ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2755/2022

Ședința publică din data de 17 mai 2022

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul acțiunii deduse judecății

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală și de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov:

- anularea Deciziei nr. 477/12.12.2017 privind soluționarea contestației împotriva deciziilor de impunere privind obligațiile fiscale stabilite în urma corecțiilor evidenței fiscale cu nr. de la x la y, emisă de Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor din cadrul ANAF;

- anularea operațiunii administrative privind preluarea obligațiilor fiscale stabilite prin decizia 310/2013, modificată prin decizia nr. 154/2015 emisă de Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor din cadrul ANAF din sarcina entității fără personalitate juridică A. și B.- tratați ca asociere din punct de vedere al taxei pe valoarea adăugată, în sarcina sa, pe codul numeric personal;

- anularea Deciziilor de impunere privind obligațiile fiscale stabilite în urma corecțiilor evidenței fiscale nr. de la x la y, numai în ceea ce privește efectul acestora, sens în care a solicitat anularea obligațiilor fiscale înscrise pe codul său numeric personal, preluate ca urmare a radierii înregistrării fiscale a entității fără personalitate juridică A. și B. - tratați ca asociere din punct de vedere al taxei pe valoarea adăugată;

- anularea deciziilor de impunere privind obligațiile fiscale, numai în ceea ce privește efectul acestora, sens în care a solicitat anularea obligațiilor fiscale înscrise pe codul său numeric personal, preluate ca urmare a radierii înregistrării fiscale a entității fără personalitate juridică A. și B. - tratați ca asociere din punct de vedere al taxei pe valoarea adăugată.

Soluția instanței de fond

Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 186 din 19 decembrie 2018, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, invocate de pârâtele AJFP Brașov și ANAF prin întâmpinare.

Totodată, a admis acțiunea formulată de reclamantă, a anulat Decizia nr. 477/12.12.2017 privind soluționarea contestației împotriva Deciziilor de impunere nr. x/17.07.2015 și Deciziile de impunere nr. x/17.07.2015, numai în ceea ce privește efectul de trecere a obligațiilor fiscale din sarcina asocierii din punctul de vedere al TVA A.- B. în sarcina reclamantei, identificată din punct de vedere fiscal prin CNP, precum și operațiunile administrative ce au stat la baza deciziilor de impunere, numai sub acest aspect.

Calea de atac a recursului exercitată

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Hotărârea supusă revizuirii

Prin Decizia nr. 2642 din 22.04.2021, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursurile formulate de pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov împotriva sentinței nr. 186 din 19 decembrie 2018 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, a casat în parte sentința atacată și, în rejudecare, a respins acțiunea formulată de reclamanta A., ca neîntemeiată, menținând deopotrivă soluția de respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor.

Hotărârea care se pretinde că este contrară Deciziei nr. 2642 din 22 aprilie 2021

Prin Decizia nr. 808/R/2017 pronunțată la data de 19 septembrie 2017, în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, a respins recursul formulat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov împotriva sentinței civile nr. 180/CA/15.02.2017 pronunțată de Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pe care o menține.

Cererea de revizuire ce face obiectul prezentei judecăți

Împotriva Deciziei nr. 2642 din 22.04.2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal intimata-reclamantă A. a formulat cerere de revizuire, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Astfel, a solicitat anularea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât considerentele acestei decizii încalcă autoritatea de lucru judecat a considerentelor Deciziei nr. 808/19.09.2017 pronunțată în recurs de Curtea de Apel Brașov, în dosarul nr. x/2016.

În motivare, a arătat că sunt îndeplinite condițiile revizuirii, prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., existând hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

De asemenea, a precizat că această chestiune litigioasă analizată prin cele două decizii privește efectele pe care deciziile de impunere le au și această chestiune și a primit rezolvări opuse.

Astfel, Curtea de Apel Brașov, prin Decizia nr. 808/19.09.2017, a reținut că cele nouă decizii de impunere reprezintă veritabile acte administrative și produc efecte în sensul scoaterii obligațiilor fiscale în sarcina asocierii pentru a fi înscrise pe codul numeric al intimatei, iar Înalta Curte, analizând aceeași chestiune, a reținut un efect total opus față de cele intrare în autoritate de lucru judecat, și anume că singurul efect al celor nouă decizii este acela de radiere a obligațiilor stabilite inițial și în sarcina asocierii.

Susține revizuenta că, chestiunea litigioasă analizată prin cele două decizii privește efectele pe care cele două decizii de impunere le au și această chestiune a primit rezolvări opuse în cele două litigii.

Apărările formulate în cauză

Deși cererea de revizuire le-a fost comunicată ambelor intimate în termenul legal, doar intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov a formulat întâmpinare, în cadrul căreia a solicitat respingerea cererii de revizuire, arătând că motivele invocate nu se înscriu în categoria celor prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., nefiind întrunite condițiile de admisibilitate dispuse limitativ de textul de lege. Astfel, "criticile aduse de revizuentă sunt în integralitatea lor nefondate, argumentele expuse de aceasta nefiind de natură să formeze convingerea instanței în sensul aprecierii revizuirii ca admisibilă".

De altfel, a apreciat că din motivele invocate de revizuentă nu rezultă că se aduce nicio critică clară și precisă deciziei civile, pe care o consideră legală și la adăpost de orice critică.

Procedura de soluționare a cererii de revizuire

Prin Rezoluția Președintelui completului învestit cu judecarea cererii de revizuire, întocmită la data de 17.09.2021, în temeiul dispozițiilor art. 201 C. proc. civ., coroborat cu prevederile art. 509-513 C. proc. civ., s-a stabilit primul termen pentru soluționarea cererii de revizuire, la data de 17 mai 2022, în ședință publică, cu citarea părților.

Considerentele și soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra cererii de revizuire

Argumente de fapt și de drept relevante

Înainte de a analiza cererea de revizuire sub aspectul admisibilității sale și al faptelor pe care se întemeiază, astfel cum impun dispozițiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va verifica mai întâi dacă a fost respectat termenul legal de promovare a prezentei cereri de revizuire, ca și condiție de exercitare a acestei căi extraordinare de atac, sens în care, constată următoarele:

Revizuirea este o cale de atac extraordinară, de retractare și nedevolutivă, prin care partea interesată poate cere instanței care a pronunțat hotărârea atacată să-și desființeze propria hotărâre, în cazurile și în condițiile strict prevăzute de lege și să procedeze la o nouă judecată.

Prin cererea de revizuire formulată, revizuenta A. a invocat motivul de revizuire prev. de art. 509 alin. (1) pct. 8 noul C. proc. civ., în conformitate cu care revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Potrivit art. 511 (1) C. proc. civ.: Termenul de revizuire este de o lună și se va socoti:

Potrivit art. 181 alin. (1) și (2) din C. proc. civ. termenele, în afară de cazul în care legea dispune altfel, se calculează după cum urmează:

(2) Când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare care urmează.

Potrivit art. 182 alin. (1) din C. proc. civ. termenul care se socotește pe zile, săptămâni, luni sau ani se împlinește la ora 24:00 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul de procedură.

Din interpretarea logico-juridică a acestor dispoziții rezultă că în cazul termenului de o lună, termenul se împlinește în ziua corespunzătoare celei în care termenul a început să curgă.

Așadar, în ceea ce privește momentul de la care începe să curgă termenul de revizuire pentru contrarietate de hotărâri, art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. prevede că termenul de o lună începe să curgă "de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri."

Fiind vorba de o hotărâre dată în recurs, definitivă, singura dată obiectivă ce se impune a fi avută în vedere în calcularea termenului de o lună, avută în vedere și de legiuitor în conținutul textul de lege sus enunțat, este data pronunțării deciziei instanței de recurs.

Potrivit art. 185 alin. (1) C. proc. civ. "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate."

În speță, Decizia nr. 2642 a fost pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de Contencios administartiv și Fiscal în dosarul nr. x/2018, la data de 22 aprilie 2021, așa încât formularea unei cereri de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 punctul 8 din C. proc. civ., la data de 22 iunie 2021, data poștei, ce rezultă din conținutul ștampilei aplicată pe plicul de expediere, atașat la dosar, s-a făcut cu depășirea termenului legal de o lună, calculat conform art. 181 din același cod, aplicabil în cauză.

Înalta Curte amintește că obligația părților de a-și exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil și într-un termen rezonabil, potrivit prevederilor art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, instituirea unor termene procesuale servind unei mai bune administrări a justiției, precum și necesității aplicării și respectării drepturilor și garanțiilor procesuale ale părților.

Așadar, instanța legal învestită cu soluționarea cererii de revizuire reține că Decizia nr. 2642 din 22 aprilie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în recurs în dosarul nr. x/2018, este definitivă de la data pronunțării, respectiv de la data de 22 aprilie 2018, în conformitate cu dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 5 și art. 634 alin. (2) C. proc. civ., astfel că, termenul de exercitare a acestei căi extraordinare de atac, de 1 lună de la data rămânerii definitive a hotărârii, s-a împlinit la data de 22 mai 2021, însă, fiind intr-o zi nelucrătoare, acesta s-a prelungit până la data de 24 mai 2021, aceasta fiind ultima zi în care partea mai putea formula cererea de revizuire.

Prin urmare, depunerea cererii de revizuire la data de 29 iunie 2021 (conform ștampilei aplicate pe plicul de expediere - dosar) apare ca fiind făcută cu depășirea termenului de o lună de la data rămânerii definitive a Deciziei nr. 2642, termen legal, imperativ și absolut, a cărui încălcare atrage sancțiunea decăderii părții din dreptul de a mai exercita calea de atac.

Cum revizuenta nu a pretins și nu a dovedit că a fost împiedicată în exercitarea în termen a căii extraordinare de atac, printr-o împrejurare mai presus de voința sa, Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor legale sancționatorii sus-menționate, respingând cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ., ca tardiv formulată.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, având în vedere dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., va respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A., ca tardivă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva Deciziei nr. 2642 din 22 aprilie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2018, ca tardiv formulată.

Cu recurs la Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Recursul se va depune la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 17 mai 2022.