ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 567/2022

Ședința publică din data de 2 februarie 2022

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov la data de 09.01.2020, sub nr. x/2020, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pârâta UAT Comuna Jibert, prin Primar, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 8.164 euro, în echivalent în RON la data plății, sumă reprezentând contravaloarea subvențiilor de care nu a putut beneficia, aferente campaniilor APIA 2018 (4.068 Euro) și 2019 (4.096 Euro) și a cheltuielilor de judecată ocazionate de cauza dedusă judecății.

1.2. Prin sentința civilă nr. 1026 din data de 10.12.2020, Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta UAT Comuna Jibert, prin Primar și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 8.164 euro, cu titlu de despăgubiri și suma de 2.300 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

1.3. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta UAT Comuna Jibert, prin Primar, solicitând admiterea recursului, cu consecința casării hotărâri și, în rejudecare, a respingerii acțiunii.

Prin decizia civilă nr. 361 din 26.05.2021, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2020, a admis recursul declarat de recurenta Comuna Jibert, prin Primar împotriva sentinței civile nr. 1026 din data de 10.12.2020, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția a II civilă, de contencios administrativ și fiscal, pe care a casat-o, iar în rejudecare a respins acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta UAT Comuna Jibert, prin Primar.

3.1. Împotriva deciziei civile nr. 361 din 26.05.2021, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2020, a formulat cerere de revizuire A. S.R.L., întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat anularea deciziei supuse revizuirii și trimiterea cauzei spre rejudecarea recursului, având în vedere că, în opinia revizuentei, a fost încălcat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat al deciziei nr. 936/06.11.2019 a Curții de Apel Brașov pronunțate în dosarul nr. x/2018, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea căii extraordinare de atac, revizuenta a susținut, în esență, că întreg raționamentul instanței de recurs se bazează pe o gravă eroare materială, care s-a transformat, prin intermediul soluției abordate, într-o eroare judiciară, instanța de recurs raportându-se la o campanie viitoare în care s-ar putea pune problema supra-declarării, deși în ceea ce privește o astfel de procedură (privind campaniile 2018 și 2019) ar fi inadmisibilă, în condițiile în care societatea nu a fost în măsură să depună cerere care să includă și suprafață de teren ce a făcut obiectul contractului de arendare încheiat de revizuentă cu arendatorul B. la data de 04.12.2017, neavând astfel calitatea de solicitant.

A susținut revizuenta că, în maniera în care a ales să soluționeze recursul, Curtea de Apel Brașov a încălcat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat generat de decizia pronunțată, de aceeași instanță, în dosarul nr. x/2018. Astfel, în mod greșit și cu desconsiderarea efectelor puterii de lucru judecat de care se bucură decizia nr. 936/06.11.2019 a Curții de Apel Brașov, instanța a procedat, în cauza ce a făcut obiectul celei de-a doua judecăți (în dosarul nr. x/2020), la o reanalizare a motivelor care au determinat refuzul înregistrării contractului și eliberării adeverinței, deși refuzul nejustificat a fost constatat și cenzurat, ca atare, de către aceeași instanță, în dosarul nr. x/2018. Or, decizia nr. 936/06.11.2019 este una definitivă și a stat la baza promovării acțiunii din dosarul nr. x/2020, situația litigioasă a înregistrării contractului de arendă și a eliberării adeverinței fiind, astfel, tranșată în mod definitiv și cu autoritate de lucru judecat. De asemenea, a reținut instanța, la acel moment, cu putere de lucru judecat, că suprafața menționată în contractul de arendă, a cărui înregistrare a solicitat-o revizuenta, rezultă din titlul de proprietate și adeverințele de reconstituire a dreptului de proprietate, ultimele purtând mențiunea că reprezintă dovada dreptului de proprietate până la eliberarea titlului.

Or, în dosarul nr. x/2020, prin decizia civilă nr. 361 din 26 mai 2021, instanța a procedat la o reanalizare și a acestei situații de fapt și de drept, ceea ce este inadmisibil, încălcând dispozițiile art. 430 și art. 433 C. proc. civ.. Totodată, instanța a interpretat, din nou, dispozițiile art. 8 din O.U.G. nr. 3/2015, însă abordarea este una greșită, întrucât situația supra-declarării vizează doar pe cei care au dobândit anterior calitatea de "solicitanți", cu alte cuvinte au depus cererea de plată în termen, iar revizuenta nu este în această situație.

În ceea ce privește fondul recursului, revizuenta a arătat că recurenta și-a axat întreaga motivare pe greșita evaluare de către instanța de fond a probatoriului administrat în cauză, referindu-se la înscrisurile depuse, motivare care s-ar fi putut eventual circumscrie unor motive de netemeinicie a hotărârii atacate și nu vizează nicidecum nelegalitatea acesteia. Concret, recurenta nu a indicat niciun motiv de nelegalitate, limitându-se la a aduce spre analiză instanței aceleași chestiuni care se refereau la situația neînregistrării contractului de arendă și refuzul eliberării adeverinței, care nu mai pot face obiectul verificării instanței, în cauza dedusă judecății. A mai susținut revizuenta, că este deosebit de important și faptul că din adresele răspuns primite de la APIA rezultă că există o legătură de cauzalitate între refuzul recurentei de a elibera societății revizuente adeverința și imposibilitatea depunerii și solicitării cererii de sprijin pe suprafața aferentă contractului de arendare încheiat de revizuentă cu arendatorul B. la data de 04.12.2017 și implicit neacordarea subvenției pentru terenul în cauză.

3.2. Cererea de revizuire a înregistrată, inițial, sub numărul unic de dosar x/2021 pe rolul Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, care, prin decizia nr. 522/R din 9 septembrie 2021 a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal.

Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimata Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Jibert, prin Primar a solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, întrucât nu se circumscrie niciunuia dintre motivele prevăzute expres și limitativ art. 509 alin. (1) și (2) C. proc. civ., nefiind îndeplinită condiția de admisibilitate reglementată de art. 509 pct. 8 C. proc. civ., în ceea ce privește identitatea de obiect, hotărârea invocată de revizuentă, ca având autoritate de lucru judecat, nefiind pronunțată într-un litigiu având același obiect.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra cererii de revizuire

Examinând cererea de revizuire în raport de temeiul de drept indicat, precum și de înscrisurile depuse la dosar, Înalta Curte reține caracterul inadmisibil al căii de atac extraordinare declarate în cauză de revizuenta A. S.R.L., pentru considerentele arătate în continuare.

Din circumstanțele cauzei, Înalta Curte constată că revizuenta A. S.R.L. s-a prevalat, prin calea de atac extraordinară exercitată, de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit cărora revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Demersul judiciar în discuție a fost formulat împotriva deciziei civile nr. 361 din 26 mai 2021, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2020, în raport de aspectele dezlegate cu efect pozitiv de lucru judecat prin decizia civilă nr. 936 din 6 noiembrie 2019, dată de aceeași instanță, în dosarul nr. x/2018.

Condițiile de admisibilitate prevăzute pentru acest caz de revizuire, ce trebuie îndeplinite cumulativ, sunt următoarele:

a) existența unor hotărâri definitive potrivnice, indiferent dacă prin ele s-a soluționat sau nu fondul cauzei;

b) hotărârile să fie pronunțate fie în aceeași pricină, deci să existe tripla identitate de părți, obiect și cauză (pentru ipoteza efectului negativ al lucrului judecat), fie, conform modificării aduse art. 513 alin. (4) prin Legea nr. 310/2018, coroborate cu art. 431 alin. (2) și art. 430 alin. (2) C. proc. civ., să vizeze chestiuni litigioase deja tranșate jurisdicțional, care au legătură cu un proces ulterior (impunându-se, astfel, o legătură obiectivă sau subiectivă între cele două litigii);

c) hotărârile să fie pronunțate în dosare diferite;

d) în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat ori efectul pozitiv al lucrului judecat, sau, dacă au fost ridicate, să nu se fi discutat excepția sau să nu fi fost analizat efectul pozitiv;

e) să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, care s-a pronunțat cu încălcarea autorității de lucru judecat.

Verificând aceste condiții, Înalta Curte reține că, în cadrul dosarului nr. x/2020, în care s-a pronunțat decizia a cărei revizuire se solicită în prezenta cauză, a fost invocat efectul pozitiv al lucrului judecat de care se bucură decizia 936/R/2019 a Curții de Apel Brașov, iar incidența acestuia în cauza dedusă judecății, a fost analizată de instanța de recurs.

Astfel, în cuprinsul considerentelor deciziei nr. 361/26.05.2021, Curtea de Apel Brașov a arătat expres că:

"În speță, fapta ilicită pe care o reclamă intimata este refuzul recurentei pârâte de a înregistra în registrul agricol contractul de arendă al cărei beneficiar era societatea reclamantă, iar sub acest aspect Curtea reține că într-adevăr, prin decizia civilă nr. 936/R/2019 a Curții de Apel Brașov a fost obligată recurenta pârâtă să înregistreze în registrul agricol contractul de arendă încheiat cu B. la data de 04.12.2017 și să elibereze reclamantei o adeverință care să ateste dreptul de folosință asupra suprafeței de teren rezultată din contractul de arendare.

Așadar, efectul deciziei civile nr. 936/R/2019 a Curții de Apel Brașov este acela că a recunoscut în favoarea fermierului faptul că se afla în posesia unui contract de arendare care se impunea a fi înregistrat în registrul agricol, dar această calitate, prin ea însăși nu era suficientă pentru obținerea subvenției, în condițiile în care erau mai mulți solicitanți care declaraseră suprafața de teren în vederea obținerii plăților directe."

Odată invocat efectul pozitiv al lucrului judecat, calea revizuirii întemeiate pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. ar fi deschisă doar în ipoteza în care instanța în fața căreia a fost invocată autoritatea de lucru judecat a omis a se pronunța asupra efectelor acesteia.

Or, după cum reiese din examinarea deciziei nr. 361/26.05.2021, ce formează obiectul revizuirii de față, instanța de recurs a examinat efectele deciziei nr. 936/R/2019 a Curții de Apel Brașov asupra obiectului cauzei deduse judecății în dosarul nr. x/2020, stabilind că aspectele dezlegate cu putere de lucru judecat nu sunt suficiente, prin ele însele, pentru obținerea subvenției.

Aceste statuări cuprinse în decizia nr. 361/26.05.2021 sunt valabile indiferent de trimiterile punctuale ale revizuentei la diversele paragrafe ale deciziei nr. 936/R/2019, astfel încât instanța de recurs, procedând la verificarea efectului pozitiv, a avut în vedere, fără îndoială, întregul cadru procesual al cererii în raport de care s-a invocat un astfel de efect.

În atare condiții, este inadmisibilă revizuirea în care se invocă o pretinsă contrarietate de hotărâri, în condițiile în care s-a examinat autoritatea de lucru judecat în cel de-al doilea dosar, pentru că, odată verificată această chestiune, calea revizuirii urmărește, în realitate, să supună unei alte instanțe discutarea acelorași aspecte pe care o instanță anterioară s-a pronunțat deja, ceea ce ar conduce chiar la o încălcare a autorității de lucru judecat a considerentelor decizorii ce au fost reținute prin hotărârea a cărei revizuire s-a solicitat. Este, de asemenea, inadmisibilă exercitarea mascată a unui recurs la recurs, prin care partea nemulțumită de o hotărâre judecătorească încearcă să obțină retractarea acelei hotărâri, uzitând de mecanismul invocării unui motiv de revizuire pentru care nu sunt îndeplinite condițiile de exercitare a acestei căi extraordinare de atac.

Textul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu dă posibilitatea ca în cadrul cererii de revizuire să se poată analiza dacă soluționarea autorității de lucru judecat a fost corectă, întrucât condiția impusă de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. are în vedere tocmai caracterul forței obligatorii a unei hotărâri judecătorești, iar pe calea extraordinară a revizuirii poate fi schimbată o hotărâre judecătorească irevocabilă numai în condițiile și cazurile expres prevăzute de lege, pentru că altfel s-ar aduce atingere principiului securității raporturilor juridice, ca o componentă a dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Din această perspectivă, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, se reține că securitatea juridică presupune că nicio parte în proces nu este îndreptățită să solicite revizuirea unei hotărâri judecătorești definitive doar în scopul de a obține o reexaminare a cauzei. Competența instanțelor sesizate cu o cerere de revizuire trebuie exercitată doar pentru a corecta erorile judiciare și omisiunile justiției, nu pentru a efectua o nouă examinare a cauzei, revizuirea neputând fi tratată ca un recurs deghizat.

Astfel, revizuirea întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. are ca scop înlăturarea din ordinea juridică a unei hotărâri pronunțate cu încălcarea autorității de lucru judecat a unei hotărâri anterioare, atunci când cele două sunt potrivnice, dar admisibilitatea unei asemenea cereri este condiționată de împrejurarea ca judecătorul cauzei ce a pronunțat cea de-a doua hotărâre să nu fi cunoscut existența primei hotărâri ori să fi omis a se pronunța asupra autorității de lucru judecat ce a fost invocată în cel de-al doilea dosar, condiție care nu este îndeplinită în cauză.

Cum toate cerințele de admisibilitate a căii extraordinare de atac trebuie îndeplinite cumulativ, absența uneia conduce la soluția de respingere a cererii de revizuire formulată de revizuenta A. S.R.L., ca inadmisibilă.

Față de aceste considerente, în temeiul art. 513 raportat la art. 509 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 361 din 26 mai 2021, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2020.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 361 din 26 mai 2021, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2020, ca inadmisibilă.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 februarie 2022.