ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 337/2021

Ședința publică din data de 16 februarie 2021

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 17.05.2019 pe rolul Tribunalului Olt, secția I civilă, sub nr. x/2019, reclamanta COMPANIA DE APĂ OLT S.A. a solicitat, în contradictoriu cu A., angajarea răspunderii patrimoniale a pârâtei și obligarea acesteia la plata următoarelor sume:

• 683.954,88 RON, reprezentând diferența dintre valoarea lucrărilor contractate de către Compania de Apă Olt S.A. cu Hidroserv și valoarea lucrărilor subcontractate către Hidroserv Slatina cu B. S.R.L., C. S.R.L., D. S.R.L. și Bazaltul S.R.L.;

• 82.088,00 RON, reprezentând plata nelegală de servicii juridice către E.;

• 351.678,14 RON, reprezentând penalități dividende neacordate în termen legal, calculate până la data de 30.11.2013;

• 337.216 RON, reprezentând penalități dividende neacordate în termen legal, calculate până la data de 30.09.2014;

• 3.923.124 RON, reprezentând stabilire valoare estimată a contractului de achiziție publică cu nerespectarea prevederilor legale referitoare la justificarea prețurilor unitare din punctul de vedere al sursei care a stat la baza alegerii acestora și efectuarea de plăți nelegale;

• obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 152 din Legea nr. 31/1990, ale art. 1350 C. civ. și prevederile contractului de mandat încheiat cu pârâta.

Prin încheierea nr. 12 din 5 septembrie 2019, pronunțată de Tribunalul Olt, secția I civilă, a fost admisă excepția de necompetență materială funcțională a secției I Civile, invocată de pârâtă prin întâmpinare și declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea secției a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Olt.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2019*, care, prin sentința nr. 15/2020 din 21 ianuarie 2020, a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâta A., a constatat prescris dreptul la acțiune și a respins acțiunea reclamantei.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta COMPANIA DE APĂ OLT S.A. a declarat apel, solicitând casarea sentinței și pe fond, admiterea acțiunii.

Prin decizia nr. 296/2020 din 14 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă a fost respinsă excepția netimbrării apelului și, totodată, a fost respins apelul declarat de reclamanta COMPANIA DE APĂ OLT S.A., ca nefondat.

Împotriva deciziei instanței de apel, la 19.08.2020, reclamanta COMPANIA DE APĂ OLT S.A. a formulat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii și pe fond, admiterea acțiunii.

În dezvoltarea motivului de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta arată că prejudiciile au fost produse ca urmare a coordonării defectuoase a întregii activități a pârâtei, în calitatea sa de director general, prejudiciile fiind stabilite prin rapoarte ale Curții de Conturi, în baza cărora au fost emise Deciziile nr. 6/2014 și nr. 7/2015.

Susține recurenta că, prin formularea contestației împotriva deciziilor emise de Curtea de Conturi, termenul de prescripție de 3 ani curge de la momentul subiectiv al cunoașterii pagubei de către apelantă, deoarece, abia de la data la care a rămas definitivă măsura dispusă de către Curtea de Conturi, prin pronunțarea deciziei nr. 3310/23.11.2016, respectiv a Deciziei nr. 2068/08.06.2016 a Curții de Apel Craiova, se putea aprecia că aceasta a cunoscut producerea pagubei.

Recursul a fost comunicat intimatei la 02.10.2020, dar aceasta nu a depus întâmpinare.

Înalta Curte, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată din oficiu, constată următoarele:

Nulitatea actului de procedură în cazul încălcării normei anterior citate este absolută, în sensul art. 174 alin. (2) C. proc. civ. și necondiționată de vătămare, în conformitate cu prevederile art. 176 pct. 6 C. proc. civ.

În aplicarea dispozițiilor de mai sus, Înalta Curte constată că recursul a fost depus direct la Înalta Curte de Casație și Justiție, așa cum o atestă dovezile de la dosarul de recurs, iar nu la instanța care a pronunțat hotărârea atacată, respectiv Curtea de Apel Craiova.

Potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

În cererea de recurs formulată nu sunt dezvoltate motive de nelegalitate care să poată fi încadrate în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat de recurentă, privind încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Astfel, recurenta nu a indicat norma legală substanțială pretins încălcată, limitându-se să formuleze doar critici de netemeinicie care tind la stabilirea unei alte situații de fapt în privința momentului subiectiv al cunoașterii pagubei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă COMPANIA DE APĂ OLT S.A. împotriva deciziei nr. 296/2020 din 14 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 februarie 2021.