ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 08.02.2022

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 255/2022

HOTĂRÂRE
08.02.2022
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 255/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 8 februarie 2022

Asupra prezentei cereri de revizuire, reține următoarele:

A mai solicitat reclamanta și anularea încheierii nr. 17/25.02.2015 a Comisiei de Soluționare a Contestațiilor nr. 134129 din cadrul pârâtei 2, dată în soluționarea contestației împotriva deciziei nr. 87/27.10.2014 și a Raportului de audit financiar nr. x/26.09.2014 emis de pârâta 1, a căror anulare face obiectul capătului 1 de cerere.

Prin sentința civilă nr. 2070/CA/07.11.2017, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă în parte acțiunea, fiind anulate, în parte, încheierea nr. 17/25.02.2015 pronunțată de Comisia de Soluționare a Contestațiilor din cadrul pârâtei Curtea de Conturi a României și respectiv, decizia nr. 87/27/10.2014 emisă de pârâta Camera de Conturi Brașov, numai sub aspectul constatărilor de la pct. 11, pct. 15, pct. 17 și pct. 18.

Au fost admise cererile de intervenție accesorie în interesul reclamantei formulate de terții intervenienți A. S.R.L., B. S.R.L. și C. S.R.L.

A fost respinsă cererea de intervenție accesorie în interesul reclamantei formulată de terțul intervenient D. S.R.L.

Au fost obligate pârâtele să plătească reclamantei suma de 10.400 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat recurs reclamanta, pârâta și intervenienta D. S.R.L.

Prin decizia nr. 1855/R/2018 din 13 noiembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, s-a respins recursul declarat de pârâta Curtea de Conturi a României în nume propriu și pentru Camera de Conturi a județului Brașov și recursul declarat de intervenienta D. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 2070/CA/07.11.2017 pronunțate de Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Prin aceeași decizie, s-a admis recursul declarat de reclamanta U.A.T. MUNICIPIUL SĂCELE împotriva aceleiași sentințe, pe care a casat-o în parte, în sensul că a anulat încheierea nr. 17/25.02.2015 și, respectiv, decizia nr. 87/27.10.2014 și în ceea ce privește constatările de la pct. 10. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței civile nr. 2070/CA/07.11.2017, pronunțate de Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. A obligat pârâtele Curtea de Conturi a României și Camera de Conturi a Județului Brașov, în solidar, la plata către reclamanta U.A.T. MUNICIPIUL SĂCELE a sumei de 2.000 RON, reprezentând contravaloarea parțială a cheltuielilor de judecată efectuate în recurs.

Prin sentința civilă nr. 948/MAS din 14 iunie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2019 (număr dosar după declinare), Tribunalul Brașov, secția I civilă a respins acțiunea formulată de reclamanta U.A.T. MUNICIPIUL SĂCELE, în contradictoriu cu pârâtul E., a redus onorariul avocatului pârâtului de la suma de 8.500 RON la suma de 4.500 RON, a obligat reclamanta să plătească pârâtului suma de 4.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat redus și a respins în rest pretențiile privind cheltuielile de judecată solicitate de pârât.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta U.A.T. MUNICIPIUL SĂCELE prin Primar, solicitând schimbarea în tot a sentinței, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată, respectiv obligarea pârâtului E. la plata sumei de 795.000 RON; cu cheltuieli de judecată.

Prin decizia nr. 1629/Ap/2021 din 14 decembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă, în dosarul nr. x/2019, s-a admis apelul declarat de apelanta U.A.T. MUNICIPIUL SĂCELE, împotriva sentinței civile nr. 948/MAS din 14.06.2021, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția I civilă, pe care a schimbat-o în tot, și în consecință: a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta U.A.T. MUNICIPIUL SĂCELE, prin Primar, în contradictoriu cu pârâtul E. și, în consecință: a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 397.500 RON, precum și dobânda legală calculată la această sumă, începând cu data de 30.06.2013 și până la data achitării integrale a debitului. Au fost respinse restul pretențiilor reclamantei.

Totodată, a fost obligat intimatul-pârât să plătească apelantei reclamante suma de 2.380 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei din urmă decizii, pârâtul E. a formulat cerere de revizuire, prin care a solicitat să se constate că, urmare a încălcării efectului pozitiv al lucrului anterior judecat al deciziei civile nr. 1855/R/13.11.2018, pronunțată în dosarul nr. x/2015 al Curții de Apel Brașov, cele două hotărâri sunt potrivnice, astfel că se impune casarea deciziei nr. 1629/14.12.2021, pronunțată în dosar nr. x/2019 și trimiterea cauzei spre rejudecare; cu cheltuieli de judecată pe cale separată.

Revizuentul arată că, prin decizia atacată, a fost obligat la plata sumei de 397.500 RON, la care se adaugă dobânda legală, către U.A.T. Săcele, pe motiv că, în calitate de primar al Municipiului Săcele, a omis să exercite dreptul de regres pentru recuperarea unei datorii de 795.000 RON de la Servicii Săcelene S.R.L. (fosta R.A.G. C. pen..S. Săcele), sumă ce a fost achitată ulterior pentru plata serviciilor de alimentare cu apă către Compania Apa Brașov S.A., în condițiile în care locuitorii Mun. Săcele riscau să rămână fără apă potabilă, ca urmare a acumulării de datorii de peste 1 milion RON.

Această plată pretins ilicită a fost constatată de Curtea de Conturi Brașov, care, prin decizia nr. 87/27.10.2014, la pct. 10, a stabilit ca fiind făcută fără bază legală către R.A.G. C. pen..S. Săcele, în vederea stingerii unei obligații restante a acesteia către Compania Apa S.A. Brașov.

Decizia Curții de Conturi a fost contestată în instanță, iar Curtea de Apel Brașov, prin decizia nr. 1855/R/13.11.2018 din dosar nr. x/2015 a anulat constatarea făcută la pct. 10, cu consecința statuării existenței unei plăți legale și deci a inexistenței vreunui prejudiciu în bugetul local al Municipiului Săcele.

În continuare, revizuentul redă o parte din considerentele deciziei nr. 1855/R/13.11.2018 și concluzionează că, față de cele reținute cu putere de lucru judecat prin această decizie, prin care Consiliul Local Săcele (autoritatea deliberativă) și-a dat acordul pentru încheierea contractului de delegare a gestiunii serviciilor publice de alimentare cu apă și de canalizare încheiat la data de 14.09.2008, conform dispozițiilor art. 20 alin. (4) din Legea nr. 241/2006, rezultă că, Municipiul Săcele și-a asumat obligația prevăzută de pct. 23 din contractul de delegare, de a depune eforturi, inclusiv prin plata de la bugetul propriu, pentru a stinge datoriile foștilor operatori de apă-canal.

Așadar, susține revizuentul, în calitate de primar al Municipiului Săcele, la acel moment, a acționat cu respectarea dispozițiilor legale, inclusiv prin semnarea procesului-verbal nr. x/18.04.2011, fapta cauzatoare de prejudicii sub acest aspect neexistând, așa cum nu există nici culpă din partea acestuia.

Pe cale de consecință, susține că nu există o faptă cauzatoare de prejudicii nici prin nerecuperarea sumelor achitate de U.A.T. în anii 2012-2013 sau omisiunea de a recupera suma de 795.000 RON în perioada mandatului de primar al pârâtului, întrucât pentru obligația asumată de acesta a existat acordul Consiliului Local Săcele, cum ar fi reținut instanța de recurs în hotărârea la care a făcut referire.

Apreciază că, din decizia nr. 1855/R/13.11.2018 rezultă că nu există un prejudiciu, întrucât plata efectuată de municipiu către Compania Apa S.A. Brașov s-a realizat prin prisma existenței contractului de delegare, conform dispozițiilor art. 20 alin. (4) din Legea nr. 241/2006.

În altă ordine de idei, revizuentul arată că, prin decizia a cărei revizuire o solicită, nu a fost menționat în concret, în ce constă fapta ilicită a intimatului, la momentul când a semnat, în calitate de primar, la 18.04.2011, alături de R.A.G. C. pen..S. Săcele (operator local în subordinea Primăriei), procesul-verbal de eșalonare a plății către Compania Apa Brașov, în condițiile în care locuitorii Mun. Săcele riscau să rămână fără apă potabilă, ca urmare a acumulării de datorii.

Cererea de revizuire a fost comunicată intimatei U.A.T. Municipiul Săcele, care a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii de revizuire.

Examinând cererea de revizuire dedusă judecății, prin raportare la dispozițiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reține că, în ceea ce privește revizuirea, cale extraordinară de atac, dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege.

De asemenea, conform art. 513 alin. (3) C. proc. civ., constată că dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază. Prin urmare, în cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar condițiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuție și nu se cercetează chestiuni ce țin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate.

Potrivit art. 509 pct. 8 C. proc. civ., "Revizuirea unei hotărâri […] poate fi cerută dacă: … există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Trebuie subliniat că, în cauză, nu sunt aplicabile modificările aduse C. proc. civ. prin Legea nr. 310/2018 din 17 decembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 1074 din 18 decembrie 2018, deci nici forma modificată a art. 513 alin. (4) C. proc. civ. referitoare la încălcarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat.

În acest sens, Înalta Curte reține că, potrivit art. 24 C. proc. civ., dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare, iar potrivit art. 27 C. proc. civ., hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.

Or, în cauză, este evident că procesul a început anterior modificărilor legislative prin care a fost extinsă sfera de aplicare a motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., data sesizării instanței fiind 07.05.2018, așa cum reiese din înscrisul aflat la dosar x/2019 al Tribunalului Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Rezultă că, potrivit normelor aplicabile în prezenta cauză, revizuirea întemeiată pe textul legal anterior citat este admisibilă doar dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiții: să fie vorba de hotărâri definitive contradictorii, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul cauzei; să fie vorba de hotărâri pronunțate în același litigiu, adică să fi existat triplă identitate de elemente: părți, obiect și cauză; hotărârile contradictorii să fi fost pronunțate nu în același proces, ci în procese diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, chiar dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, care s-a pronunțat cu încălcarea autorității de lucru judecat.

Rațiunea reglementării revizuirii prevăzută în art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii de lucru judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți, situație în care executarea hotărârilor este imposibilă ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar depășirea acestei situații creată de existența hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorității lucrului judecat.

Condițiile anterior menționate trebuie îndeplinite cumulativ, neîndeplinirea unei dintre aceste cerințe conducând la respingerea cererii de revizuire.

Pentru a exista identitate de părți, este necesar ca părțile din dosarul în care s-a pronunțat decizia a cărei revizuire se cere să fie aceleași cu cele din dosarele în care s-au pronunțat hotărârile în raport cu care se invocă existența unei contrarietăți.

Instanța supremă observă că dosarul nr. x/2015 a avut ca și părți pe reclamanta U.A.T. MUNICIPIUL SĂCELE, pârâtele CAMERA DE CONTURI BRAȘOV și CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI și pe intervenienții accesorii A. S.R.L., B. S.R.L. și C. S.R.L. și D. S.R.L., în timp ce dosarul în care s-a pronunțat decizia a cărei revizuire se cere, nr. 203/62/2019*, a avut ca și părți pe reclamanta U.A.T. MUNICIPIUL SĂCELE și pe pârâtul E..

În speță nu se poate reține contrarietatea de hotărâri, câtă vreme nu sunt întrunite cumulativ cerințele art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., lipsa identității de părți făcând de prisos analizarea celorlalte condiții impuse de norma legală.

În contextul inexistenței identității de părți în cele două litigii, nu se poate pune problema încălcării autorității de lucru judecat.

Revizuentul a susținut încălcarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat, însă, față de momentul începerii procesului, acest motiv nu se încadra în cazul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În plus, nu este îndeplinită nici condiția ca în al doilea proces să nu se fi invocat autoritatea de lucru judecat sau, chiar dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat.

În speță, revizuentul invocă efectul pozitiv a autorității de lucru judecat a deciziei nr. 1855/R/2018 din 13 noiembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2015, în sensul că aceasta, prin considerentele sale, a stabilit că "(...) autoritatea deliberativă a Municipiului Săcele și-a dat acordul pentru încheierea contractului de delegare, conform dispozițiilor art. 20 alin. (4) din Legea nr. 241/2006, așa încât Municipiul Săcele și-a asumat obligația prevăzută de pct. 23 din contractul de delegare, de a depune eforturi, inclusiv prin plata de la bugetul propriu, pentru a stinge datoriilor foștilor operatori apă-canal (...) în consecință, în mod nelegal a validat prima instanță reținerea de către Curtea de Conturi în sarcina recurentului-reclamant a neregulii de la pct. 10 din decizia contestată, și anume plata fără baza legală din bugetul local al Mun. Săcele a unor obligații restante ale Regiei Autonome de Gospodărie Comunală și Prestări Servicii (RAGSPS) Săcele RA, către Compania Apa S.A. Brașov".

În litigiul finalizat prin hotărârea a cărei revizuire se solicită, Curtea de Apel Brașov, secția Civilă, examinând apelul formulat de reclamanta UAT Municipiul Săcele, prin Primar, a ținut cont de problemele de drept dezlegate prin decizia nr. 1855/R/2018 din 13 noiembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2015.

În acest sens, trebuie subliniat că, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta UAT SĂCELE a formulat împotriva pârâtului E., fost primar al municipiului Săcele, o acțiune în răspundere patrimonială întemeiată pe dispozițiile art. 254 alin. (1) din Codul Muncii, susținându-se că pârâtul a săvârșit o faptă cauzatoare de prejudicii în legătură cu funcția exercitată, prin semnarea procesului-verbal nr. x/18.04.2011 și omisiunea de a recupera în timpul mandatului suma de 795.000 RON, situație constată de Curtea de Conturi.

Atât prin concluziile scrise depuse la 04.12.2020 în fața primei instanțe, cât și prin întâmpinarea la apelul exercitat de reclamanta U.A.T. Săcele, pârâtul E. a invocat, autoritatea de judecat a deciziei civile nr. 1855/2018 a Curții de Apel Brașov cu privire la inexistența prejudiciului pretins de reclamantă.

Prin decizia nr. 1629/Ap/2021 din 14 decembrie 2021, instanța de apel a reținut că:

"În ceea ce privește prima fapta ilicită, Curtea constată că instanța de fond, în mod corect, a reținut puterea de lucru judecat a deciziei civile nr. 1855/2018 a Curții de Apel Brașov, sub aspectul faptului că pârâtul, în calitate de Primar al Municipiului Săcele, a acționat cu respectarea dispozițiilor legale, inclusiv prin semnarea procesului-verbal nr. x/18.04.2011, neexistând fapta ilicită invocată de reclamantă, constând în semnarea procesului-verbal. Cu privire însă la cea de-a doua faptă ilicită, instanța de fond a reținut greșit că nu există o faptă cauzatoare de prejudicii prin nerecuperarea de către pârât a sumei de 795.000 RON, achitată de Municipiul Săcele, în calitate de garant, către Compania Apa Brașov S.A. Astfel, instanța de control judiciar reține că decizia civilă nr. 1855/2018 a Curții de Apel Brașov nu neagă solidaritatea existentă între Municipiul Săcele și Servicii Săcelene S.R.L. cu privire la plata sumei inițiale totale de 1.117.678,09 RON (din care a mai rămas de achitat către Compania Apa Brașov suma de 997.678,09 RON), solidaritate consfințită și de sentința civilă nr. 6466/07.05.2012, pronunțată de Judecătoria Brașov, ci doar reține caracterul licit al faptei de semnare a procesului-verbal nr. x/18.04.2011, în baza căruia s-a născut această solidaritate".

În acest context, întrucât dezlegările date prin hotărârea invocată au fost analizate în cel de-al doilea dosar, nu se poate susține că există posibilitatea valorificării lor și prin intermediul revizuirii, altfel decât ca o cenzură de legalitate împotriva soluției astfel pronunțate; or, instanța de revizuire nu poate, raportat la dispozițiile legale invocate, să efectueze un control judiciar asupra dezlegării date respectivei chestiuni a autorității de lucru judecat de către cea de-a doua instanță în fața căreia s-a invocat acest aspect.

Cu alte cuvinte, nu îi este permis instanței de revizuire să se transforme în instanță de recurs și să cenzureze modalitatea în care o altă instanță a dat efect sau nu autorității de lucru judecat în forma sa pozitivă. Odată ce o instanță s-a pronunțat asupra acestui aspect, infirmarea unei astfel de soluții nu se poate face pe calea unei revizuiri formulate în baza art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în care instanța este chemată să statueze ea însăși asupra incidenței acestei instituții și nu să cenzureze o judecată anterioară.

Față de considerentele expuse, în temeiul art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul E. împotriva deciziei nr. 1629/Ap/2021 din 14 decembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă, în dosarul nr. x/2019.

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul E. împotriva deciziei nr. 1629/Ap/2021 din 14 decembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă, în dosarul nr. x/2019, ca inadmisibilă.

Cu recurs în termen de 30 de zile la comunicare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 februarie 2022.

Sursă