ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 488/2021

Ședința publică din data de 24 februarie 2021

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Olt la 29 mai 2017, sub nr. x/2017, reclamanta Societatea de Servicii Hidroenergetice Hidroserv S.A. prin A. în calitate de administrator judiciar și prin administrator special a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.R.L., solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 2.934.204,30 RON, reprezentând plata penalităților de întârziere în cuantum de 0,10%/zi din valoarea contractului, calculat de la data scadenței și până la data cererii de chemare în judecată, dar și la plata în continuare până la încetarea efectelor contractului de lucrări prin orice modalitate (executare obligații, respectiv finalizarea lucrărilor, rezilierea, etc.) și la plata sumei de 1.182.000,08 RON, reprezentând daune interese suplimentare penalităților de întârziere, potrivit art. 12.4 din contract; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința nr. 556 din 4 iulie 2018, Tribunalul Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta.

Prin decizia nr. 1095 din 30 octombrie 2018, Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă a admis apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței nr. 556 din 4 iulie 2018, a anulat sentința apelată și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Olt sub nr. x/2017*.

Prin sentința nr. 44 din 30 ianuarie 2019, pronunțată în rejudecare, Tribunalul Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe și a încheierii de ședință din 15 ianuarie 2019 a declarat apel reclamanta.

Prin decizia nr. 822/2019 din 29 octombrie 2019, Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă a respins apelul declarat de reclamantă împotriva încheierii de ședință din 15 ianuarie 2019 și a sentinței nr. 44 din 30 ianuarie 2019.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, solicitând casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel, iar în subsidiar Tribunalului Olt.

Motivele de recurs invocate sunt, în esență, următoarele:

Recurenta-reclamantă susține că instanța de apel a încălcat și aplicat greșit normele de drept material, respectiv dispozițiile art. 1270, art. 1350 și urm., art. 1519, art. 1538, art. 1539 și ale art. 1556 C. civ., ale art. 429-435 C. proc. civ. și ale Legii nr. 85/2014. Mai arată că au fost încălcate și aplicate greșit art. 12.1, art. 12.3, art. 12.4, art. 16.3 și ale art. 6.3 din contract. Afirmă că sentința din dosarul nr. x/2015 nu are efect pozitiv în prezentul dosar.

Autoarea căii de atac arată că instanța de fond nu a analizat excepția de neexecutare, iar curtea de apel a analizat această excepție în mod greșit și superficial atunci când a reținut că operează în raportul dintre părți, cu nerespectarea prevederilor art. 1270 coroborat cu art. 1556 C. civ., art. 16.3 din contract, iar în subsidiar a prevederilor Legii nr. 85/2014.

În opinia recurentei-reclamante, decizia atacată nu respectă exigențele impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. întrucât motivarea este contradictorie, nu au fost avute în vedere probele de la dosar și nu au fost analizate argumentele reclamantei prin care aceasta a susținut că intimata este în culpă contractuală.

Recurenta-reclamantă și-a întemeiat cererea de recurs pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.

Pe baza cererii de recurs și a întâmpinării depuse, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat prin care s-a reținut că soluția preconizată este aceea de anulare a recursului.

Prin încheierea din 4 noiembrie 2020 s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului declarat, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.. Prin punctul de vedere formulat, recurenta-reclamantă a arătat că nu este de acord cu concluziile raportului.

Analizând recursul, Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în complet de filtru, reține inexistența motivelor de nelegalitate, pentru următoarele argumente:

Recurenta-reclamantă a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Din memoriul de recurs nu se desprind critici care să justifice nemotivarea sau motivarea contradictorie a deciziei atacate, partea neaducând argumente concrete în susținerea cazului de casare invocat. Recurenta susține că nu au fost avute în vedere probele de la dosar și nu au fost analizate argumentele sale prin care aceasta a încercat să demonstreze că intimata este în culpă contractuală. De fapt, autoarea căii de atac solicită instanței de recurs să analizeze aspecte de netemeinicie, demers incompatibil cu caracterul extraordinar al căii de atac a recursului.

Subsumat cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă apreciază că instanța de apel nu a respectat prevederile art. 1270 (forța obligatorie a contractului), art. 1350 și urm. (răspunderea contractuală), art. 1519 (răspunderea pentru fapta terților), art. 1538 (clauza penală), art. 1539 (cumulul penalității cu executarea în natură) și ale art. 1556 C. civ. (excepția de neecxecutare) și a aplicat greșit prevederile contractuale.

Aceste texte de lege din materia contractului enunță principii generale de drept a căror respectare se impune în cazul oricărei convenții, iar autoarea căii de atac nu dezvoltă critici de nelegalitate din care să rezulte în ce constă aplicarea greșită a legii raportat la obiectul cauzei, ci solicită instanței de recurs să reanalizeze conținutul contractului și aspecte legate de puterea de lucru judecat a sentinței din dosarul nr. x/2015, chestiuni pe care le-a supus și analizei instanței de apel și care și-au primit deja o rezolvare prin hotărârea atacată.

Recurenta-reclamantă invocă cu titlu formal încălcarea dispozițiilor referitoare la puterea de lucru judecat întrucât prin memoriul de recurs aduce în discuție aspecte de fapt referitoare la îndeplinirea obligațiilor contractuale de către intimata-pârâtă.

Instanța de recurs nu poate reevalua situația de fapt, recursul fiind o cale extraordinară de atac, în cadrul căreia nu se poate rejudeca fondul și se pot analiza exclusiv aspectele de nelegalitate, nu și cele de netemeinicie.

Față de cele de mai sus, instanța supremă reține că recurenta-reclamantă nu și-a respectat obligația impusă de lege de a încadra criticile invocate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., în acest caz intervenind sancțiunea nulității căii de atac formulate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție va da eficiență prevederilor art. 489 alin. (2) din același cod și, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă Societatea de Servicii Hidroenergetice Hidroserv S.A. prin A. împotriva deciziei nr. 822/2019 din 29 octombrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă SOCIETATEA DE SERVICII HIDROENERGETICE HIDROSERV S.A. prin A..împotriva deciziei nr. 822/2019 din 29 octombrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 februarie 2021.