ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1714/2021

HOTĂRÂRE

15.09.2021

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1714/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 15 septembrie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2018, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta U.A.T. Comuna Sâmbata de Sus, prin Primar a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 516.256,55 RON, contravaloare situație de lucrări executate conform Anexei Obiectiv Rețea canalizare și Branșamente în comuna Sâmbata de Sus - str. x și str. x, sumă la care să se adauge dobânda legală; obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 541/CA din 27 iulie 2020, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018, a fost admisă cererea reclamantei A. S.R.L.

Prin încheierea din 03 iunie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a declinat competența de soluționare a cauzei, privind apelul formulat de apelanta pârâtă U.A.T. Comuna Sâmbata de Sus, prin Primar împotriva sentinței nr. 541/CA din 27 iulie 2020, în favoarea Curții de Apel Brașov, secția Civilă, cu opinia separată, în sensul respingerii excepției invocate din oficiu și acordarea unui termen pentru soluționarea căii de atac.

În esență, Curtea de apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, a reținut că cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta-intimată A. S.R.L. a fost întemeiată pe îmbogățirea fără justă cauză, fiind invocate exclusiv art. 1345 C. civ., art. 1516-1517 C. civ., art. 1530-1533 C. civ.

De asemenea, s-a reținut puterea de lucru judecat a deciziei nr. 1977/R/13.12.2018, prin care Curtea de Apel Brașov a reținut că nu există contract de achiziție publică încheiat între intimata-reclamantă A. S.R.L. și apelanta-pârâtă U.A.T. Comuna Sâmbăta de Sus care să aibă ca obiect executarea lucrărilor privind rețeaua de canalizare și branșamente în comuna Sâmbăta de Sus, străzile Garaoiești și Valea Raței, a căror contravaloare se solicită în cadrul dosarului nr. x/2018, prin invocarea îmbogățirii fără justă cauză.

Curtea a apreciat că cererea din acest dosar este de natură pur civilă, iar în acest sens prima instanță a soluționat cauza prin aplicarea prevederilor C. civ. referitoare la îmbogățirea fără justă cauză, indicând, astfel, în sentință, calea de atac a apelului.

Or, în considerarea principiului specializării, calea de atac trebuie soluționată de secția Civilă a Curții de Apel Brașov, intervenția secției de contencios administrativ și fiscal, respectiv a completului specializat în litigii privind achizițiile publice, fiind exclusă din moment ce, în cauză, nu este vorba de pretenții care să derive dintr-un contract de achiziții publice, ci este vorba de pretenții izvorâte din raporturi juridice civile, regulile de procedură și normele de drept material aplicabile fiind cele civile, natura civilă a cauzei păstrându-se și în calea de atac, neputându-se modifica în căile de atac.

Având în vedere argumentele menționate, văzând și art. 136 C. proc. civ., instanța a admis excepția de necompetență materială procesuală a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal și a declinat competența de soluționare a apelului formulat de apelanta U.A.T. Comuna Sâmbăta de Sus, prin Primar, în contradictoriu cu intimata A. S.R.L., împotriva sentinței civile nr. 541/CA/27.07.2020, în favoarea Curții de Apel Brașov, secția Civilă.

În opinia separată s-a reținut că, în cauză, obiectul căii de atac îl constituie sentința civilă nr. 541/CA/27.07.2020, hotărâre judecătorească pronunțată de Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, Complet specializat achiziții publice.

În fața completului de judecată căruia i-a fost repartizată cauza spre soluționare în primă instanță, nu s-a pus în discuție ulterior chestiunea competenței materiale procesuale a instanței, ci acțiunea civilă a continuat să fie judecată și soluționată de către completul de judecată căruia i-a fost repartizată cauza spre soluționare.

"Necompetența materială procesuală poate fi invocată de părți ori de judecător doar în fața primei instanțe, până la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate și pot pune concluzii, în condițiile art. 131 din C. proc. civ.. Invocarea excepției de necompetență materială de soluționare a cauzei ulterior acestui moment procesual nu mai este posibilă, având loc o consolidare a competenței materiale procesuale în mod definitiv în privința instanței pe rolul căreia a fost introdusă cererea" (paragraful 73 al Deciziei nr. 31/2019 a ÎCCJ - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii).

Așadar, neinvocarea excepției necompetenței materiale procesuale în condițiile art. 130 alin. (2) și art. 131 C. proc. civ. are drept consecință consolidarea competenței instanței inițial învestite, chiar și în situația în care aceasta nu era competentă material să soluționeze pricina în raport cu obiectul acesteia.

Or, invocarea în speță a necompetenței materiale procesuale a instanței competente în soluționarea căii de atac, motivat de faptul că, în fond, raportat la natura litigiului, competența materială procesuală de soluționare a litigiului revenea unui complet specializat în soluționarea litigiilor cu profesioniști, iar nu unui complet specializat în materia achizițiilor publice, ar echivala cu posibilitatea invocării excepției necompetenței materiale procesuale a primei instanțe direct în calea de atac, ceea ce contravine prevederilor art. 130 alin. (2) coroborat cu art. 136 alin. (1) C. proc. civ.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, secția Civilă la data de 04 iunie 2021, sub nr. x/2018*.

La termenul de judecată din 24 iunie 2021, Curea de Apel Brașov, secția Civilă a admis excepția necompetenței sale materiale funcționale și a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată în favoarea Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal.

În esență, Curtea de Apel Brașov, secția Civilă a reținut că cererea de chemare în judecată formulată de A. S.R.L. având ca obiect "litigiu privind achizițiile publice", a fost repartizată spre soluționare unui complet specializat în materia achizițiilor publice din cadrul secției a II-a civile, de contencios administrativ și fiscal, raportat la dispozițiile art. 53 alin. (1) din Legea 101/2016, în forma anterioară modificării prin Legea nr. 212/2018.

Prin încheierea de ședință din 04 iunie 2018 din dosarul de fond, a fost verificată competența generală, materială și teritorială de soluționare a cauzei, în temeiul art. 131 C. proc. civ., instanța reținând că este competentă sub toate aspectele, acțiunea civilă fiind soluționată de către completul de judecată căruia i-a fost repartizată cauza spre soluționare, prin sentința civilă nr. 541/CA din 27 iulie 2020.

Calea de atac declarată de reclamanta UAT Comuna Sâmbăta de Sus, prin Primar a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal care, în majoritate, a reținut natura civilă a cauzei și consecința că nu poate fi atrasă competența instanței de contencios administrativ în soluționarea căii de atac.

Având în vedere că prin încheierea din 04 iunie 2018 a fost reținută competența materială procesuală în favoarea completului specializat în achiziții publice din cadrul secției a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Brașov, a avut loc o consolidare în mod definitiv a competenței materiale procesuale în privința instanței pe rolul căreia a fost introdusă cererea, dar și a competenței materiale procesuale în calea de atac în favoarea unui complet specializat în aceeași materie din cadrul Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal.

În concluzie, Curtea a constatat că, întrucât nu s-a invocat excepția necompetenței materiale procesuale în condițiile art. 130 alin. (2) și art. 131 C. proc. civ. și a fost consolidată competența instanței inițial învestite, chiar dacă aceasta nu era competentă material să soluționeze pricina în raport cu natura și obiectul acesteia, competența soluționării căii de atac revenind instanței ierarhic superioare celei care a soluționat în fond hotărârea atacată.

Așa fiind, Curea de Apel Brașov, secția Civilă a admis excepția necompetenței materiale procesuale, a declinat competența de soluționare a apelului în favoarea Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus trimiterea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că instanțele, respectiv Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal și Curtea de Apel Brașov, secția Civilă, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între secțiile sesizate fiind reciproce și cel puțin una dintre aceste instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Nici una din instanțele aflate în conflict nu se consideră competentă, din punct de vedere material procesual, să judece cererea cu care a fost sesizată.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Înalta Curte reține că instanțele au fost învestite cu un litigiu având ca obiect pretenții, iar cererea este formulată de către reclamanta A. S.R.L. împotriva pârâtei UAT Comuna Sâmbăta de Sus, prin Primar.

În drept au fost invocate prevederile art. 1345, art. 1516, art. 1530 C. civ.

Înalta Curte constată că, în conformitate cu art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., necompetența este de ordine publică "în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura".

Potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ., "necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe".

Totodată, conform art. 131 alin. (1) C. proc. civ., "la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu".

În cauză, la primul termen de judecată cu părțile legal citate, respectiv 04 iunie 2018, în temeiul art. 131 C. proc. civ., Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, Complet specializat achiziții publice, verificându-și competența de soluționare a cauzei, a reținut că este competent să soluționeze litigiul.

Soluția primei instanțe a fost atacată cu apel, fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, instanță care, prin încheierea din 03 iunie 2021 și-a declinat competența funcțională de soluționare a cauzei în favoarea secției Civile.

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că neinvocarea excepției necompetenței materiale procesuale în condițiile art. 130 alin. (2) și art. 131 C. proc. civ. are drept consecință consolidarea competenței instanței inițial investite.

Având în vedere principiul specializării instanțelor, se constată că hotărârea pronunțată în primă instanță a fost dată de către secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Brașov, astfel încât, pentru a fi respectat principiul specializării instanțelor, competentă să soluționeze cererea de recurs este instanța superioară celei care a pronunțat hotărârea atacată, respectiv secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Brașov.

Prin urmare, excepția necompetenței nu mai putea fi invocată în calea de atac de către Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal din oficiu, aceasta fiind stabilită în mod definitiv de către prima instanță care a soluționat dosarul ca fiind unul de contencios administrativ și fiscal.

Pe cale de consecință, Înalta Curte constată că, în speță, secția de contencios administrativ și fiscal rămâne competentă să soluționeze cauza ce i-a fost repartizată, nefiind îndeplinite condițiile pentru declinarea competenței către secția a II-a Civilă.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse, față de principiul asigurării accesului efectiv la justiție, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.