ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1723/2020

Ședința publică din data de 24 septembrie 2020

Asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, secția I civilă la 2 februarie 2016 sub nr. x/2016, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Bacău a solicitat: anularea în parte a celor două decizii emise la data de 24 noiembrie 2015 de către Casa Județeană de Pensii Bacău, cât și a buletinului de calcul din dosarul nr. x din 17 noiembrie 2015 anexat acestora și obligarea pârâtei la emiterea altor două decizii care să includă atât drepturile acordate, cât și cele nevalorificate din adeverința nr. x/2015 și a sporului de noapte consemnat în buletinul de calcul atașat deciziilor contestate, având în vedere Decizia nr. 1154/2015 a Curții de Apel Bacău; obligarea pârâtei la plata diferențelor bănești cuvenite prezentei hotărâri începând cu data de 17 noiembrie 2015 până la data punerii în plată, sume ce urmează a fi actualizate cu rata inflației; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 92/2019 din 6 februarie 2019 pronunțată de Tribunalul Bacău, secția I civilă în dosarul nr. x/2016 s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele Casa Județeană de Pensii Bacău și Casa Națională Pensii Publice, stabilindu-se onorariu definitiv cuvenit expertului B. la suma de 800 RON și emiterea unei adrese către C. în acest sens.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul A..

Prin decizia civilă nr. 752/2019 din 4 noiembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 92 din 6 februarie 2019 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu pârâtele Casa Județeană de Pensii Bacău și Casa Națională Pensii Publice.

Împotriva acestei decizii, reclamantul A. a formulat cerere de recurs, prin care a solicitat pronunțarea unei decizii de principiu prin care să fie admis recursul așa cum a fost formulat, anularea deciziei atacate ca fiind nelegală și, în rejudecarea cauzei pe fond,să fie admisă cererea astfel cum a fost formulată și completată.

Deși cererea formulată de reclamantul A. a fost intitulată "recurs", în motivarea în drept a acesteia s-au dezvoltat critici întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit cărora, "revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă (...) există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

În acest context, reclamantul arată că cele două hotărâri ce urmează a fi indicate în completarea recursului ca fiind contradictorii îndeplinesc, în aprecierea recurentului, cerința, triplei identități, de părți, obiect și cauză impusă de textul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pentru a putea opera cazul de revizuire.

Totodată, în cadrul procedurii prealabile prevăzute de dispozițiile C. proc. civ. aplicabile recursului, reclamantul A. arată că va completa cererea formulată cu motivele de fapt și de drept.

Prin întâmpinarea depusă la 17 februarie 2020, intimata Casa Națională Pensii Publice a solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, în raport cu dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, iar pe fond ca netemeinică și nelegală.

Prin întâmpinarea depusă la 2 martie 2020, intimata Casa Județeană de Pensii Bacău a solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, întrucât criticile formulate nu se circumscriu dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin răspunsul la întâmpinările intimatelor, depus la 25 martie 2020, revizuentul A. a solicitat înlăturarea susținerilor acestora, ca fiind neîntemeiate.

Detaliind cu privire la contrarietatea celor două hotărâri judecătorești pronunțate în dosarele nr. x/2013 și nr. y/2016, revizuentul a susținut că, respectiva contrarietate a hotărârilor privind soluționarea adeverinței nr. x/11.03.2015 rezultă din faptul, că în dosarul nr. x/2013, atât instanța de fond cât și instanța de apel au admis cererile contestatorului cu referire expres la adeverința nr. x/27.09.2011 care cuprinde salariile tarifare de încadrare și ajutoarele materiale acordate în temeiul contractelor colective de muncă, în perioada 01.04.1991-01.04.2001, în timp ce în soluționarea dosarului nr. x/2016, atât instanța de fond cât și instanța de apel au respins cererile contestatorului cu referire expres la adeverința nr. x/11.03.2015 care atesta aceiași categorie de drepturi salariate, dealtfel identice cu cele atestate prin adeverința nr. x/27.09.2011, drepturile bănești acordate în perioada 01.10.1998 - 01.10.2000, cuprinzând "salariu tarifar, lunar de încadrare, ajutoare materiale, adaosuri salariale cu caracter permanent conform CCM aplicabil".

Astfel, se constată că, pe de o parte, prin decizia civilă nr. 1154/02.11.2015, rămasă definitivă, instanța a menținut admiterea cererii contestatorului cu referire la valorificarea adeverinței nr. x/27.09.2011 pentru intervalul 01.04.1991-01.04.2001, interval care acoperă și intervalul cuprins în perioada 01.10.1998-01.11.2000 menționat prin adeverința nr. x/11.03.2015, care prin decizia civilă nr. 752/04.11.2019, a fost respinsă de la valorificare.

În acest context, revizuentul învederează contrarietatea de hotărâri ce ar rezultă din aceea că, în timp ce prima hotărâre definitivă a statuat recunoașterea și valorificarea unui anumit drept salarial atestat printr-o adeverință și pentru un anumit interval de timp, cea de-a doua hotărâre definitivă a statuat în sensul respingerii recunoașterii și valorificării aceleiași categorii de drept salarial, cu toate că perioada 01.10.1998-01.11.2000 este ca interval intercalat în intervalul de timp aferent adeverinței nr. x/27.09.2011.

Prin urmare, revizuentul susține existența unor hotărâri contrare, fiind astfel încălcat principiul autorității de lucru judecat în raport cu hotărârea definitivă pronunțată în dosarul nr. x/2013.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din Camera de consiliu din 7 mai 2020, potrivit dispozițiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., în unanimitate, s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților la data de 14 mai 2020, A. depunând punct de vedere.

Prin încheierea din 2 iulie 2020, Înalta Curte a calificat calea de atac promovată de A. ca fiind cerere de revizuire, în acest sens acordându-se termen în ședință publică pentru soluționarea cererii de revizuire.

Înalta Curte, analizând cererea de revizuire din perspectiva temeiului de drept invocat reține următoarele:

Motivul de revizuire invocat de revizuent - art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Astfel, revizuirea pentru contrarietate de hotărâri, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., este admisibilă dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: să fie vorba de hotărâri definitive contradictorii, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul cauzei; să fie vorba de hotărâri pronunțate în același litigiu, adică să fi existat triplă identitate de elemente: părți, obiect și cauză; hotărârile contradictorii să fi fost pronunțate nu în același proces, ci în procese diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, chiar dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, care s-a pronunțat cu încălcarea autorității de lucru judecat.

Rațiunea reglementării revizuirii prevăzută de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului autorității lucrului judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți; în atare situație executarea hotărârilor fiind imposibilă ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar depășirea acestei situații, creată de existența hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorității lucrului judecat.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.

Prin urmare, în cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar condițiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuție și nu se cercetează chestiuni ce țin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate.

În speță, se constată că prin cererea formulată, revizuentul A. a solicitat revizuirea decizie civile nr. 752/2019 din 4 noiembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, în dosarul nr. x/2016 în anularea deciziei atacate, apreciind că aceasta încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 1154/02.11.2015, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă în dosar nr. x/2013.

Totodată, este de reținut că hotărârile pretins potrivnice, deși au fost pronunțate în dosare diferite, nu au avut același obiect, și ca atare, contrarietatea hotărârilor poate fi analizată numai dacă sunt îndeplinite condițiile anterior menționate.

Astfel, într-un prim litigiu ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2013 al Tribunalului Bacău, prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe contestatorul A. a solicitat, in contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii Bacău, anularea deciziilor de pensie, ambele cu nr. 211989 și emise la aceeași dată - 24.01.2014.

Tribunalul Bacău, secția I civilă, prin sentința civilă nr. 281/D/2015 din 17 februarie 2015 admite în parte contestația astfel cum a fost precizată de către contestatorul A. în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii Bacău, sens în care:.

Admite în parte contestația împotriva deciziei nr. 211989/24.01.2013.

Anulează decizia nr. 211989/24.01.2013 de revizuire și dispune emiterea unei noi decizii de revizuire cu valorificarea veniturilor din adeverința nr. x/27.09.2011, începând cu 21.09.2012.

Admite în parte contestația împotriva deciziei de recalculare nr. 21989/24.01.2013.

Anulează decizia de recalculare sus-menționată și obligă intimata să emită o nouă decizie de recalculare cu valorificarea următoarelor venituri:

- spor de noapte din adeverința nr. x/27.11.2012, pentru perioada 01.04.1992-01.04.2001;

- sporul de tură din adeverința nr. x/05.12.2012, pentru perioada 01.05.1991-01.04.1992 și 01.05.1992-01.05.1995;

- sporul de noapte din adeverința nr. x/23.11.2012, pentru perioada 01.10.1998-01.11.2000.

Diferențele rezultate în urma recalculării se vor plăti începând cu 01.01.2013.

Respinge cererea privind dobânda fiscală.

Obligă intimata să plătească contestatorului suma de 500 RON cheltuieli de judecată.

Dispune plata sumei de 1400 RON onorar expert, achitată prin chitanța nr. x/19.01.2015 și chitanța nr. x/28.04.2014 către expert D..

Prin decizia nr. 1154/2015 din 2 noiembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă în dosar nr. x/2013 au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de contestatorul A. și de pârâta Casa Județeană de Pensii Bacău împotriva sentinței civile nr. 281/D/2015 din 17 februarie 2015 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. x/2013.

În cel de-al doilea litigiu ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2016, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău la data de 2 februarie 2016, contestatorul A., în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii Bacău a solicitat:

- anularea în parte a celor două decizii emise la data de 24.11.2015 de către Casa Județeană de Pensii Bacău cât și a buletinului de calcul din dosarul nr. x/17.11.2015 anexat acestora și obligarea pârâtei la emiterea altor două decizii care să includă atât drepturile acordate cât și cele nevalorificate (din adeverința nr. x/2015 și a sporului de noapte consemnat în buletinul de calul atașat deciziilor contestate, având în vedere decizia nr. 1154/2015 a Curții de Apel Bacău);

- obligarea pârâtei la plata diferențelor bănești cuvenite prezentei hotărâri începând cu data de 17.11.2015 până la data punerii în plată, sume ce urmează a fi actualizate cu rata inflației; precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Tribunalul Bacău, secția I civilă, prin sentința civilă nr. 92/2019 din 6 februarie 2019 pronunțată în dosarul nr. x/2016 a respins ca nefondată acțiunea formulată de contestatorul A., în contradictoriu cu pârâtele CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII BACĂU și CASA NATIONALA PENSII PUBLICE.

A stabilit onorariu definitiv cuvenit expertului B. la suma de 800 RON și a dispus emiterea unei adrese către C. în acest sens.

Prin decizia civilă nr. 752/2019 din 4 noiembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, în dosarul nr. x/2016 a fost respins ca nefondat apelul declarat de apelantul A. împotriva sentinței civile nr. 92/2019 din 6 februarie 2019 pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu pârâtele CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII BACĂU și CASA NATIONALA PENSII PUBLICE.

Așadar, prin sentința civilă nr. 281/D/2015 din 17 februarie 2015 pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr. x/2013, definitivă prin decizia civilă nr. 1154/2015 din 2 noiembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr. x/2013, a fost soluționată contestația formulată de contestatorul A. împotriva deciziei de pensionare nr. 211.989/24.01.2013 emisă de Casa Județeană de Pensii Bacău.

În ceea ce privește sentința civilă nr. 92/2019 din 6 februarie 2019 pronunțată în dosarul nr. x/2016 rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 752/2019 din 4 noiembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, în dosarul nr. x/2016 și a cărei retractare se solicită, Tribunalul Bacău a soluționat contestația formulată de contestatorul A. împotriva deciziei de pensionare nr. 211.989/29.01.2016 emisă de Casa Județeană de Pensii Bacău prin care s-a revizuit decizia de pensionare nr. 211.898/24.01.2013, conform sentinței civile nr. 281/D/2015 din 17 februarie 2015 pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr. x/2013.

Din cele menționate anterior, rezultă că în speță nu este îndeplinită condiția identității de obiect a dosarelor nr. x/2013 și nr. y/2016 în care s-au pronunțat cele două hotărâri pretins contradictorii.

Astfel, identitatea de obiect (eadem res) vizează atât bunul material în privința căruia este formulată pretenția, cât și dreptul subiectiv care poartă asupra acestuia.

Or, așa cum s-a arătat, din examinarea cererilor de chemare în judecată ce au făcut obiectul celor două dosare, rezultă fără echivoc că sentința civilă nr. 281/D/2015 din 17 februarie 2015 pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr. x/2013, definitivă prin decizia civilă nr. 1154/2015 din 2 noiembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr. x/2013, și sentința civilă nr. 92/2019 din 6 februarie 2019 pronunțată în dosarul nr. x/2016, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 752/2019 din 4 noiembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, în dosarul nr. x/2016, indicate ca fiind contradictorii, nu îndeplinesc cerința triplei identități, de părți, obiect și cauză impusă de dispozițiile art. 509 teza I pct. 8 C. proc. civ. pentru a putea opera cazul de revizuire, întrucât au obiecte diferite, în sensul că au fost contestate decizii civile, pronunțate în momente diferite, în soluționarea a două decizii de pensionare emise de Casa Județeană de Pensii Bacău la momente diferite.

Așa fiind, constatând a nu fi întrunită condiția existenței triplei identități de părți, obiect și cauză, în raport cu dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 752/2019 din 4 noiembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimatele-pârâte CASA NAȚIONALĂ DE PENSII PUBLICE și CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII BACĂU.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 752/2019 din 4 noiembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimatele-pârâte CASA NAȚIONALĂ DE PENSII PUBLICE și CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII BACĂU.

Cu recurs la Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 septembrie 2020.