., prin prisma căruia au arătat că, în ceea ce privește infracțiunea de tentativă la infracțiunea de stabilire cu rea credință de către contribuabil a impozitelor, taxelor sau contribuțiilor, având ca rezultat obținerea fără drept a unor sume de bani cu titlu de rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat, prevăzută de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 (în reglementarea ulterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 55/2021), cu aplicarea art. 5 C. pen., faptele reținute în sarcina celor doi inculpați în forma autoratului (A.), respectiv complicității (B.) nu realizează elementele de tipicitate ale infracțiunii imputate, motiv pentru care, se impune achitarea acestora.

În dezvoltarea motivelor de recurs în casație, s-a susținut, în esență, că, la dosar, nu există date sau indicii în sensul stabilirii taxei pe valoare adăugată (TVA) cu rea - credință, achiziția produselor de la S.C. C. S.R.L. realizându-se, în mod legal, în baza contractului de vânzare - cumpărare nr. x din 18.08.2009, acestea fiind efectiv livrate și recepționate de către cumpărător, aspect ce rezultă din adresa nr. x/4.11.2009 emisă de Garda Financiară, secția Județeană Ilfov, plata contravalorii produselor achiziționate fiind efectuată prin transfer bancar.

Împrejurarea că S.C. D. S.R.L. ar fi emis avize de însoțire a mărfii și facturi nereale cu prilejul tranzacției care a constituit obiectul contractului de vânzare - cumpărare nr. x din 1.04.2009, încheiat cu S.C. E. S.R.L., nu implică, în opinia recurenților - inculpați, vinovăția S.C. F. S.R.L. și nu poate atrage răspunderea administratorului acestei societăți, fie că este de drept sau de fapt, produsele fiind vândute, în mod legal, de către S.C. C. S.R.L.

Totodată, s-a învederat că, alte două instanțe judecătorești au trecut prin filtru fapta care constituie obiectul prezentei cauze, acestea considerând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 (sentința penală nr. 1139 din 10.12.2012, pronunțată în dosarul nr. x/2012 al Judecătoriei Sectorului 1, prin care a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de Direcția Generală a Finanțelor Publice București împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. x/2010 din 27.06.2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București și încheierea din 15.03.2017, pronunțată în dosarul nr. x/2016 al Judecătoriei Sectorului 1 București, prin care s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de confirmare a ordonanței de redeschidere a urmăririi penale, în dosarul nr. x/2010).

Concluzionând, s-a solicitat admiterea recursurilor în casație, casarea deciziei penale atacate și achitarea inculpaților. Totodată, în temeiul art. 441 C. proc. pen., s-a solicitat suspendarea executării hotărârii cu impunerea respectării unora dintre obligațiile prevăzute de art. 215 alin. (1) și (2) C. proc. pen.

Conform dispozițiilor art. 439 alin. (1) C. proc. pen., cererea de recurs în casație a fost comunicată tuturor părților.

Prin încheierea pronunțată la data de 02 martie 2023, apreciind că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 434 C. proc. pen. - art. 438 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpații A. și B. împotriva deciziei penale nr. 977/A din 29.09.2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală, în dosarul nr. x/2017 și a dispus trimiterea cauzei la Completul nr. 6, în compunere de trei judecători, în vederea judecării căii extraordinare de atac promovată de recurenți, fixându-se termen de judecată la data de 30 martie 2023.

Totodată, a fost respinsă cererea de suspendare a executării hotărârii atacate formulată de recurenții - inculpați, având în vedere că, în raport de actele dosarului, nu există temeiuri pentru admiterea acesteia.

Cauza a fost amânată la data de 11 mai 2023, respectiv la 22 iunie 2023, față de imposibilitatea de prezentare a recurentului - inculpat A., aflat în stare de deținere și internat în cadrul Spitalului Județean Ilfov.

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursurile în casație declarate de inculpații A. și B. ca fiind nefondate, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție este obligată să verifice, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 C. proc. pen., pe această cale instanța verifică exclusiv legalitatea deciziei.

Astfel, se constată că, în actuala reglementare, recursul în casație este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege și exclusiv pentru motive de nelegalitate. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanța de fond și, respectiv, apel, intră în puterea lucrului judecat și excedează cenzurii instanței investită cu judecarea recursului în casație.

Prin limitarea cazurilor în care poate fi promovată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalității și principiul respectării autorității de lucru judecat, legalitatea hotărârilor definitive putând fi verificată doar pentru motivele expres și limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casație să poată fi invocate și, corespunzător, să poată fi analizate de către Înalta Curte de Casație și Justiție, orice încălcări ale legii, ci numai cele pe care legiuitorul le-a apreciat ca fiind importante.

Aceste considerații sunt valabile și cu privire la cazul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării "dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală" și care se circumscrie situațiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunțat soluția definitivă de condamnare nu întrunește elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare ori când instanța a ignorat o normă care conține dispoziții de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv, astfel încât nu se mai realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și noua configurare legală a tipului respectiv de infracțiune.

Astfel, în speță, în raport cu situația de fapt, astfel cum a fost stabilită în mod definitiv de către instanța de apel, Înalta Curte constată că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de tentativă la stabilirea cu rea-credință de către contribuabil a impozitelor, taxelor sau contribuțiilor, având ca rezultat obținerea fără drept a unor sume de bani cu titlu de rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat, prevăzută de art. 32 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 (în reglementarea ulterioară modificării aduse prin Legea nr. 55/2021) cu aplicarea art. 5 din C. pen.

Situația de fapt constă în aceea că, inculpatul A., în înțelegere cu inculpata B. - mama sa, în cursul anului 2009, a folosit mai multe societăți, pe care cei doi le controlau în fapt (E. S.R.L., C. S.R.L. și F. S.R.L.) prin intermediul unor interpuși - inculpații G., A. și H. și au creat un circuit financiar fictiv, cu realitate doar scriptică, de achiziție a unor produse constând în robineți și clapeți, circuit ai cărui subiecți participanți au fost societățile D. S.R.L., E. S.R.L., C. S.R.L. și F. S.R.L. și care a presupus întocmirea unor acte neconforme realității (contracte de vânzare-cumpărare, facturi fiscale, chitanțe, avize de însoțire marfă) și efectuarea unor tranzacții bancare frauduloase, pentru a crea aparența că societatea F. S.R.L. a efectuat achiziții de robineți și clapeți din titan în valoare de 28.258.400,45 RON, astfel ca, în numele acesteia, să poată solicita, prin inculpatul interpus G., rambursarea sumei de 4.412.821 RON, cu titlul de TVA, solicitare care s-a realizat prin decontul TVA nr. x din data de 2 octombrie 2009, înregistrat la Administrația Finanțelor Publice a Sectorului 1 București, care însă nu a fost aprobată.

Or, criticile formulate de inculpații A. și B., deși au fost circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., caz de casare ce vizează lipsa elementelor de tipicitate ale infracțiunii pentru care s-a dispus o soluție de condamnare, sunt întemeiate pe argumente prin care, în realitate, se tinde la o reinterpretare a materialului probator.

Astfel, susținerile apărării în sensul că:

- achiziția produselor de la S.C. C. S.R.L. s-a realizat, în mod legal, în baza contractului de vânzare - cumpărare nr. x din 18.08.2009, acestea fiind efectiv livrate și recepționate de către cumpărător, aspect ce rezultă din adresa nr. x emisă de Garda Financiară, secția Județeană Ilfov, plata contravalorii produselor achiziționate fiind efectuată prin transfer bancar, fiind emise toate documentele justificative necesare și că

- S.C. D. S.R.L. ar fi emis avize de însoțire a mărfii și facturi nereale cu prilejul tranzacției ce a constituit obiectul contractului de vânzare - cumpărare nr. x/1.04.2009, încheiat cu S.C. E. S.R.L., nu implică S.C. F. S.R.L. și nu poate atrage răspunderea administratorului acestei societăți, fie că este de drept sau de fapt, produsele fiind vândute, în mod legal, către S.C. C. S.R.L., impun stabilirea unor împrejurări faptice diferite de cele reținute de către instanțele inferioare, încercând să se dovedească că recurenții nu sunt vinovați de săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost condamnați, ceea ce nu este permis a se realiza pe calea extraordinară de atac a recursului în casație, care se limitează la verificarea unei hotărâri intrată în puterea lucrului judecat doar la anumite chestiuni de drept, expres și limitativ prevăzute de lege.

Altfel spus, prin susținerile formulate pe calea recursului în casație, inculpații critică, în esență, baza factuală ce a condus la reținerea vinovăției lor, solicitându-se implicit o reevaluare a materialului probator administrat în cauză, care nu este posibilă în actualul stadiu procesual.

În ceea ce privește susținerile inculpaților potrivit cărora alte două instanțe judecătorești au trecut prin filtru fapta care constituie obiectul prezentei cauze, acestea considerând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 (sentința penală nr. 1139 din 10.12.2012, pronunțată în dosarul nr. x/2012 al Judecătoriei Sectorului 1, prin care a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de Direcția Generală a Finanțelor Publice București împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. x/2010 din 27.06.2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București și încheierea din 15.03.2017, pronunțată în dosarul nr. x/2016 al Judecătoriei Sectorului 1 București, prin care s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de confirmare a ordonanței de redeschidere a urmăririi penale, în dosarul nr. x/2010), Înalta Curte constată că acestea nu se încadrează în temeiul de casare invocat (art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.), care, așa cum s-a arătat anterior, vizează situațiile în care fapta concretă pentru care s-a pronunțat soluția definitivă de condamnare nu întrunește elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare, fiind excluse din sfera de cenzură în calea extraordinară de atac a recursului în casație.

În aceste condiții, Înalta Curte, raportându-se la situația de fapt stabilită cu caracter definitiv de instanța de apel, constată că, în cauză, sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care s-a dispus condamnarea inculpaților, respectiv tentativă la stabilirea cu rea-credință de către contribuabil a impozitelor, taxelor sau contribuțiilor, având ca rezultat obținerea fără drept a unor sume de bani cu titlu de rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat, prevăzută de art. 32 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 (în reglementarea ulterioară modificării aduse prin Legea nr. 55/2021) cu aplic. art. 5 din C. pen.

Pentru considerentele dezvoltate anterior, având în vedere că, în cauză, nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile în casație declarate de inculpații A. și B. împotriva deciziei penale nr. 977/A din 29 septembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală, în dosarul nr. x/2017.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenții inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat, întrucât se află în culpă procesuală.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile în casație declarate de inculpații A. și B. împotriva deciziei penale nr. 977/A din 29 septembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală, în dosarul nr. x/2017.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații inculpați A., G. și H., în cuantum de câte 680 RON, rămân în sarcina statului.

Onorariile parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurenții - inculpați B. și A., până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de câte 170 RON, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 iunie 2023.

GGC - MM