ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1839/2021

Ședința publică din data de 23 septembrie 2021

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la 29 aprilie 2016, sub dosar nr. x/2016, reclamanții A. și B., în contradictoriu cu S.C. C. S.A., au solicitat să se constate caracterul abuziv și nul absolut al clauzei privind rambursarea creditului în CHF, indiferent de creșterea cursului valutar, prevăzută la pct. 6 din condițiile speciale și pct. 4.1 din condițiile generale ale convenției de credit nr. x/01.06.2007; să se repună parțial părțile în situația anterioară, prin obligarea pârâtei la restituirea sumei de 51.395 RON reprezentând sumă achitată în plus, rezultată din creșterea cursului valutar, calculată până la data de 31 martie 2016, precum și a sumelor achitate în plus pe parcursul judecății, sume ce urmează a fi actualizate cu dobânda legală calculată de la data sesizării instanței și până la data plății efective; să se dispună încetarea contractului de credit începând cu data rămânerii definitive a hotărârii, cu consecința rambursării sumei rămase de restituit din împrumut în echivalent RON, la cursul de schimb al BNR de la data încheierii convenției de creditare și să fie obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate prevederile Legii nr. 193/2000, modificată, și cele cuprinse în Norma BNR nr. 17/2003 și în C. civ., făcându-se referire și la Directiva 93/13/CEE și la jurisprudența CJUE.

Prin sentința civilă nr. 1170/2016 din 8 noiembrie 2016 Tribunalul Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată cererea principală formulată de reclamanții A. și B. în contradictoriu cu pârâta D. S.A. - succesoare cu titlu universal a pârâtei S.C. C. S.A., s-a redus onorariul de avocat al pârâtei de la 1.620 RON la 800 RON; s-a admis în parte cererea accesorie formulată de pârâtă privind obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat, astfel cum a fost redus și au fost obligați reclamanții la plata sumei de 800 RON reprezentând cheltuieli de judecată către pârâtă.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții B. și A..

Curtea de Apel Iași, secția civilă prin decizia nr. 640/2017 din 5 octombrie 2017 a respins apelul declarat de reclamanții B. și A. împotriva sentinței civile nr. 1170/2016 din 8 noiembrie 2016 pronunțată de Tribunalul Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Împotriva deciziei atacate au declarat recurs reclamanții B. și A. întemeiat pe dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă S.C. D. S.A. - succesoare a S.C. C. S.A. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din Camera de consiliu din 18 aprilie 2018, potrivit dispozițiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., în unanimitate, s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților la data de 23 aprilie 2018, părțile nedepunând punct de vedere.

Prin încheierea pronunțată la 7 noiembrie 2018, Înalta Curte a suspendat judecata recursului, în temeiul art. 520 alin. (4) C. proc. civ. până la soluționarea dosarului nr. x/2018 aflat pe rolul Înaltei Curți - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie civilă.

Prin încheierea din 24 octombrie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a admis în principiu recursul declarat de recurenții-reclamanți A. și B. împotriva deciziei nr. 640/2017 din 5 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția Civilă și a acordat termen la data de 12 decembrie 2019.

Prin încheierea pronunțată la 12 decembrie 2019, Înalta Curte a suspendat judecata recursului, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. până la soluționarea cauzei nr. C-81/19 aflată pe rolul Curții de Justiție a Uniunii Europene, soluționată la 9 iulie 2020.

Prin rezoluția instanței din 23 iulie 2020, părțile au fost citate în vederea continuării judecății, cauza fiind repusă pe rol la termenul de judecată din 26 noiembrie 2020.

Prin încheierea pronunțată la 26 noiembrie 2020, judecata recursului a fost suspendată, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa părților.

Prin rezoluția instanței din 23 iunie 2021, părțile au fost citate în vederea discutării perimării cererii de recurs, cauza fiind repusă pe rol la termenul de judecată din 23 septembrie 2021.

Asupra incidentului perimării judecării recursului, invocat din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:

Buna administrare a justiției impune ca actele de procedură să fie îndeplinite cu respectarea condițiilor impuse de lege, precum și ca acestea să se succeadă cu respectarea termenelor stabilite de lege sau de judecător.

Potrivit art. 416 alin. (1) și (2) C. proc. civ., "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni.

(2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță."

Perimarea este sancțiunea procedurală care intervine în cazul în care nu este respectată cerința de a exista continuitate între actele de procedură și constă în stingerea procesului în faza în care acesta se găsește din cauza rămânerii lui în nelucrare, din vina părții, timp de 6 luni.

Perimarea, pe lângă rolul sancționator, are și natura unei prezumții de desistare, care reiese din lipsa de stăruință a părților în soluționarea cauzei.

Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură, care nu a mai fost urmat, din vina părții, de alte acte de procedură, în scopul continuării judecării cauzei, acest moment putând fi reprezentat de data încheierii prin care s-a dispus suspendarea judecării cauzei.

Înalta Curte constată că judecata recursului a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ. prin încheierea de ședință din 26 noiembrie 2020.

Așadar, față de data la care s-a dispus suspendarea judecății, respectiv 26 noiembrie 2020, rezultă că a trecut un termen mai mare de 6 luni, față de data de 23 septembrie 2021.

Prin urmare, față de cele ce preced, urmează să se constate perimată cererea de recurs, formulată de recurenții-reclamanți A. și B. împotriva deciziei nr. 640/2017 din 5 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția Civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă D. S.A., cu consecința prevăzută de art. 422 alin. (1) din C. proc. civ., text ce lipsește de efect toate actele de procedură îndeplinite în fața instanței care a aplicat această sancțiune procedurală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția perimării.

Constată perimată cererea de recurs declarată de recurenții-reclamanți A. și B. împotriva deciziei nr. 640/2017 din 5 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția Civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă D. S.A..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 septembrie 2021.