Decizia nr. 1360/2021 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 148/2018 a Curții de Apel Brașov

Cadrul procesual Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta UAT Comuna Tărlungeni a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, suspendarea executării și anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/26.06.2017 și anularea deciziei de soluționare a contestației nr. 23.477/24.08.2017 emise de pârâtă, cu cheltuieli de judecată.

Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 148/2018 din 10 octombrie 2018, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta UAT Comuna Tărlungeni, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale; a anulat Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/26.06.2017 și decizia de soluționare a contestației nr. 23.477/24.08.2017 emise de pârâtă; a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 17.145,28 de RON cheltuieli de judecată.

Cererea de recurs Împotriva sentinței nr. 148/2018 din 10 octombrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea acțiunii reclamantei, ca neîntemeiată. În motivarea recursului arată că a procedat la reverificarea eligibilității proiectului x/28.06.2010 - "Proiect integrat pentru dezvoltarea infrastructurii în comuna Tărlungeni incluzând: 1. Pod peste pârâul Tărlung și drum de acces la târgul auto Tărlungeni; 2. Reabilitare strada x și strada x în localitatea Tărlungeni, jud. Brașov; 3. Iluminat public în cartierele Scriitorilor și Independenței din comuna Tărlungeni;

Construire imobil cu destinație de creșă;

Lucrări de intervenție la Cămin Cultural." Arată că neregulile constatate sunt următoarele: 1. beneficiarul nu a desfășurat activitatea cofinanțată în privința creșei și a căminului cultural, ulterior efectuării ultimei plăți efectuate de AFIR (20.12.2013) și până la data de 20.12.2015, când a expirat perioada de valabilitate a contractului de finanțare; 2. Actul adițional nr. x/18.12.2015, semnat din partea Primăriei Tărlungeni de dl. A., în calitate de reprezentant legal al proiectului, în condițiile în care acesta nu mai deținea calitatea de administrator public din februarie 2015, nu este valabil; 3. Au fost întocmite și decontate situații de lucrări incorecte/inexacte, în sensul că sunt neconforme raportat la materialele puse în operă, precum și faptul că, prin situația de lucrări din luna august 2012, au fost solicitate la plată de către executant și decontate de către Primăria Tărlungeni, lucrări neexecutate. Apreciază că beneficiarul a avut o conduită defectuoasă în derularea contractului de finanțare, întrucât nu a respectat obligațiile pe care și le-a asumat prin semnarea acestui contract. Într-o primă critică, arată că hotărârea recurată conține motive contradictorii, întrucât instanța de fond, deși a admis susținerile AFIR privind inadmisibilitatea acțiunii cu privire aspectele care nu au făcut obiectul contestației administrative, cu toate acestea, s-a pronunțat și asupra legalității celor două nereguli (valabilitatea actului adițional nr. x/2015 și desfășurarea activității finanțate), sens în care apreciază că este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.. Astfel, arată că, deși inițial instanța a reținut că, în raport cu prevederile art. 46, 47 și 50 din O.U.G. nr. 66/2011, controlul judecătoresc vizează decizia emisă și nu poate fi extins la alte aspecte care nu au făcut obiectul recursului grațios și că instanța se va raporta doar la acele critici de nelegalitate care sunt atinse în contestația formulată, ulterior a analizat și s-a pronunțat inclusiv asupra valabilității încheierii Actului adițional nr. x/2016 și asupra neregulii privind desfășurarea activității cofinanțate. Menâionează că instanța de fond a reținut că, deși prin contestație, reclamanta nu a formulat critici distincte cu privire la neregula nr. 1, se impune reținerea caracterului nelegal al neregulii 1, ca o consecință directă a statuărilor cu privire la neregula nr. 2; că instanța a motivat necesitatea analizării neregulilor 1 și 2 prin aceea că reclamanta și-a restrâns criticile prin cererea de chemare în judecată și răspunsul la întâmpinare doar cu privire la neregula menționată la pct. 2 din procesul-verbal contestat, precizând că va analiza această neregulă, în condițiile în care nu există o restrângere a criticilor din acțiunea principală. Susține că prin contestația administrativă, intimata-reclamantă a criticat Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare nr. x/26.06.2017 doar prin prisma faptului că a fost sancționată de două ori pentru aceeași neregulă și că, pentru stabilirea acestor nereguli este necesară existența unei hotărâri penale, iar prin cererea de chemare în judecată a solicitat anularea procesului-verbal pentru: nelegalitatea și netemeinicia actelor atacate în ceea ce privește constatarea și sancționarea neregulilor săvârșite în perioada de monitorizare a proiectului; formalismul demersului de reverificare, în sensul că AFIR a preluat constatările DLAF, fără a face o verificare proprie, și, mai mult, nici DLAF și nici AFIR nu au competența de a constata falsuri; sancționarea reclamantei de două ori pentru aceeași neregulă (folosirea altor bunuri decât cele menționate în cererea de finanțare); obligația AFIR de a efectua un nou control ex-post, care ar fi confirmat funcționalitatea creșei; nelegala apreciere cu privire la nevalabilitatea actului adițional; verificarea și decontarea de către AFIR a sumelor de bani pentru materialele/bunurile folosite, ceea ce ar face imposibilă constatarea unor nereguli în legătură cu aceste aspecte; încălcarea principiului proporționalității; încălcarea principiului transparenței decizionale și al respectării dreptului la apărare al beneficiarului, în condițiile în care AFIR nu a comunicat beneficiarului Nota DLAF nr. 2428/2015 din 12.04.2017; lipsa unei creanțe certe, lichide și exigibile. Precizează că, astfel cum reiese și din jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, plângerea prealabilă trebuie să vizeze solicitările din cererea de chemare în judecată. Invocă, sub acest aspect, dispozițiile art. 7 și 8 din Legea nr. 554/2004, care se coroborează cu O.U.G. nr. 66/2011, precum și dispozițiile art. 46, art. 47, art. 50 și art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, din care reiese că, după parcurgerea recursului grațios, beneficiarul se poate adresa instanței competente, însă este obligat să se raporteze la criticile formulate în contestația administrativă, cu atât mai mult cu cât în instanță se atacă decizia de soluționare a contestației, și nu procesul-verbal. Arată că instanța a fost învestită să soluționeze aspecte cu privire la care recurenta-pârâtă nu s-a pronunțat, astfel că aspectele reținute de către instanța de fond cu privire la valabilitatea actului adițional și funcționarea creșei sunt nelegale, cu atât mal mult cu cât chiar instanța de fond a reținut că invocarea altor motive decât cele arătate în plângere, este inadmisibilă. A doua critică formulată vizează faptul că în mod greșit instanța de fond a reținut că există identitate între neregula nr. 2 din procesul-verbal nr. x/2016 și neregula nr. 3 din procesul-verbal contestat, astfel că intimata-reclamantă ar fi fost sancționată de două ori pentru aceeași pretinsă neregulă, recurenta apreciind că instanța de fond a făcut o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011 și Regulamentului CE nr. 1306/2013. Astfel, arată că Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/18.02.2016 a vizat contravaloarea lucrărilor subcontractate de S.C. B. S.A. (ofertantul câștigător) către S.C. C. S.R.L., iar valoarea creanței bugetare, respectiv sancțiunea administrativă, a constat doar în decontarea lucrărilor care au fost subcontractate. În ceea ce privește neregula constând în întocmirea unor situații de plată în care materialele și echipamentele solicitate la plată nu corespundeau cu cele achiziționate și puse în operă (tâmplărie, cazan), echipa de control care a emis Procesul-verbal nr. x/18.02.2016 a menționat că, referitor la sesizarea cu privire la decontarea de către Primăria Tărlungeni a unor lucrări neexecutate, la dosarele cererilor de plată au fost anexate situațiile de lucrări și facturile emise de executant, fără a fi anexate și facturile sau alte documente, care să permită identificarea datei la care materialele de construcții au fost aprovizionate de către S.C. B. S.A. Consideră că, deși aceste aspecte au fost menționate în Procesul-verbal nr. x/18.02.2016, ca nereguli, intimata-reclamanta nu a fost sancționată de două ori pentru aceeași neregulă. Mai arată că în Formularul F1 - Fișa de evidență a achizițiilor contractate - facturate, nu se menționează în concret materialul din care era confecționată tâmplăria. Menționează că, în urma analizării documentelor și a audierii persoanelor implicate în privința creșei și căminului cultural, există indicii rezonabile cu privire la faptul că la construirea celor două obiective au fost puse în operă materiale diferite față de cele prezentate spre decontare prin cererea de plata nr. x, recurenta invocând 9 înscrisuri, prin care nu se atestă materialele reale utilizate la cele două obiective, toate acestea fiind semnate de către inginer D., în calitate de reprezentant al executantului S.C. B. S.A., de dirigintele de șantier E. și de către beneficiarul UATC Tărlungeni, prin admistrator public A., în acest mod intimata-reclamantă încasând nejustificat, în urma aprobării cererii de plată nr. x, suma de 106.003,96 RON din fonduri nerambursabile. În urma verificărilor efectuate, a reieșit faptul că situațiile de lucrări erau acceptate la plată fără a se efectua verificări prealabile, care să confirme autenticitatea executării lucrărilor, ceea ce a condus la achiziționarea și punerea în operă a unor materiale care nu corespundeau prevederilor proiectului tehnic și acceptarea la plată a unor lucrări care nu erau executate la momentul respectiv. Arată că a treia critică adusă sentinței recurate se referă la faptul că instanța în mod greșit a reținut valabilitatea Actului adițional nr. x/2016, desfășurarea activității cofinanțate și obligația recurentei de a efectua un nou control ex-post. Solicită cenzurarea acestor considerente, ca fiind inadmisibile, întrucât nu au făcut obiectul contestației, astfel că nu pot fi analizate de către instanța de fond. În subsidiar, consideră că sunt nelegale susținerile instanței în sensul că nu a fost identificată acțiunea beneficiarului care să producă prejudicii în bugetul UE, iar în privința activității cofinanțate, recurenta trebuia să reverifice îndeplinirea de către reclamantă a obligațiilor ce îi reveneau în funcție de noua perioadă de monitorizare. Invocă art. 9 (6) din Anexa I - Prevederi generale la contractul de finanțare, potrivit căruia, în caz de înlocuire a responsabilului legal, beneficiarul notifică autoritatea contractantă, iar potrivit Manualului de procedură privind Măsura 322, în cazul solicitării de înlocuire a responsabilului legal de proiect, expertul SVCF-OJPDRP face verificările de rigoare. Mai arată că, atât timp cât intimata-reclamantă nu prezintă o împuternicire expresă din partea primarului F. pentru A. pentru semnarea Acului adițional nr. 5/18.12.2015, semnătura acestuia nu este valabilă, și nici amendarea contractului nu este valabilă, astfel că actul adițional în discuție a fost semnat de o persoană care nu mai era îndreptățită legal să facă acest lucru. Mai mult, numitul A. a menționat în fals, ulterior datei de 28.02.2015, că deținea calitatea de reprezentant legal al beneficiarului. Invocă dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. a), art. 16 și art. 2 pct. 7 din O.U.G. nr. 66/2011, precum și Regulamentul nr. 2988/95, din care reiese că prejudiciul produs bugetelor naționale poate fi real sau potențial, iar reținerea unei nereguli și utilizarea necorespunzătoare a banilor acordați atrage sancțiunea restituirii parțiale sau totale a acestora. Menționează că, în speță, controlul care a stat la baza emiterii actelor administrative contestate a fost declanșat ca urmare a Notei de control DLAF nr. 2.428/2015 din 12.04.2017, conform art. 21 alin. (27) din O.U.G. nr. 66/201l, ex-post. Susține că, atât timp cât neregulile s-au produs anterior încheierii actului adițional, este evident că acestea au fost săvârșite în perioada de valabilitate a contractului, neavând relevanță dacă s-a prelungit sau nu perioada de monitorizare inițială. Arată că instanța nu a indicat norma legală care să oblige AFIR la reverificare și că noua perioadă de monitorizare se finaliza la data de 20.03.2018, ulterior emiterii titlului de creanță contestat, astfel că un nou control ex-post nu se mai justifica. În ceea ce privește creșa și căminul cultural, arată că echipa de control DLAF a reținut că beneficiarul a prezentat adresa nr. x/26.11.2015, semnată ce către G., în calitate de director al Școlii Gimnaziale din Tărlungeni, prin care se comunica faptul că în anul școlar 2015 - 2016, în corpul clădirii din Zizin, funcționează 5 grupe de grădiniță, respectiv 136 de preșcolari, dar în urma verificării conținutului acestei adrese, echipa de control DLAF a constatat faptul că datele nu corespundeau adevărului. Astfel, prin adresa nr. x/13.03.2017, Inspectoratul Școlar al Județului Brașov a comunicat echipei de control DLAF faptul că în subordinea Școlii Gimnaziale din Târlungeni funcționau 3 grădinițe, iar cea din satul Zizin, avea 13 copii înscriși la grupa cu limba de predare română și 12 copii înscriși la grupa cu limba de predare maghiară, toți cu vârsta cuprinsă între 3-5 ani, Inspectoratul Școlar al Județului Brașov comunicând că nu deține documente cu privire la creșa din comuna Tărlungeni. A patra critică adusă sentinței recurate vizează obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, apreciind că suma reprezentând onorariul de avocat este disproporționat de mare în raport cu obiectul cauzei, respectiv cu complexitatea apărărilor formulate, motiv pentru care solicită a se face aplicarea dispozițiilor art. 451 alin. (2) din C. proc. civ. și a se cenzura aceste cheltuieli. Apreciază că în speță acest drept a fost exercitat în mod abuziv 4. Apărările intimatei-reclamante Intimata-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Tărlungeni a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate, ca temeinică și legală, precum și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată. În esență, susține că sentința recurată nu cuprinde motive contradictorii și nu a fost dată cu interpretarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Solicită și respingerea cererii recurentei-pârâte de cenzurare a onorariului de avocat acordat în primă instanță. II. Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat. 2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante. Reclamanta UAT Comuna Tărlungeni a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, suspendarea executării și anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/26.06.2017 și anularea deciziei de soluționare a contestației nr. 23.477/24.08.2017 emise de pârâtă. Cu titlu preliminar, Înalta Curte constată că cererea de suspendare a executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/26.06.2017 a fost soluționată de către instanță la termenul din 13.06.2018, astfel că în prezentul dosar a rămas să fie soluționată doar acțiunea în anularea celor două acte administrative. Analizând aspectele sesizate, Înalta Curte constată că prin procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/26.06.2017, încheiat de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, s-au reținut următoarele nereguli: 1. Intimata-reclamantă nu a desfășurat activitatea cofinanțată cu privire la creșa și căminul cultural, ulterior efectuării ultimei plăți efectuate de AFIR (20.12.2013) și până la data de 20.12.2015, când a expirat perioada de valabilitate a contractului de finanțare; 2. Actul adițional nr. x/18.12.2015 nu este valabil, întrucât a fost semnat din partea Primăriei Tărlungeni de dl. A., în calitate de reprezentant legal al proiectului, în condițiile în care acesta nu mai deținea calitatea de administrator public din februarie 2015; 3. Au fost întocmite și decontate situații de lucrări incorecte/inexacte, în sensul că nu sunt conforme în raport cu materialele folosite, precum și faptul că, prin situația de lucrări din luna august 2012, au fost solicitate la plată de către executant și decontate de către Primăria Tărlungeni, lucrări neexecutate. Apreciază că beneficiarul a avut o conduită defectuoasă în derularea contractului de finanțare, întrucât nu a respectat obligațiile pe care și le-a asumat prin semnarea acestui contract. Prin contestația administrativă formulată împotriva acestui proces-verbal și depusă la filele x din vol. IV al dosarului de fond, intimata-reclamantă a criticat faptul că s-a reținut decontarea, pentru obiectivele creșă și cămin cultural, a unor materiale diferite decât cele puse în operă, din perspectiva faptului că aceeași neregulă a fost consemnată și în procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/18.02.2016, încheiat de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, ce face obiectul dosarului nr. x/2016 al Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal. Prin urmare, prin contestația administrativă, intimata-reclamantă a formulat critici doar cu privire la neregula nr. 3 reținută prin procesul-verbal atacat. Ulterior, prin cererea de chemare în judecată, intimata-reclamantă a criticat toate cele trei nereguli reținute prin procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/26.06.2017. Analizând în mod global motivele de casare invocate, Înalta Curte constată, sub un prim aspect, că hotărârea recurată conține considerente contradictorii. Astfel, inițial instanța de fond a reținut că, potrivit art. 46 și art. 47 din O.U.G. nr. 66/2011, împotriva procesului-verbal se poate formula contestație, conform art. 50 din același act normativ, iar autoritatea se pronunță prin decizie motivată, care, potrivit art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 poate fi atacată la instanța de contencios administrativ competentă, apreciind că, întrucât controlul judecătoresc vizează decizia emisă, nu poate fi extins la alte aspecte care nu au făcut obiectul recursului grațios, motiv pentru care a precizat că urmează să se raporteze doar la acele critici de nelegalitate care sunt atinse prin contestația formulată. Ulterior, însă, instanța a analizat și celelalte două nereguli, deși acestea nu au făcut obiectul contestației administrative. Înalta Curte constată că obiectul acțiunii în contencios administrativ poate fi reprezentat doar de aspectele care au făcut obiectul contestației administrative. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 46 alin. (1) din Ordonanța de urgență nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora: "(1) Împotriva titlului de creanță se poate formula contestație în condițiile prezentei ordonanțe de urgență", iar potrivit art. 51 alin. (2) din același act normativ: "Deciziile pronunțate în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare". Prin urmare, instanța de contencios administrativ și fiscal se pronunță asupra deciziei de soluționare a contestației, prin care s-a răspuns criticilor formulate prin contestația administrativă; per a contrario, nu pot face obiectul analizei instanței aspectele asupra cărora autoritatea emitentă a actului atacat nu s-a pronunțat. În ceea ce privește critica intimatei-reclamante din întâmpinarea depusă în fața instanței de recurs, conform căreia prin cererea de chemare în judecată nu a făcut decât să expliciteze anumite aspecte, Înalta Curte constată că este nefondată, întrucât nu se poate explicita ceva ce nu a fost antamat. Cu alte cuvinte, intimata-reclamantă nu se poate prevala de o asemenea apărare, în contextul în care neregulile reținute prin procesul-verbal la pct. 1 și 2 nu au făcut obiectul analizei AFIR. Singurul aspect care a fost criticat prin contestația administrativă a fost neregula reținută la pct. 3, în contextul în care intimata-reclamantă a apreciat că a fost sancționată de două ori pentru aceeași faptă. Critica este nefondată, întrucât, analizând Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/18.02.2016, se constată că, potrivit Capitolului 8 - Concluziile activității de verificare, recuperarea ajutorului financiar nerambursabil a vizat doar declararea ca neeligibile a cheltuielilor vizând lucrările subcontractate de S.C. B. S.A. către S.C. C. S.R.L., astfel că intimata-reclamantă nu a fost sancționată decât cu privire la această neregulă. Astfel fiind, este nefondată susținerea că prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/18.02.2016 i s-a aplicat o singură sancțiune pentru două nereguli, cât vreme neregula pentru care s-a demarat procedura de recuperarea a sumelor achitate a vizat doar lucrările subcontractate. Este adevărat că și în cazul lucrărilor subcontractate s-a reținut folosirea de către societatea subcontractată a unor materiale neconforme celor din proiect, dar s-au reținut și alte fapte ce au condus, finalmente, la declararea ca neeligibile a acestor cheltuieli, cum ar fi faptul că: subcontractarea execuției lucrărilor s-a făcut după încheierea contractului de achiziție și fără înștiințarea autorității contractante; valoarea pentru oferta câștigătoare a fost majorată în mod nejustificat cu 15%, în condițiile în care prețiurile oferite de societatea subcontractată erau mai mici, et. Dincolo de acest aspect, Înalta Curte constată că intimata-reclamantă nu a formulat nicio critică pe fondul neregulii reținute la pct. 3 din Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/26.06.2017, emis de Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, susținând doar că a mai fost sancționată pentru aceleași fapte, or, această critică este nefondată, dat fiind faptul că neregula reținută prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/18.02.2016 este diferită și nu se suprapune pe aspectele reținute ca nereguli prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/26.06.2017, ce face obiectul prezentului dosar. Prin urmare, întrucât instanța de fond a reținut în mod eronat faptul că reclamanta a fost sancționată de două ori pentru aceeași faptă și a procedat la analizarea neregulilor de la pct. 1 și 2 din Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/26.06.2017, emis de Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, deși anterior reținuse că acestea nu pot fi analizate, în condițiile în care nu au fost contestate în procedura prealabilă, Înalta Curte constată că în cauză sunt incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., motiv pentru care se impune admiterea recursului, casarea sentinței recurate și respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată. 2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale împotriva sentinței nr. 148/2018 din 10 octombrie 2018 pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal; va casa sentința recurată și, rejudecând: va respinge acțiunea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Tărlungeni, ca neîntemeiată.