ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 18.11.2021

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2509/2021

HOTĂRÂRE
18.11.2021
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2509/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 18 noiembrie 2021

Asupra conflictului negativ de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 16 iulie 2020 pe rolul Judecătoriei Târgu-Cărbunești, contestatoarea Administrația Finanțelor Publice Gorj, în contradictoriu cu intimații Biroul Executorului Judecătoresc A. și B., a formulat contestație la executare împotriva adresei de înființare a popririi nr. 249/30.06.2020 și a înștiințării privind măsura popririi nr. 249/30.06.2020, emise în dosarul de executare nr. 249/2018, privind punerea în executare a sentinței nr. 493/28.03.2018 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2017, definitivă, în dosarul de executare nr. 249/2018 întocmit de Biroul Executorului Judecătoresc A..

Prin sentința civilă nr. 475 din 3 martie 2021, Judecătoria Târgu-Cărbunești a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel, iar potrivit art. 714 alin. (1) C. proc. civ., contestația se introduce la instanța de executare.

Cum sediul debitorului-contestator Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj se află în Târgu Jiu, județul Gorj, instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție acest debitor își are sediul.

Ca atare, instanța a stabilit că aparține Judecătoriei Târgu Jiu competența de soluționare a contestației la executare.

Judecătoria Târgu Jiu a pronunțat sentința civilă nr. 4381 din 30 iunie 2021, prin care a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București.

În motivare, instanța a reținut că prin încheierea din 24 octombrie 2018 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul nr. x/2018, s-a admis cererea formulată de Biroul Executorului Judecătoresc A., privind pe creditorul B. și debitorii Administrația Fondului pentru Mediu și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj și s-a dispus încuviințarea executărrii silite, în oricare dintre formele prevăzute de lege, a dispozițiilor titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 493/28.03.2018 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2017.

În speță, fiind doi debitori, petentul Biroul Executorului Judecătoresc A. a ales între cele două instanțe deopotrivă competente, respectiv Judecătoria Sectorului 6 București și Judecătoria Târgu Jiu, depunând cererea de încuviințare a executării silite la instanța de la domiciliul debitorului Administrația Fondului pentru Mediu.

Astfel competența instanței de executare a fost fixată la momentul sesizării acesteia pentru prima oară cu cererea de încuviințare a executării silite. Odată sesizată instanța cu cererea de încuviințare a executării silite, calitatea sa de instanță de executare este legal dobândită pe întreaga durată a executării silite.

În concluzie, Judecătoria Sectorului 6 București a devenit instanța de executare, motiv pentru care, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale, invocată de instanță din oficiu, și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București.

Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 6 București a pronunțat sentința civilă nr. 6459 din 8 septembrie 2021, prin care a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de competență.

În motivarea soluției pronunțate, instanța a reținut că la data sesizării organului de executare sediul contestatoarei se afla în Târg Jiu, județul Gorj, aflat în circumscripția Judecătoriei Târgu Jiu, prin urmare această instanță este instanța de executare competentă să soluționeze cauza.

Instanța a arătat că dispozițiile art. 112 C. proc. civ., potrivit cărora "cererea de chemare în judecată a mai multor pârâți poate fi introdusă la instanța competentă pentru oricare dintre aceștia" se aplică doar în cazul cererilor de încuviințare a executării silite, dar nu se extind și asupra litigiilor având ca obiect contestație la executare, pentru care competența instanței de executare se stabilește în mod imperativ raportat la sediul contestatorului.

Împrejurarea că Biroul Executorului Judecătoresc A. a solicitat Judecătoriei Sectorului 6 încuviințarea executării silite pentru ambii debitori nu impune menținerea acestei judecătorii ca instanță de executare unică pentru toate incidentele intervenite în cursul executării silite. Principiul unicității instanței de executare trebuie aplicat prin raportare la sediul contestatorului, nu la voința executorului în alegerea instanței de executare pentru încuviințarea executării silite.

Prin urmare, în cazul AJFP Gorj, pentru toate cererile promovate de aceasta în cursul executării silite, instanța de executare este cea de la sediul instituției, respectiv Judecătoria Târgu Jiu.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin cererea ce face obiectul dosarului în care s-a invit prezentul conflict de competență, contestatoarea Administrația Finanțelor Publice Gorj, în contradictoriu cu intimații Biroul Executorului Judecătoresc A. și B., a formulat contestație la executare împotriva adresei de înființare a popririi nr. 249/30.06.2020 și a înștiințării privind măsura popririi nr. 249/30.06.2020, emise în dosarul de executare nr. 249/2018, privind punerea în executare a sentinței nr. 493/28.03.2018 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2017, definitivă, în dosarul de executare nr. 249/2018 întocmit de Biroul Executorului Judecătoresc A..

Sub aspectul determinării competenței teritoriale în funcție de obiectul cererii de chemare în judecată, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 651 alin. (1) și (3) din același act normativ.

Potrivit art. 712 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de cei interesați sau vătămați prin executare, iar conform art. 714 alin. (1) din același act normativ, contestația se introduce la instanța de executare.

Înalta Curte constată că Judecătoria Sectorului 6 București și Judecătoria Târgu Jiu și-au declinat reciproc competența de soluționare a litigiului, prezentul conflict negativ de competență fiind generat de interpretarea diferită a dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., în temeiul cărora se stabilește instanța competentă teritorial a soluționa pricina.

Instanța de executare este definită de art. 651 alin. (1) C. proc. civ. ca fiind judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.

În conformitate cu alin. (3) al aceluiași text de lege, instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

Rezultă că în cazul contestației la executare competența este exclusivă, o astfel de cerere adresându-se judecătoriei în cărei rază se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, dacă nu există reglementări derogatorii. Nu doar sub aspectul criteriului material competența instanței de executare este una exclusivă, ci și sub aspect teritorial, instanța de executare având de apreciat cu privire la respectarea unor norme de ordine publică, de la care părțile nu pot deroga, ceea ce imprimă și competenței acestei instanțe un caracter de ordine publică.

Prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunțată în dosarul nr. x/2021 de Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, a fost admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție și, în consecință, s-a stabilit că: în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 din C. proc. civ., instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

În speță, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București, Biroul Executorului Judecătoresc A. a solicitat instanței încuviințarea executării silite în dosarul execuțional nr. x/2018, având ca obiect cererea de executare silită formulată de creditorul B. împotriva debitorilor Administrația Fondului pentru Mediu și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj.

Deși executarea silită începe odată cu sesizarea organului de executare (art. 622 alin. (2) C. proc. civ.) prin cererea formulată de creditor, totuși, încuviințarea executării silite este procedura care marchează trecerea acestei etape a procesului civil într-o nouă fază, aceea a efectuării actelor de executare în condițiile în care niciun act de executare nu poate fi înfăptuit decât după obținerea încuviințării. Drept urmare, elementul care condiționează sine qua non întreaga fază procesuală execuțională este procedura încuviințării executării silite.

Din momentul încuviințării executării silite este determinată instanța de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) C. proc. civ. Altfel spus, odată stabilită instanța de executare în raport de criteriile teritoriale prevăzute de norma menționată, aceasta va rămâne aceeași pe întreaga procedură, fiind unica instanță competentă material și teritorial a soluționa toate cererile și incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepția cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel.

În cauză, prin încheierea din 24 octombrie 2018 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul nr. x/2018, s-a admis cererea formulată de Biroul Executorului Judecătoresc A., privind pe creditorul B. și debitorii Administrația Fondului pentru Mediu și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj și s-a dispus încuviințarea executărrii silite, în oricare dintre formele prevăzute de lege, a dispozițiilor titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 493/28.03.2018 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2017.

Pe cale de consecință, ulterior admiterii cererii de încuviințare a executării silite, calitatea de instanță de executare a instanței care a încuviințat executarea nu doar că este câștigată, dar și rămâne aceeași pe întreaga durată a procedurii execuționale, astfel încât, exceptând derogările anume prevăzute, toate cererile și incidentele care vor apărea pe parcursul executării silite vor reveni în competența aceleiași instanțe de executare.

În prezentul litigiu, în privința cadrului procesual, se constată că debitorii împotriva cărora creditorul B. a înțeles să-și realizeze creanța sunt Administrația Fondului pentru Mediu și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj, astfel cum rezultă din cuprinsul încheierii de încuviințare a executării silite. De asemenea, Administrația Fondului pentru Mediu și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj sunt obligați în raportul juridic de drept substanțial, hotărârea a cărei executare silită se solicită fiind pronunțată în contradictoriu cu aceste instituții care au calitatea de intimați.

Atâta timp cât a fost încuviințată executarea silită de către o anumită instanță de judecată, aceasta din urmă devine instanță competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Cum în speță cererea de încuviințare a executării silite a fost admisă prin încheierea din 24 octombrie 2018 pronunțată în dosarul nr. x/2018, competența de soluționare a cauzei având ca obiect contestație la executare urmează a se stabili în favoarea judecătoriei care a încuviințat cererea de executare silită, anume Judecătoria Sectorului 6 București, ca instanță de executare.

Câtă vreme nu există o situație de excepție dată de lege în competența altei instanțe decât cea de executare, la care face referire teza finală a alin. (3) al art. 651 C. proc. civ., reținând decizia pronunțată în procedura de unificare a practicii judiciare, Înalta Curte constată că Judecătoria Sectorului 6 București este instanța competentă teritorial să soluționeze contestația la executare dedusă judecății.

Pentru considerentele expuse, în aplicarea dispozițiilor art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București.

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 noiembrie 2021.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2021-09-29
0,99
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1881/2021
Ședința publică din data de 29 septembrie 2021 Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Cărbunești la data de 28 iulie 2020, sub nr. x/2020, contestatoarea Administrația Județeană a
ÎCCJ 2021-12-09
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2743/2021
mise în dosarul de executare nr. 166/Ex/2020. 2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență 2.1. Prin sentința civilă nr. 1247 din 26 februarie 2021, Judecătoria Târgu Jiu a admis excepția necompetenței teritoriale și a dec
ÎCCJ 2021-10-28
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2308/2021
Ședința publică din data de 28 octombrie 2021 Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele: I. Cererea: Prin cererea înregistrată la 13 octombrie 2020 pe rolul Judecătoriei Târgu-Jiu, contestatorul A., în contr
ÎCCJ 2022-05-04
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 943/2022
Ședința publică din data de 04 mai 2022 Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cauzei Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova l
ÎCCJ 2021-12-15
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2800/2021
Ședința publică din data de 15 decembrie 2021 Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 04 decembr
Sursă