ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 29.09.2021

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1881/2021

HOTĂRÂRE
29.09.2021
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1881/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 29 septembrie 2021

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Cărbunești la data de 28 iulie 2020, sub nr. x/2020, contestatoarea Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj a formulat contestație la executare împotriva adresei de înființare a popririi nr. 249 din 14 iulie 2020 și a înștiințării privind măsura popririi, emise în dosarul de executare nr. 249/2018 privind punerea în executare a sentinței nr. 493 din 28 martie 2018, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr. x/2017, definitivă, dosar de executare întocmit de Biroul executorului judecătoresc A., la cererea creditorului B..

În drept, contestația la executare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 622, art. 712 din C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 1542 din 15 decembrie 2020, Judecătoria Târgu-Cărbunești a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu.

În motivare, această instanță a reținut că, în ceea ce privește instanța de executare, legiuitorul a stabilit, în cuprinsul art. 651 C. proc. civ., o competență teritorială exclusivă, instanța de executare fiind judecătoria în a cărei circumscripție debitorul își are sediul la data sesizării organului de executare. Or, în cauză, sediul debitorului contestator Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj se află în Târgu Jiu, județul Gorj.

Învestită prin declinare, Judecătoria Târgu Jiu, secția civilă, prin sentința civilă nr. 2993 din 06 mai 2021, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București.

Pentru a hotărî astfel, această instanță a reținut că prin încheierea din 10 octombrie 2018, emisă de Biroul Executorului Judecătoresc A., la cererea creditorului B., a fost deschis dosarul de executare silită nr. x/2018 iar prin încheierea din 24 octombrie 2018, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, a fost admisă cererea formulată de Biroul Executorului Judecătoresc A., privind pe creditorul B. și pe debitorii Administrația Fondului pentru Mediu și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj și s-a dispus încuviințarea executării silite, în oricare dintre formele prevăzute de lege a dispozițiilor titlului executoriu, reprezentat de sentința civilă nr. 493 din 28 martie 2018, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2017.

În continuare, instanța a reținut că, în absența unui text de lege special care să reglementeze cum se determină instanța de executare în caz de pluralitate de debitori, sunt aplicabile, prin analogie, art. 112 și art. 116 din C. proc. civ.

Prin urmare, cum în cauză sunt doi debitori, iar Biroul Executorului Judecătoresc A. a ales între două instanțe deopotrivă competente, respectiv Judecătoria Sectorului 6 București și Judecătoria Târgu Jiu, depunând cererea de încuviințare a executării silite la instanța de la domiciliul debitorului Administrația Fondului pentru Mediu, reiese, acesta a fixat instanța de executare la momentul sesizării acesteia pentru prima oară cu cererea de încuviințare a executării silite și, odată sesizată instanța cu cererea de încuviințare a executării silite, calitatea sa de instanță de executare este legal dobândită pe întreaga durată a executării silite.

Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 6 București, secția civilă, prin sentința civilă nr. 5826 din 15 iulie 2021, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintarea cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a hotărî astfel, această instanță a reținut incidența dispozițiilor art. 714 alin. (1) și art. 651 C. proc. civ., care instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței în a cărei circumscripție are sediul social sau domiciliază contestatorul, iar în speță, la data sesizării organului de executare, sediul contestatoarei se află în Târgu Jiu, județul Gorj, aflat în circumscripția Judecătoriei Târgu Jiu, această instanță fiind instanța de executare competentă să judece cauza.

Contrar instanței de trimitere, această instanță a reținut că potrivit jurispudenței Instanței supreme, dispozițiile art. 112 Cod procedură civilă se aplică numai în cazul cererilor de încuviințare a executării silite, care nu se extind și asupra litigiilor avand ca obiect "contestație la executare", pentru care competența instanței de executare se stabilește în mod imperativ raportat la sediul contestatorului. Ca atare, împrejurarea că Biroul Executorului Judecătoresc A. a solicitat Judecătoriei Sectorului 6 încuviințarea executării silite pentru ambii debitori nu impune menținerea acestei judecătorii ca instanță de executare unică pentru toate incidentele intervenite în cursul executării silite, având în vedere că principiul unicității instantei de executare trebuie aplicat prin raportare la sediul contestatorului, nu la voința executorului judecătoresc.

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 6 București, pentru argumentele ce urmează:

Înalta Curte constată că, în speță, instanțele aflate în conflict au făcut aplicarea dispozițiilor art. 714 alin. (1) și art. 651 alin. (1) C. proc. civ., prezentul conflict negativ de competență fiind generat de constatările diferite ale celor trei judecătorii cu privire la instanța de executare la care fac trimitere dispozițiile legale anterior evocate.

Obiectul cauzei de față, în legătură cu care s-a invit conflictul negativ de competență, îl reprezintă contestația la executare formulată de contestatoarea Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj împotriva adresei de înființare a popririi nr. 249/14.07.2020 și a înștiințării privind măsura popririi, emise la cererea creditorului B., în dosarul de executare nr. 249/2018 privind punerea în executare a sentinței nr. 493 din 28 martie 2018, pronunțată de Tribunalul Gorj, definitivă.

Soluționarea contestației la executare aparține instanței de executare, așa cum rezultă din interpretarea gramaticală a prevederilor art. 714 alin. (1), coroborate cu cele ale art. 651 alin. (3) C. proc. civ., care prevăd că "Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe."

Conform dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

În speță, prin încheierea din 10 octombrie 2018, emisă de Biroul Executorului Judectoresc A., la cererea creditorului B., a fost deschis dosarul de executare silită nr. x/2018 iar prin încheierea din 24 octombrie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Judecătoria Sectorului 6 București a admis cererea formulată de Biroul Executorului Judecătoresc A. privind pe creditorul B. și pe debitorii Administrația Fondului pentru Mediu și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj și a dispus încuviințarea executării silite, în oricare dintre formele prevăzute de lege, a dispozițiilor titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 493 din 28 martie 2018, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2017.

Cum, în cauză, cererea de încuviințare a executării silite a fost admisă prin încheierea din data de 24 octombrie 2018 a Judecătoriei sectorului 6 București, pronunțată în dosarul nr. x/2018, competența de soluționare a cauzei, având ca obiect contestație la executare, se va stabili în favoarea judecătoriei care a încuviințat executarea silită, și anume Judecătoria sectorului 6 București, ca instanță de executare.

Această apreciere dă eficiență principiului unicității instanței de executare, care presupune că una și aceeași instanță soluționează atât cererile de încuviințare a executării silite, cât și contestațiile la executare, ca instanță de executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe, potrivit celor prevăzute de art. 651 alin. (3) din C. proc. civ.

Pe cale de consecință, ulterior admiterii cererii de încuviințare a executării silite, calitatea de instanță de executare a instanței care a încuviințat executarea nu doar că este câștigată, dar și rămâne aceeași pe întreaga durată a procedurii execuționale. Aceasta înseamnă că în respectiva executare silită nicio altă instanță nu va putea fi apreciată drept instanță de executare, motiv pentru care, exceptând derogările prevăzute de lege, cum este cazul, de pildă, contestației la titlu, toate cererile și incidentele care vor apărea pe parcursul executării silite vor reveni în competența aceleiași instanțe de executare.

În același sens, este și decizia nr. 20/2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în procedura recursului în interesul legii care, deși la momentul pronunțării prezentei decizii nu a intrat cu putere obligatorie în ordinea de drept, nu poate fi ignorată, a stabilit faptul că instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

În consecință, în aplicarea dispozițiilor legale menționate, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 6 București .

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților, prin intermediul grefei instanței, astăzi, 29 septembrie 2021.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2021-11-18
0,99
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2509/2021
Ședința publică din data de 18 noiembrie 2021 Asupra conflictului negativ de față, constată următoarele: I. Cererea: Prin cererea înregistrată la 16 iulie 2020 pe rolul Judecătoriei Târgu-Cărbunești, contestatoarea Administrația Finanțelor
ÎCCJ 2021-12-09
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2743/2021
mise în dosarul de executare nr. 166/Ex/2020. 2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență 2.1. Prin sentința civilă nr. 1247 din 26 februarie 2021, Judecătoria Târgu Jiu a admis excepția necompetenței teritoriale și a dec
ÎCCJ 2021-11-10
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2380/2021
Ședința publică din data de 10 noiembrie 2021 Asupra recursului civil de față, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu-Jiu, secția civi
ÎCCJ 2021-05-27
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3276/2021
Ședința publică din data de 27 mai 2021 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistra
ÎCCJ 2023-11-09
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2057/2023
Ședința publică din data de 9 noiembrie 2023 După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei Prin sentința civilă nr. 427/03.06.2020 pronunțată de către Judecătoria Târgu Cărbunești în dosarul nr. x/20
Sursă