ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3302/2025

Ședința publică din data de 11 iunie 2025

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 29 decembrie 2022 pe rolul Tribunalului Suceava, secția I civilă, sub nr. x/2022, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne și Guvernul României:

- obligarea pârâtului Guvernul României să asigure fonduri pentru restituirea sumelor reținute din pensie cu titlu de CASS, începând cu luna ianuarie 2022 și până la momentul încetării reținerii, actualizate cu indicele de inflație și plata dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011;

- obligarea pârâților la despăgubiri constând în plata către reclamant a unor sume egale cu sumele reținute din pensiile reclamantului, începând cu luna ianuarie 2022, rețineri făcute cu titlu de CASS, de 10% din partea care depășește suma lunară de 4.000 RON, începând cu prima reținere din pensie și până la acoperirea integrală a prejudiciului, indexate cu rata inflației, conform art. 9 alin. (1) - (5) din Legea nr. 554/2004;

- obligarea pârâților la plata de despăgubiri constând în dobânda legală aferentă sumelor reținute cu titlu de CASS, calculate începând cu data primei rețineri și până la acoperirea integrală a prejudiciului - art. 6 din O.G. nr. 13/2011;

- obligarea pârâtei Casa Sectorială de Pensii a MAI la emiterea unui act administrativ prin care să dispună încetarea reținerilor din pensia reclamantului, începând cu data pronunțării hotărârii - art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004.

Prin sentința nr. 385 din 21.03.2023, Tribunalul Suceava, secția I civilă a admis excepția necompetenței materiale procesuale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secția contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Suceava.

Prin sentința nr. 490 din 31.03.2023, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința nr. 137 din 23.10.2023, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, secția contencios administrativ și fiscal, sens în care a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării acestuia.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 461 din 30.01.2024, a stabilit competența soluționării cauzei privind pe reclamantul A. și pe pârâții Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor și Internelor și Guvernul României, în favoarea Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ.

Prin sentința nr. 88 din 16 septembrie 2024, Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei de interes și excepția lipsei calității procesuale pasive, invocate de pârâta Casa de Pensii Sectorială a MAI;

A respins excepția inadmisibilității și excepția lipsei calității procesuale pasive, invocate de pârâtul Guvernul României;

A admis în parte cererea, având ca obiect pretenții, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne (MAI);

A obligat pârâții la plata către reclamant a unor sume egale cu sumele reținute din pensia reclamantului cu titlu de CASS începând cu luna ianuarie 2022 și până la data sistării lor, indexate cu rata inflației, precum și la plata dobânzilor legale aferente acestor sume, calculate începând cu data reținerii și până la data restituirii efective.

Împotriva sentinței nr. 88 din 16 septembrie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, au declarat recursuri recurenții-pârâți Guvernul României și Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne.

3.1. Prin recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, aceasta a solicitat, în temeiul motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4 și 8 C. proc. civ., admiterea recursului, casarea sentinței recurate și rejudecarea cauzei în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca neîntemeiată și nefondată.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., susține că instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești, în condițiile în care trebuia să soluționeze cauza în baza lipsei de interes a reclamantului.

Cu privire la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și referitor la restituirea sumelor reținute, invocă excepția lipsei de interes în raport cu publicarea O.U.G. nr. 4/2023, care a prevăzut restituirea sumelor reținute din pensie.

Invocă excepția lipsei calității procesuale pasive, având în vedere că recurenta-pârâtă doar a calculat și reținut la sursă contribuțiile pe care ulterior le-a virat către Casa Națională de Asigurări de Sănătate, în bugetul asigurărilor sociale de sănătate, astfel că nu poate restitui sume pe care nu le-a încasat.

Solicită admiterea excepției și respingerea acțiunii față de aceasta ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, cu atât mai mult cu cât restituirea contribuțiilor s-a făcut din oficiu.

Astfel, consideră că se impune respingerea cererii ca rămase fără obiect și fără interes, în raport cu intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 4/2023.

Referitor la sumele solicitate cu titlu de accesorii, arată că această cerere nu a fost întemeiată în drept și că nu se poate reține caracterul ilicit al conduitei pârâtei.

3.2. Prin recursul declarat de recurentul-pârât Guvernul României s-a solicitat, în baza motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., admiterea recursului, casarea sentinței recurate și rejudecarea cauzei, în sensul respingerii în tot a cererii de chemare în judecată.

În motivarea recursului arată că instanța de fond a reținut în mod eronat că se impune obligarea sa la plata despăgubirilor, fără a verifica îndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale.

Susține că Guvernul României nu are capacitate juridică civilă și nici calitate procesuală pasivă, astfel că poate sta în judecată, în calitate de pârât, numai în litigiile de contencios administrativ atunci când se contestă legalitatea actelor administrative pe care le adoptă.

În acest context, potrivit prevederilor constituționale și celor ale O.U.G. nr. 57/2019, raporturile juridice la care participă Guvernul României nu pot fi de natură civilă, ci numai raporturi administrative, care se nasc, se modifică sau se sting prin manifestarea unilaterală de voință a acestui organ al administrației publice centrale, raporturile de drept administrativ fiind unele de subordonare ierarhică, ce se supun principiilor proprii dreptului administrativ și jurisdicției speciale administrative.

Arată că susținerile sale privind lipsa capacității civile a Guvernului sunt confirmate de dispozițiile art. 187 și următoarele din Legea nr. 287/2009, fiind reținute și de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în decizia nr. 363 din 4 februarie 2014, prin care s-a reținut că potrivit Legii nr. 90/2001 privind organizarea și funcționarea Guvernului României și a ministerelor, instituția pârâtului este reglementată ca o autoritate publică, organ cu caracter colegial, lipsit de personalitate juridică și capacitate juridică civilă, însă lipsa personalității juridice și a capacității juridice civile, nu exclude existența capacității juridice administrative, care este o capacitate juridică cu caracter special și limitat, caracteristică autorității publice, în derularea unor raporturi juridice specifice, cum ar fi cele de drept administrativ.

Precizează că, deși dispozițiile Legii nr. 90/2001 au fost abrogate prin art. 597 din O.U.G. nr. 57/2019, argumentele instanței supreme își păstrează valabilitatea, întrucât prevederile art. 39 din lege, la care se face referire în motivarea Deciziei nr. 363 din 4 februarie 2014, au fost preluate fără modificări de art. 54 din Codul administrativ.

Mai arată că nu are atribuții de a calcula și reține din pensii contribuția de asigurări sociale de sănătate și nici nu poate fi obligat să plătească despăgubiri, întrucât sumele au fost calculate și reținute de către societățile de pensii private, respectiv entitățile care plătesc venituri din pensii.

Menționează că a fost adoptată O.U.G. nr. 4/2023, prin care au fost transpuse în practică efectele Deciziei Curții Constituționale nr. 650/2022 și s-a reglementat, în sensul solicitat de către partea reclamantă, restituirea sumelor reținute cu titlul de contribuții de asigurări sociale, astfel că nu se poate susține că se impune în continuare sancționarea autorităților publice pârâte.

Mai arată că la formularea cererii de chemare în judecată trebuie să existe un interes legitim, precum și un obiect constând în pretenția concretă dedusă judecății și că în cauză, cererea reclamantului a rămas fără obiect.

Pe de altă parte, arată că nu poate fi obligat la plata sumelor stabilite de către instanța de fond în sarcina sa, câtă vreme prin O.U.G. nr. 4/2023, competența restituirii sumelor reținute a fost dată prin lege exclusiv în sarcina caselor teritoriale/sectoriale de pensii sau entităților care plătesc venituri din pensie, astfel că Guvernul României nu are atribuții sub acest aspect, nefiind debitorul obligației bănești principale.

Intimatul-reclamant A. a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea sentinței recurate, ca temeinică și legală.

În esență, consideră că instanța de fond a reținut în mod corect starea de fapt și normele de drept aplicabile, pronunțând o soluție legală.

Consideră că ambii recurenți au calitate procesuală pasivă în cauză, astfel că instanța de fond a respins în mod corect această excepție.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 13 februarie 2025, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererilor de recurs la data de 11 iunie 2025, în ședință publică, cu citarea părților.

Examinând legalitatea sentinței recurate prin prisma criticilor formulate prin cererile de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

În cauză, reclamantul A. a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o acțiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne și Guvernul României, repararea prejudiciului cauzat prin punerea în aplicare a dispozițiilor art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021; obligarea pârâtului Guvernul României să asigure fonduri pentru restituirea sumelor reținute din pensie cu titlu de CASS, începând cu luna ianuarie 2022 și până la momentul încetării reținerii, actualizate cu indicele de inflație și plata dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011; obligarea pârâților la restituirea sumelor reținute din pensia reclamantului, începând cu luna ianuarie 2022, indexate cu rata inflației; obligarea pârâților la plata de despăgubiri constând în dobânda legală aferentă sumelor reținute cu titlu de CASS, calculate începând cu data primei rețineri și până la acoperirea integrală a prejudiciului; obligarea pârâtei Casa Sectorială de Pensii a MAI la emiterea unui act administrativ prin care să dispună încetarea reținerilor din pensia reclamantului.

Instanța de fond a respins excepția lipsei de interes și excepția lipsei calității procesuale pasive, invocate de pârâta Casa de Pensii Sectorială a MAI; a respins excepția inadmisibilității și excepția lipsei calității procesuale pasive, invocate de pârâtul Guvernul României; a admis în parte cererea și a obligat pârâții la plata de despăgubiri constând în plata către reclamant a unor sume egale cu sumele reținute din pensia reclamantului cu titlu de CASS începând cu luna ianuarie 2022 și până la data sistării lor, indexate cu rata inflației, precum și plata dobânzilor legale aferente sumelor cu titlu de despăgubiri, calculate începând cu data reținerii și până la data restituirii efective.

Împotriva sentinței instanței de fond au declarat recursuri recurenții-pârâți Guvernul României și Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne.

6.1. Cu privire la recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, Înalta Curte constată, în ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., că este nefondat.

Potrivit textului de lege de mai sus, casarea unor hotărâri se poate cerere când "instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești".

Prin primul motiv de recurs, recurenta-pârâtă Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne susține în esență că instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, în condițiile în care prezenta cauză trebuia soluționată în baza lipsei de interes.

Motivul de casare anterior evocat presupune ca prin hotărârea judecătorească pronunțată, instanța să fi depășit sfera propriilor atribuții și să fi intrat în sfera activității executive sau legislative, așa cum a fost consacrată de Constituție sau de o lege organică, instanța judecătorească săvârșind acte care intră în atribuțiile unor organe aparținând altei autorități constituite în stat, decât cea judecătorească.

Acest motiv de casare vizează încălcarea unor atribuții constituționale recunoscute într-un anumit moment legislativ diferitelor autorități statale. Altfel spus, excesul de putere atinge principiul separației puterilor în stat.

Or, în cauză, Înalta Curte constată că soluționarea cauzei de către prima instanță pe fondul pretențiilor deduse judecății, fără a se reține excepția lipsei de interes a reclamantului, nu constituie o depășire a atribuțiilor puterii judecătorești și nu pot fi subscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., instanța de judecată soluționând cauza conform prerogativelor legale pe care le are și în limitele învestirii.

Prin urmare, acest prim motiv de casare nu este fondat.

Cu privire la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată și reține următoarele:

Sub un prim aspect, Înalta Curte constată că acțiunea de față are ca obiect, în condițiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanța declarată neconstituțională. Or, asemenea despăgubiri nu pot fi solicitate decât de la autorul faptei ilicite, emitent al ordonanței neconstituționale care a prejudiciat în mod direct reclamantul.

În acest sens, casele de pensii, prin reținerile efectuate din pensia intimatului-reclamant, au procedat doar la aplicarea O.U.G. nr. 130/2021, act emis de către Guvernul României, în calitatea sa de legiuitor delegat.

De altfel, urmând aceleași coordonate de respectare a actelor normative intrate în vigoare, la momentul emiterii și publicării în Monitorul Oficial a O.U.G. nr. 4/2023, casele de pensii au procedat la restituirea etapizată a sumelor anterior reținute din drepturile de pensie ale intimatului-reclamant, astfel că nu i se poate reține vreo culpă acestei autorități, pentru a putea fi obligată la plata dobânzii legale și la actualizarea sumelor cu indicele de inflație.

Faptul că reținerile din pensie, păgubitoare pentru reclamant, au fost efectuate de Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne nu instituie răspunderea patrimonială a acestei entități în condițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004 pentru despăgubirile pentru prejudiciile cauzate prin ordonanța declarată neconstituțională. Acțiunea de față nu are ca obiect plata pensiei ori a unor drepturi de pensie, pentru ca raportul juridic litigios să fie legat între reclamant și Casa de Pensii, referitor la atribuțiile conferite acesteia de lege, ci, așa cum s-a arătat, obiectul cauzei de față îl reprezintă despăgubiri pentru prejudicii cauzate printr-o ordonanță declarată neconstituțională, fapta ilicită, temei al angajării răspunderii, constând în emiterea respectivei ordonanțe, de către Guvern, în timp ce casele de pensii au efectuat doar operațiunile materiale de aducere a acesteia la îndeplinire.

Nici faptul că prin O.U.G. nr. 4/2023 se prevede că restituirea sumelor reținute în temeiul ordonanței declarate neconstituționale se face prin intermediul acelorași case de pensii nu schimbă datele problemei, cu atât mai mult cu cât obiectul nu poartă asupra executării obligațiilor instituite prin actul normativ menționat.

Din această perspectivă, Înalta Curte constată că instanța de fond a procedat în mod greșit la obligarea ambilor pârâți la plata către reclamant a sumelor reținute din pensie, cu titlu de CASS pentru partea din pensie care depășește suma de 4000 RON, fără a observa că, în speță, nu Casei de Pensii îi incumbă o asemenea obligație.

Prin decizia Curții Constituționale nr. 650/15.12.2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 1262/28.12.2022, s-a admis excepția de neconstituționalitate a art. XXIV pct. 11 [cu referire la art. 153 alin. (1) lit. f)

2

)

Codul fiscal], pct. 12 [cu referire la art. 154 alin. (1) lit. h) Codul fiscal sintagma "de până la suma de 4.000 RON lunar inclusiv"], pct. 13 [cu referire la art. 155 alin. (1) pct. a

1

) Codul fiscal], pct. 14 [cu referire la sintagma "venituri din pensii" din cuprinsul titlului secțiunii a 3-a capitolul III al titlului V "Contribuții sociale obligatorii" Codul fiscal], pct. 16 [cu referire la art. 157

3

Codul fiscal], pct. 17 [cu referire la sintagma "precum și al veniturilor din pensii" din cuprinsul titlului secțiunii a 4-a capitolul III al titlului V "Contribuții sociale obligatorii" Codul fiscal], pct. 18 [cu referire la art. 168 alin. (1) în privința trimiterii la art. 153 alin. (1) lit. f)

2

), alin. (5) în privința trimiterii la art. 157

3

și alin. (7)

1

Codul fiscal] și pct. 19 [cu referire la alin. (1) lit. a) în privința trimiterii la art. 153 alin. (1) lit. f)

2

) Codul fiscal] și art. XXV alin. (1) lit. c) [cu referire la pct. 12, 13, 16, 18 în privința alin. (1) și (5) ale art. 168 Codul fiscal și pct. 19] din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, dispozițiile mai sus menționate fiind declarate neconstituționale.

În esență, instanța de contencios constituțional a reținut că O.U.G. nr. 130/2021 a diminuat cuantumul pensiei prin instituirea unei contribuții la bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate; or, prin ordonanță de urgență nu se poate diminua cuantumul pensiei, nici prin instituirea de impozite, nici prin instituirea de alte contribuții, pentru că o asemenea măsură conduce la o afectare a dreptului la pensie prevăzut de art. 47 alin. (2) din Constituție, fiind astfel contrară art. 115 alin. (6) din Constituție, care interzice afectarea drepturilor și libertăților fundamentale prin ordonanțe de urgență.

Ca urmare a deciziei de mai sus, în Monitorul Oficial din data de 17.02.2023 a fost publicată O.U.G. nr. 4/2023 privind stabilirea unor măsuri de restituire a unor contribuții de asigurări sociale de sănătate, act normativ ce reglementează modalitatea de restituire a CASS reținute pensionarilor cu venituri peste 4.000 de RON în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 130/2021, declarate neconstituționale.

Potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 4/2023,,(1) Sumele reținute din veniturile din pensii realizate de persoanele fizice, cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate de la data de 1 ianuarie 2022 până la data de 27 decembrie 2022 inclusiv, se restituie lunar în perioada 1 martie 2023 - 28 februarie 2024, după recalcularea venitului impozabil corespunzător lunilor pentru care se efectuează restituirea, în conformitate cu prevederile Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, și reținerea diferențelor de impozit pe venit datorate. (2) Diferențele de impozit pe venit se calculează separat față de impozitul aferent drepturilor lunii curente, se rețin la data efectuării plății sumelor prevăzute la alin. (1), se plătesc și se declară până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care se face plata, prin depunerea declarației privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale, impozitului pe venit și evidența nominală a persoanelor asigurate. (3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și sumelor reținute cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate din pensiile private, respectiv pensiile facultative, pentru partea care depășește suma lunară de 4.000 de RON. (4) Procedura de plată eșalonată prevăzută la alin. (1) se aplică și în ceea ce privește plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești devenite executorii în perioada 28 decembrie 2022 - 1 martie 2023".

În cauză, se reține că la momentul pronunțării hotărârii recurate - 16.09.2024, sumele reținute efectiv din pensia intimatului-reclamant erau deja restituite, având în vedere că textele de lege de mai sus prevăd restituirea lunară a acestora în perioada 1 martie 2023 - 28 februarie 2024.

Consecutiv adoptării O.U.G. nr. 4/2023, prima instanță s-a învestit pe fond doar cu pretențiile formulate în cauză de intimatul-reclamant privind actualizarea cu indicele de inflație a sumelor reținute din pensie conform O.U.G. nr. 130/2021 și dobânda legală aferentă lor, solicitate cu titlul de despăgubiri.

Prin urmare, Înalta Curte are în vedere că acțiunea de față are ca obiect, în condițiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanța declarată neconstituțională. Or, asemenea despăgubiri nu pot fi solicitate decât de la autorul faptei ilicite, emitent al ordonanței neconstituționale care a prejudiciat în mod direct reclamantul, și nu de la casele de pensii.

În acest context, pretențiile rămase în litigiu, la acest moment procesual, vizează despăgubirile solicitate în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004 privind dobânda legală și actualizarea sumelor restituite cu indicele de inflație, iar, în raport cu acestea, casele de pensii nu au calitate procesuală pasivă, în condițiile în care răspunderea pentru despăgubirile solicitate, ce le-au fost cauzate intimaților-reclamanți prin adoptarea O.U.G. nr. 130/2021, declarată ulterior neconstituțională, aparținea emitentului, în speță Guvernului României.

În ceea ce privește critica formulată de recurenta-pârâtă Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne referitoare la o pretinsă lipsă de interes a acțiunii, Înalta Curte constată că aceasta nu poate fi reținută, câtă vreme prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat atât restituirea sumelor reținute din pensie cu titlul de contribuție de asigurări sociale de sănătate, cât și repararea prejudiciului constând în actualizarea sumelor reținute cu indicele de inflație și dobânda legală penalizatoare.

Astfel fiind, prin O.U.G. nr. 4/2023 s-a stabilit restituirea eșalonată a sumelor reținute, or, acest aspect nu poate conduce la concluzia că acțiunea este lipsită de interes, dat fiind faptul că reclamantul a solicitat, pe lângă restituirea sumelor reținute din pensie și repararea prejudiciului constând în actualizarea sumelor reținute cu indicele de inflație și dobânda legală penalizatoare, prejudiciu ce nu a fost acoperit prin restituirea sumelor reținute.

Potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (1) lit. d) și art. 33 din C. proc. civ., una dintre cele patru condiții de exercitare a acțiunii civile rezidă în justificarea unui interes.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce învestește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiție de exercitare a acțiunii care trebuie să subziste pe tot parcursul soluționării unei cauze, nu doar cu prilejul promovării acțiunii sau formulării căii de atac.

Prin urmare, chiar dacă sumele reținute din pensie au fost restituite recurentului-reclamant, acesta justifică în continuare interes cu privire la acordarea beneficiului nerealizat, respectiv actualizarea sumelor reținute cu indicele de inflația și dobânda legală, astfel că instanța de fond a respins în mod corect excepția lipsei de interes.

Față de considerentele de mai sus, Înalta Curte va admite recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, va casa, în parte, sentința și, rejudecând, va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei pârâte și va respinge în consecință acțiunea reclamantului, formulată în contradictoriu cu această pârâtă.

6.2. În ceea ce privește recursul formulat de recurentul-pârât Guvernul României, Înalta Curte constată că cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, care reprezintă o normă cu caracter special în materia contenciosului administrativ, constituind o reflectare la nivelul legii organice a normei constituționale de la art. 126 alin. (6) teza finală din Constituția României, text potrivit căruia "Instanțele de contencios administrativ sunt competente să soluționeze cererile persoanelor vătămate prin ordonanțe sau, după caz, prin dispoziții din ordonanțe declarate neconstituționale."

Ca regulă generală, art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004 definește contenciosul administrativ ca fiind "activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim".

În acest context, art. 9 din Legea nr. 554/2004 reglementează o categorie specială de acțiuni formulate în materia contenciosului administrativ, anume vizând "(i) acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, (ii) anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, (iii) obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative." (alin. (5).

Se observă că dintre acțiunile enumerate de textul legal anterior menționat, doar acelea referitoare la (ii) anularea actelor administrative ori (iii) obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative se circumscriu definiției de la art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004.

În schimb, acțiunea în (i) acordarea despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțele Guvernului prezintă un caracter atipic, putând fi formulată pe cale principală, deși în materia contenciosului administrativ, ca regulă generală, pretențiile bănești prezintă un caracter accesoriu sau subsidiar cererii în controlul de legalitate exercitat asupra unui act administrativ tipic și asimilat.

Înalta Curte subliniază așadar că, raportat la obiectul pe care îl pot avea acțiunile împotriva ordonanțelor Guvernului, definit la art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, calitatea procesuală pasivă revine în mod exclusiv Guvernului atunci când se solicită repararea unor prejudicii cauzate în mod direct prin ordonanța (de urgență) declarată neconstituțională, astfel de acțiuni fiind admisibile potrivit legii când vizează plata unor despăgubiri.

Conchizând, Înalta Curte constată faptul că acțiunea în discuție, privind acordarea despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțele Guvernului, are atât un caracter atipic în materia contenciosului administrativ, cât și specificul unei reglementări speciale, ceea ce implică o aplicare/interpretare a sa strictă, limitativă.

În aceste condiții, din moment ce premisa de formulare a acțiunii o reprezintă "acordarea despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțele Guvernului", admisibilitatea unei astfel de acțiuni în pretenții formulate potrivit art. 9 din Legea nr. 554/2004 este limitată exclusiv la cereri îndreptate împotriva Guvernului României, autoritate publică centrală de la care provine ordonanța sau ordonanța de urgență (pretins) vătămătoare, fără a fi permisă exercitarea sa în contradictoriu cu alte subiecte de drept public sau privat, care prin aplicarea unei ordonanțe/ordonanțe de urgență a Guvernului, ce ar fi neconstituțională, au prejudiciat partea reclamantă.

Punctual, astfel cum s-a arătat mai sus, prin decizia Curții Constituționale nr. 650/15.12.2022, textul de lege ce a constituit temeiul reținerilor din pensia intimatului-reclamant a fost declarat neconstituțional, și în consecință, în Monitorul Oficial din data de 17.02.2023 a fost publicată O.U.G. nr. 4/2023, prin care s-a reglementat modalitatea de restituire a CASS reținute pensionarilor cu venituri peste 4.000 de RON în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 130/2021, declarate neconstituționale.

Însă, în cauză, intimatul-reclamant a solicitat, pe lângă restituirea sumelor reținute din pensie și repararea prejudiciului constând în actualizarea sumelor reținute cu indicele de inflație și dobânda legală penalizatoare, cerere formulată în baza art. 9 din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte observă că art. 9 din Legea nr. 554/2004, cu denumirea marginală "Acțiunile împotriva ordonanțelor Guvernului", conferă persoanei care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe considerate neconstituționale sau declarate ca atare posibilitatea promovării unei acțiuni în contencios administrativ, care, potrivit alin. (5), "poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative".

Cu alte cuvinte, raportat la obiectul pe care îl pot avea acțiunile împotriva ordonanțelor Guvernului, definit la art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, calitatea procesuală pasivă revine în mod exclusiv Guvernului atunci când se solicită repararea unor prejudicii cauzate în mod direct prin ordonanța (de urgență) declarată neconstituțională, astfel de acțiuni fiind admisibile potrivit legii când vizează plata unor despăgubiri.

Totodată, referitor la sumele reținute din pensiile reclamanților cu titlul de contribuții de asigurări sociale de sănătate, Înalta Curte constată că prin O.U.G. nr. 4/2023 (art. 1) s-a stabilit că sumele reținute din veniturile din pensii realizate de persoanele fizice, cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate de la data de 1 ianuarie 2022 până la data de 27 decembrie 2022 inclusiv, se restituie lunar în perioada 1 martie 2023 - 28 februarie 2024.

Având în vedere această împrejurare, Înalta Curte constată că acest capăt de cerere a rămas fără obiect, sumele reținute fiind restituite eșalonat în baza O.U.G. nr. 4/2023.

Prin urmare, în rejudecare, se va admite în parte acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, care va fi obligat la plata către reclamant a sumelor reprezentând actualizarea cu rata inflației a sumelor ce fac obiectul restituirii potrivit O.U.G. nr. 4/2023, precum și a dobânzii legale aferentă acelorași sume.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursurile declarate de recurenții-pârâți Guvernul României și Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne împotriva sentinței nr. 88 din 16 septembrie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal; va casa, în parte, sentința și, rejudecând: va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne; va respinge actiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; va admite, în parte, acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României și va obliga pârâtul Guvernul României să dispună plata către reclamant a sumelor reprezentând actualizarea cu rata inflației a sumelor ce fac obiectul restituirii potrivit O.U.G. nr. 4/2023, actualizare calculată începând cu data primei rețineri din venitul din pensie, cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate, realizate de reclamant, și până la restituirea integrală a prejudiciului (debit principal); va obliga pârâtul Guvernul României să dispună plata către reclamant a sumelor reprezentând dobânda legală, conform O.G. nr. 13/2011, aferentă sumelor ce fac obiectul restituirii potrivit O.U.G. nr. 4/2023, dobândă calculată începând cu data primei rețineri din venitul din pensii, cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate, realizate de reclamant, și până la restituirea integrală a prejudiciului (debitul principal).

De asemenea, respinge în rest acțiunea, ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de recurenții-pârâți Guvernul României și Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne împotriva sentinței nr. 88 din 16 septembrie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează, în parte, sentința și, rejudecând:

Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne.

Respinge acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Admite, în parte, acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României.

Obligă pârâtul Guvernul României să dispună plata către reclamant a sumelor reprezentând actualizarea cu rata inflației a sumelor ce fac obiectul restituirii potrivit O.U.G. nr. 4/2023, actualizare calculată începând cu data primei rețineri din venitul din pensie, cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate, realizate de reclamant, și până la restituirea integrală a prejudiciului (debit principal).

Obligă pârâtul Guvernul României să dispună plata către reclamant a sumelor reprezentând dobânda legală, conform O.G. nr. 13/2011, aferentă sumelor ce fac obiectul restituirii potrivit O.U.G. nr. 4/2023, dobândă calculată începând cu data primei rețineri din venitul din pensii, cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate, realizate de reclamant, și până la restituirea integrală a prejudiciului (debitul principal).

Respinge în rest acțiunea, ca rămasă fără obiect.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 11 iunie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.