ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1077/2022
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1077/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 10 mai 2022
Asupra revizuirii, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bacău, secția I civilă, la data de 3 iunie 2020, sub nr. x/2020, contestatorul A. a formulat contestație, în contradictoriu cu intimatele Casa Județeană de Pensii Bacău și Casa Națională de Pensii Publice împotriva Deciziei nr. 241223 din 15 aprilie 2020, privind revizuirea pensiei pentru limită de vârstă.
Astfel, s-a solicitat admiterea contestației împotriva Deciziei nr.
, obligarea intimatelor la calcularea și acordarea retroactivă a pensiei cuvenite din data de 27 martie 2013, când prin cererea nr. x a solicitat acordarea pensiei pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare, datorită stagiilor de cotizare realizate în grupa superioară de muncă, și nu din data de 26 noiembrie 2014, data depunerii celei de-a doua cereri de pensionare, respectiv cererea nr. 63651.
Totodată, s-a solicitat obligarea intimatelor la calcularea și acordarea drepturilor bănești aferente pensiei pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare la care a avut și are dreptul de la data emiterii Deciziei nr. R42259 (222582) din 28 iunie 2016 privind respingerea pensiei pentru limită de vârstă, până la data soluționării prezentului litigiu.
Prin sentința civilă nr. 398/D/2020 din 18 septembrie 2020, Tribunalul Bacău, secția I civilă a admis excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de intimata Casa Națională de Pensii Publice București - Comisia centrală de contestații și, în consecință, a respins contestația formulată în contradictoriu cu Casa Națională de Pensii Publice București - Comisia centrală de contestații, pentru lipsa calității procesuale pasive; a respins ca nefondată contestația formulată de contestatorul A., în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii Bacău.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatorul A., solicitând admiterea acestuia astfel cum a fost formulat, schimbarea în tot a sentinței apelate, și, pe cale de consecință, admiterea contestației împotriva Deciziei Casei Județene de Pensii Bacău nr. 241223/15.04.2020.
Prin decizia nr. 203/2021 din 19 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020, s-a respins ca nefondat apelul.
Împotriva sentinței civile nr. 398/D/2020 din 18 septembrie 2020, pronunțată de Tribunalul Bacău, secția I civilă, rămasă definitivă prin decizia nr. 203/201 a Curții de Apel Bacău, la 19 aprilie 2021, contestatorul A. a formulat cerere de revizuire, înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău, secția I civilă, sub nr. x/2021.
Cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuentul solicitând anularea în tot a hotărârilor atacate.
În motivare, s-a susținut că sentința civilă nr. 398/D/2020 a Tribunalului Bacău, secția I civilă, rămasă definitivă prin decizia nr. 203/19.03.2021 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă, este contrară soluției pronunțate în dosarul nr. x/2016 al Curții de Apel Bacău, secția I civilă, respectiv decizia civilă nr. 625 din 25 iunie 2018 prin care s-a soluționat cererea de chemare în judecată, având ca obiect stabilirea drepturilor de pensie.
S-a susținut că a fost formulată contestație împotriva hotărârii nr. 15771 din 30 mai 2016 a Comisiei Centrale de Contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii privind respingerea contestației formulate de acesta împotriva Deciziei nr. R11189 din 3 iunie 2013, emisă de Casa Județeană de Pensii Bacău, contestație ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2016
În cadrul acestui dosar, în primă instanță, cererea sa de chemare în judecată a fost respinsă, însă în apel a fost pronunțată decizia civilă nr. 625 din 25 iunie 2018 prin care Curtea de Apel Bacău, secția I civilă a admis apelul și a schimbat în tot sentința apelată, în sensul că a admis contestația și a anulat Decizia nr. 11189 din 3 iunie 2013 emisă de Casa Județeană de Pensii Bacău, precum și Hotărârea nr. 15771 din 30 mai 2016 a Comisiei Centrale de Contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii. A fost obligată intimata Casa Județeană de Pensii Bacău să emită o nouă decizie de pensionare cu valorificarea Adeverinței nr. x din 31 octombrie 2014 emisă de B. S.R.L. începând cu 27 martie 2013.
Ulterior, în baza acestei decizii a Curții de Apel Bacău, Casa Județeană de Pensii Bacău a emis Decizia nr. 230105 din 27 august 2018 privind încetarea plății pensiei anticipată parțială și Decizia nr. R 11189 din 27 august 2018 privind acordarea pensiei, conform Legii nr. 263/2010.
Ulterior, Casa Județeană de Pensii Bacău e emis Decizia nr. 241223 din 15 aprilie 2020 privind revizuirea pensiei pentru limită de vârstă, în motivarea acestei decizii precizându-se că la baza emiterii Deciziei nr. 241223/15.04.2020 a stat punerea în executare a dispozitivului sentinței civile nr. 66 din 28 ianuarie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2016.
Prin sentința civilă nr. 66 din 28 ianuarie 2019, Tribunalul Bacău a respins excepția rămânerii fără obiect a acțiunii, a admis contestația, a anulat decizia de pensionare nr. R42259 din 28 iunie 2016, obligând intimata să procedeze la emiterea unei noi decizii de pensionare cu luarea în considerare a perioadei 01.09.1971 - 19.09.2001 ca fiind lucrată în grupa a II-a de muncă, începând cu data de 27 martie 2013.
Împotriva acestei sentințe, Casa Județeană de Pensii Bacău a formulat apel, care a fost soluționat prin decizia nr. 117 din 9 martie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, în sensul admiterii apelului, cu consecința schimbării în parte a sentinței apelate, fiind respinse ca rămase fără obiect capetele de cerere referitoare la calcularea și acordarea retroactivă a pensiei, calcularea și acordarea drepturilor bănești aferente perioadei 01.09.1971- 19.09.2001 ca fiind lucrată în grupa a II a de muncă. A fost menținută soluția de anulare a deciziei de pensionare R42259/28.06.2016 și soluția cu privire la cheltuielile de judecată.
Ulterior acestor hotărâri judecătorești, care au stabilit cu autoritate de lucru judecat drepturile de pensie ale revizuentului, Casa Județeană de Pensii Bacău e emis Decizia nr. 241223 din 15 aprilie 2020 privind revizuirea pensiei pentru limită de vârstă, temeiul legal al emiterii acestei decizii fiind sentința civilă nr. 66 din 28 ianuarie 2019 a Tribunalului Bacău pronunțată în dosarul nr. x/2016.
Anterior, cu putere de lucru judecat, Curtea de Apel Bacău prin decizia civilă nr. 625 din 25 iunie 2018 stabilise definitiv situația dreptului la pensie.
Având în vedere situația creată prin emiterea Deciziei nr. 241223 din 15 aprilie 2020 privind revizuirea pensiei pentru limită de vârstă, revizuentul a formulat contestație la Tribunalul Bacău, secția I civilă, fiind înregistrat dosarul nr. x/2020. Această contestație a fost respinsă prin sentința civilă nr. 398/D/2020 din 18 septembrie 2020, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 203 din 19 martie 2021 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă.
Revizuentul A. a susținut că se află în situația de a avea două hotărâri judecătorești referitoare la aceeași chestiune, respectiv revizuirea pensiei pentru limită de vârstă, încălcându-se astfel autoritatea de lucru judecat a primei decizii, respectiv a deciziei civile nr. 625 din 25 iunie 2018 a Curții de Apel Bacău.
La 6 aprilie 2021, intimata Casa Națională de Pensii Publice a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire și menținerea în tot a deciziei civile nr. 203 din 19 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, în dosarul nr. x/2021.
Totodată, a depus la dosar întâmpinare și intimata Casa Județeană de Pensii Bacău prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire.
Prin încheierea din 2 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, în dosarul nr. x/2021, s-a admis excepția necompetenței materiale și s-a dispus declinarea competenței soluționării cererii de revizuire, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Cauza a fost înregistrată la 11 martie 2022 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, sub nr. x/2021.
Analizând cererea de revizuire formulată în cauză, Înalta Curte urmează să o respingă pentru considerentele care succed:
Înalta Curte reține că, potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri definitive, care evocă sau nu fondul, poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.
Conform dispozițiilor art. 513 alin. (4) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "Dacă instanța încuviințează cererea de revizuire, ea va schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată, iar în cazul hotărârilor potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre și, după caz, va trimite cauza spre rejudecare atunci când s-a încălcat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat".
Se observă că, în noua sa formulă, textul alin. (4) al art. 513 din C. proc. civ. a extins motivul de revizuire referitor la existența unor hotărâri potrivnice, în sensul că acesta vizează și încălcarea autorității de lucru judecat sub aspectul efectului pozitiv al acesteia, concretizat în nesocotirea considerentelor prin care s-a tranșat o chestiune litigioasă.
Prin intermediul efectului pozitiv al autorității de lucru judecat, reglementat de dispozițiile art. 431 alin. (2) din C. proc. civ., se valorifică aspecte dezlegate anterior de instanță, care au legătură cu ceea ce se deduce judecății în litigiul în care s-a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere, fără ca o asemenea operațiune juridică să presupună tripla identitate, de obiect, cauză și părți.
Textul art. 431 are ca finalitate înlăturarea unor contradicții ce pot apărea între dispozitivele hotărârilor judecătorești, dar și între dispozitivul și considerentele unei hotărâri ce au rezolvat un aspect litigios având legătură cu ceea ce se deduce ulterior judecății și hotărârea pronunțată în această a doua judecată. De asemenea, urmărește evitarea contradicțiilor între considerentele decizorii ale hotărârilor.
Deși, în privința efectului pozitiv al autorității de lucru judecat, între cele două procese nu trebuie să fie întrunită tripla identitate de elemente - părți, obiect și cauză, trebuie, însă, să existe o identitate de chestiune litigioasă între aceleași părți, indiferent dacă, de această dată, figurează sau nu și alături de alte părți, fapt care obligă instanța sesizată cu un al doilea litigiu să țină seama de ceea ce s-a decis deja în prima hotărâre și să-și sprijine propriul raționament pe dezlegările jurisdicționale anterioare, în măsura în care acestea au legătură și influențează chestiunea litigioasă dedusă judecății.
Revizuirea constituie o cale extraordinară de atac ce permite remedierea acelor greșeli comise în activitatea de judecată care se înscriu în cazurile punctuale și pentru motivele specifice admise de legiuitor, iar extinderea acestor cazuri și motive nu se înscriu în voința expresă și neîndoielnică a legiuitorului, îndepărtându-se de la principiul securității juridice întrucât deschide căi de desființare a hotărârilor judecătorești acolo unde legislatorul nu a făcut-o.
Pentru a deveni incidente dispozițiile art. 509 pct. 8 din C. proc. civ., în ceea ce privește efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, este necesară îndeplinirea unor condiții cumulative: hotărârea supusă revizuirii - cea din urmă - să fie pronunțată într-un litigiu început după intrarea în vigoare a Legii nr. 310/2018, considerentele apreciate a fi contrare să susțină și să conducă, sub aspectul raționamentului logico-juridic, spre soluția pronunțată și, de asemenea, aceste considerente să tranșeze asupra unei chestiuni litigioase identice cu problema dedusă judecății.
În cauză, cea din urmă cerință nu este îndeplinită.
Astfel, hotărârea judecătorească invocată de revizuent nu conține considerente decisive care să fi avut legătură cu litigiul finalizat cu hotărârea supusă revizuirii, și nici considerente prin care s-a dezlegat o chestiune litigioasă incidentală, care să fi fost pusă în discuție, din nou, în litigiul intervenit între părțile din prezenta cauză.
Înalta Curte reține că, în cauză, revizuentul a solicitat instanței să constate că hotărârea a cărei revizuire se solicită, respectiv sentința civilă nr. 398/D/2020 din 18 septembrie 2020, pronunțată de Tribunalul Bacău, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020, rămasă definitivă prin decizia nr. 203 din 19 martie 2021 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă nesocotește autoritatea de lucru judecat a hotărârii anterioare, respectiv decizia nr. 625 din 25 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, în dosarul nr. x/2016.
Trebuie arătat că în cele două cauze se contestă documente diferite, în baza cărora se conturează elemente de fapt distincte în etapele succesiv avute în vedere de instanțele de judecată.
Or, în condițiile în care elementele de fapt din cadrul celor două acțiuni sunt diferite, nu poate exista o legătură între acestea, nefiind vorba despre hotărâri potrivnice prin care să fi fost analizată de către instanțe diferite aceeași chestiune litigioasă, aplicarea efectelor puterii de lucru judecat fiind exclusă.
Astfel, în cauza finalizată cu decizia nr. 625 din 25 iunie 2018 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă, A. a formulat contestație împotriva Hotărârii nr. 15771 din 30 mai 2016 prin care s-a respins contestația împotriva Deciziei nr. R11189/03.06.2013, contestatorul solicitând acordarea retroactivă a pensiei cuvenite din data de 27 martie 2013, dată la care a solicitat pensionarea cu cererea înregistrată sub nr. x
În această cauză, instanța de apel a admis apelul reclamantului A. și a schimbat sentința atacată, în sensul admiterii contestației, reținându-se că reclamantul a prestat activitate încadrată în grupa a II-a de muncă, conform adeverinței nr. x/31.10.2014, coroborat cu punctul 34 din Anexa nr. 2 la Ordinul nr. 50/1990 și H.G. nr. 1223/20.11.1990, prin care s-a dispus încadrarea în grupa a II-a de muncă a personalului care este în activitate și care a lucrat la locurile de muncă nocive, grele sau periculoase inclusiv la unitățile de deservire a șantierelor de construcții montaj, grupurile de șantiere și întreprinderile-șantier.
În schimb, în cauza în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 398/D/2020 din 18 septembrie 2020 a Tribunalul Bacău, secția I civilă, rămasă definitivă prin decizia nr. 203 din 19 martie 2021 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă, A. a formulat contestație împotriva Deciziei nr. 241223 din data de 15 aprilie 2020 privind revizuirea pensiei pentru limită de vârstă.
În această cauză, instanța a respins contestația formulată de A., soluție menținută de instanța de apel în mod definitiv, reținându-se că prin decizia nr. 241223/15.04.2020 s-a procedat la revizuirea drepturilor de pensie ale contestatorului, s-au stabilit drepturi de pensie în cuantum de 1.098 RON, acestea fiind stabilite începând cu data de 27 martie 2013 și s-a redus vârsta de pensionare cu 6 ani și 6 luni ca urmare a condițiilor de muncă. Totodată, s-a constatat că prin decizia civilă nr. 625 din 25 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x/2016, s-a dispus valorificarea adeverinței nr. x/31.10.2014 emisă de B. S.R.L. începând cu data de 27 martie 2013. De asemenea, s-a reținut că din buletinul de calcul depus la dosar rezultă că, în situația contestatorului, a fost valorificată solicitarea de a fi luată în calcul grupa a II-a de muncă pentru perioada 1.09.1971 - 1.04.2001, reținându-se că drepturile de pensie revizuite se acordă începând cu data de 27 martie 2013.
Soluția de admitere a cererii în primul dosar, astfel cum s-a dispus prin decizia nr. 625 din 25 iunie 2018 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă, a fost fundamentată pe o situație de fapt diferită de cea dedusă judecății în cauza finalizată cu decizia nr. 203 din 19 martie 2021 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă, cele două litigii având fundament diferit, respectiv documente succesiv eliberate cu numere de înregistrare și date diferite de întocmire, respectiv Hotărârea nr. 15771 din 30 mai 2016 prin care s-a respins contestația împotriva Deciziei nr. R11189/03.06.2013, pe de o parte și Decizia nr. 241223 din data de 15 aprilie 2020, pe de altă parte, în baza cărora se conturează elemente de fapt distincte în etapele succesiv avute în vedere de instanțele de judecată.
În condițiile în care elementele de fapt din cadrul celor două acțiuni civile sunt diferite, între cele două cauze nu există o legătură care să justifice constatarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat.
În consecință, Înalta Curte reține că, în cauză, nu este întrunită condiția cumulativă a identității chestiunilor litigioase rezolvate în hotărârea indicată de revizuent cu acelea din cauza dedusă judecății.
Față de considerentele arătate, întrucât nu se identifică ipoteza legală reglementată de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva sentinței civile nr. 398/D/2020 din 18 septembrie 2020, pronunțată de Tribunalul Bacău, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020.
Cu recurs în 30 de zile de la comunicare.
Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 mai 2022.