Decizia nr. 5807/2024 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — contestație

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 16.12.2022, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne și Guvernul României, a solicitat obligarea pârâților, în solidar, la plata despăgubirilor și repararea prejudiciului cauzat prin punerea în aplicare, începând cu data de 01.01.2022, a dispozițiilor art. XXIV-XXV din O.U.G. nr. 130/2021; anularea deciziilor ulterioare Deciziei nr. 220704/23.06.2021; obligarea pârâtei Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne să emită o decizie de acordare a pensiei militare de stat pentru limită de vârstă fără reținerea contribuțiilor de asigurări sociale de sănătate. Totodată, a solicitat sesizarea Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. XXIV-XXV din O.U.G. nr. 130/2021.

Prin încheierea de la termenul de judecată din 17.07.2023, Curtea de Apel Bacău a dispus următoarele: - a respins ca neîntemeiate excepțiile nulității acțiunii petit 1 și inadmisibilității acțiunii invocate de Guvernul României, - a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Casa Sectorială de Pensii și, în consecință, a respins acțiunea modificată formulată în contradictoriu cu această pârâtă, - a respins, pentru lipsa calității procesuale, celelalte excepții ridicate de Casa Sectorială de Pensii, - a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor legale declarate neconstituționale prin Decizia nr. 650/2022, - a sesizat Curtea Constituțională a României cu excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 59/2017, în ansamblul său, - a suspendat judecata cauzei.

La data de 24 octombrie 2024 în dosarul nr. x/2022 al Curții de Apel Bacău – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, contestatorul A. a formulat contestație privind tergiversarea procesului. În susținerea contestației, contestatorul a arătat că, prin încheierea de la termenul de judecată din 17.07.2023, Curtea de Apel Bacău a dispus sesizarea Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor O.U.G. nr. 59/2017 în ansamblul său, însă sesizarea nu a ajuns încă la instanța constituțională, încheierea nefiindu-i comunicată. Cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la Curtea de Apel Bacău – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 16.12.2022, iar motivarea încheierii din data de 17.07.2023 nu a fost finalizată și comunicată contestatorului nici până la acest moment, în condițiile în care la dosarul cauzei se regăsesc cererile de urgentare a redactării și comunicării hotărârii. Contestatorul a susținut că, astfel, în lipsa motivării încheierii din 17.07.2023, i s-a încălcat dreptul la soluționarea într-un termen optim și previzibil a contestației ce face obiectul dosarului nr. x/2022, consacrat de art. 6 din Convenția CEDO. Termenul optim și previzibil de desfășurare a procedurii în fața instanțelor de judecată reprezintă o componentă esențială a dreptului la un proces echitabil, fiind instituit atât în beneficiul reclamantului, cât și în favoarea pârâtului. În ceea ce privește necesitatea admiterii prezentei contestații la tergiversare, contestatorul a aratat că natura contestației la tergiversare este aceea a unui remediu procesual, menit să dinamizeze judecarea cauzei, pe de-o parte, prin identificarea punctelor în care instanța care judecă cererea principală nu a îndeplinit în termenul prevăzut de lege anumite acte ce țin de judecata cauzei, nu a luat măsurile legale pentru a responsabiliza participanții la proces, sau nu și-a îndeplinit obligația de a soluționa cauza într-un termen optim și previzibil, și, pe de altă parte, prin luarea măsurilor necesare înlăturării situației care a provocat tergiversarea judecății. În drept, contestația a fost întemeiată pe prevederile art. 522 și art. 426 alin. (5) C. proc. civ.

Contestația a fost înaintată, conform art. 525 alin. (1) C. proc. civ., Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal, pentru competentă soluționare, fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe la data 30 octombrie 2024. Prin rezoluția din data de 7 noiembrie 2024 a completului de judecată învestit cu soluționarea cererii, s-a stabilit termen de judecată la data de 21 noiembrie 2024, în camera de consiliu, cu citarea părților, cauza fiind amânată la data de 5 decembrie 2024, față de lipsa de procedură cu contestatorul și intimata Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne.

Examinând contestația privind tergiversarea procesului prin prisma susținerilor petentului, a dispozițiilor legale incidente și a actelor dosarului, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru considerentele ce succed. Înalta Curte reține că potrivit dispozițiilor art. 522 din C. proc. civ.: (1) "Oricare dintre părți, precum și procurorul care participă la judecată pot face contestație prin care, invocând încălcarea dreptului la soluționarea procesului într-un termen optim și previzibil, să solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situație să fie înlăturată". (2) Contestația menționată la alin. (1) se poate face în următoarele cazuri: 1. când legea stabilește un termen de finalizare a unei proceduri, de pronunțare ori de motivare a unei hotărâri, însă acest termen s-a împlinit fără rezultat; (…)" Din analiza acestor dispoziții legale rezultă că scopul procedurii contestației privind tergiversarea procesului este acela de a se lua măsurile legale pentru ca situația de tergiversare să înceteze, dispunând remedierea întârzierilor apărute în soluționarea cauzelor, care ar putea afecta termenul optim și previzibil pentru finalizarea procesului prin pronunțarea unei hotărâri definitive. Dispozițiile art. 426 alin. (5) din C. proc. civ. prevăd că: "(5) Hotărârea se redactează și semnează în termen de cel mult 30 de zile de la data pronunțării, urmând ca, în cazuri temeinic motivate, acest termen să fie prelungit cu câte 30 de zile, de cel mult două ori. Opinia separată a judecătorului rămas în minoritate, precum și, când este cazul, opinia concurentă se redactează și se semnează în același termen." Rațiunea instituirii termenului prevăzut de art. 426 alin. (5) din C. proc. civ. este aceea de a asigura respectarea dreptului la un proces echitabil, într-un termen rezonabil, dar, în egală măsură, și pentru a asigura previzibilitatea desfășurării procesului, aspect de o importanță deosebită din perspectiva garanției recunoscute prin art. 6 din CEDO privind "Dreptul la un proces echitabil, în termen optim si previzibil". Totodată, Înalta Curte reține că potrivit dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992: " (4) Sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți. (...)"; (5) Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile." Așa fiind, se observă că aceste dispoziții din legea specială reglementează o procedură de soluționare cu celeritate a cererilor privind sesizarea Curții Constituționale a României. Având în vedere dispozițiile legale antereferite și considerațiile teoretice expuse, Înalta Curte constată că, în speță, termenul prevăzut de lege a fost depășit, întrucât încheierea prin care curtea de apel a soluționat cererea contestatorului privind sesizarea Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate invocată a fost pronunțată la 17 iulie 2023, iar, până în prezent, nu este redactată.

În concluzie, față de toate aceste considerente, Înalta Curte reține că, la momentul actual, există o situație de tergiversare care se impune a fi înlăturată, astfel că, în temeiul dispozițiilor art. 524 alin. (6) din C. proc. civ., urmează să admită contestația formulată de contestatorul A. în dosarul nr. x/2022 al Curții de Apel Bacău – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și să dispună redactarea încheierii din data de 17 iulie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Bacău – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2022 în termen de 5 zile de la data pronunțării prezentei decizii.