ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1237/2021

Ședința publică din data de 19 mai 2021

Analizând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 804 din 16 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr. x/2015, a fost respins ca nefondat apelul promovat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 116 din 6 februarie 2017, pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr. x/2015, în contradictoriu cu intimatele Casa Județeană de Pensii Bacău și Casa Națională de Pensii Publice - Comisia Centrală de Contestații București.

Prin cererea înregistrată la 27 ianuarie 2020 pe rolul Curții de Bacău, secția I civilă, sub număr de dosar x/2020, A. a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 804 din 16 octombrie 2017 a Curții de Apel Bacău, pronunțată în dosarul nr. x/2015.

Intimata Casa Județeană de Pensii Bacău a formulat întâmpinare prin care a solicitat, față de motivarea revizuirii, încadrarea sa pe temeiul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 5 Noul C. proc. civ. respingerea revizuirii pentru neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate privitor la înscrisul constituit de Decizia nr. 19/2012 a înaltei Curți de Casație și Justiție, acesta fiind emis după judecarea litigiului în fond. Din oficiu, s-a dispus atașarea dosarului nr. x/2015

La termenul din 2 martie 2020, instanța a precizat a revizuentului că aplicabil în cauză este Noul C. proc. civ., normă sub imperiul căreia s-a purtat judecata în dosarul x/2015, iar față de recunoașterea revizuentului că invocă drept act nou decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție 19/2020, s-a efectuat încadrarea revizuirii în cazul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 108/2020 din 2 martie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020, a fost admisă excepția tardivității formulării revizuirii și, în consecință, s-a respins ca tardiv formulată cererea de revizuire a deciziei civile nr. 804 din 16 octombrie 2017 a Curții de Apel Bacău, pronunțată în dosarul nr. x/2015, formulată de revizuentul A., în contradictoriu cu intimatele Casa Județeană de Pensii Bacău și Casa Națională de Pensii Publice-Comisia Centrală de Contestații București.

Împotriva acestei decizii, revizuentul A. a declarat apel, recalificat ca fiind recurs, fără a-și motiva calea de atac.

Intimata Casa Județeană de Pensii Bacău a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului, pentru nemotivare.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul este inadmisibil.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 3 februarie 2021 s-a dispus comunicarea raportului către părți potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Recurentul A. a depus un punct de vedere la raport prin care a reiterat susținerile din cererea de recurs, solicitând admiterea căii de atac.

Intimata Casa Județeană de Pensii Satu Mare a depus un punct de vedere asupra raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului, solicitând respingerea recursului ca fiind inadmisibil.

La termenul din data de 19 mai 2021, completul de filtru a luat în examinare, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., cu prioritate excepția inadmisibilității recursului, soluționarea acestei excepții făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții.

Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil pentru următoarele considerente:

Dispozițiile art. 457 C. proc. civ. reglementează principiul legalității căii de atac potrivit căruia hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Legalitatea căilor de atac presupune că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac reglementate de lege, în afară de acestea neputându-se folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești, fiind un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Reglementarea condițiilor și a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituție și nu încalcă drepturile reglementate ale justițiabililor, normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea în limitele competenței atribuite prin lege fiind de ordine publică.

Art. 483 alin. (1) C. proc. civ. prevede că sunt supuse recursului hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

Prin hotărârea ce formează obiectul prezentului recurs a fost soluționată o cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Potrivit art. 513 alin. (5) C. proc. civ. "hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită".

Totodată, conform dispozițiilor art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., modificat prin art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a acestui act normativ, respectiv 15 februarie 2013, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile privitoare la conflictele de muncă și de asigurări sociale.

Se constată că decizia care a format obiectul cererii de revizuire (decizia civilă nr. 804 din 16 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr. x/2015) a fost pronunțată în apel în cadrul unui litigiu de asigurări sociale având ca obiect "contestație decizie pensionare", fiind incidente prevederile art. 155 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, potrivit cărora hotărârile instanței de fond sunt supuse numai apelului.

Așadar, decizia a cărei revizuire se solicită a fost pronunțată de o instanță de apel și, ca atare, este definitivă, nefiind supusă recursului, având în vedere că potrivit art. 634 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.:

"sunt hotărâri definitive ... orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs".

În considerarea dispozițiilor art. 513 alin. (5) din C. proc. civ., rezultă că și decizia nr. 108/2020 din 2 martie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020, pronunțată în soluționarea cererii de revizuire formulată de către revizuent, este, la rândul său, definitivă, nefiind susceptibilă a fi atacată cu recurs.

În raport de considerentele expuse și de dispozițiile legale evocate, cum prezentul recurs este formulat împotriva unei hotărâri definitive, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, calea de atac declarată de recurentul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 108/2020 din 2 martie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 mai 2021.