Decizia nr. 393/2026 — ÎCCJ, Secția a II-a civilă — conflict de competență împotriva sentinței nr. 3347/2025 a Judecătoriei Câmpulung

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele: 1. Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpulung la 12 august 2025 sub nr. dosar x/2025, contestatoarea A. S.R.L., în contradictoriu cu intimata B., a formulat contestație la executarea silită ce formează obiectul dosarelor nr. x/2025, nr. y/2025 și nr. 502/2018 aflate pe rolul B.E.J. C., în temeiul titlului executoriu reprezentat de încheierea pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu în dosarul nr. x/2024. Contestatoarea a solicitat și suspendarea provizorie a executării silite, până la soluționarea contestației la executare, cerere în privința căreia, prin rezoluția din 20 august 2025, s-a dispus formarea unui dosar asociat.

În drept, a invocat art. 712-714, art. 719-720 C. proc. civ. Prin sentința civilă nr. 3347/2025 din 28 octombrie 2025, Judecătoria Câmpulung a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu. Pentru a hotărî astfel, instanța sesizată a reținut, în acord cu dispozițiile art. 714 alin. (1) și art. 651 C. proc. civ., că determinarea instanței de executare are loc la momentul încuviințării executării silite, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită.

Procedând la verificarea actelor dosarului, a constatat că, prin încheierea din 13 iunie 2024 pronunțată în dosarul nr. x/2024, Judecătoria Târgu Jiu a admis cererea de validare poprire formulată împotriva terțului poprit A. S.R.L., că, prin încheierea nr. 3301 din 08 iulie 2021 pronunțată în dosarul nr. x/2021, aceeași instanță a încuviințat executarea silită împotriva debitorului D., precum și că domiciliul acestuia se află în circumscripția Judecătoriei Târgu Jiu. Amintind decizia pronunțată în interesul legii nr. 20/2021 și reținând că instanța de executare a fost determinată prin efectul pronunțării încheierii de încuviințare a executării silite, a statuat în sensul că această chestiune nu mai poate fi reapreciată în cadrul procedurii de executare silită, în care se contestă executarea silită declanșată.

2. Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu - secția Civilă la 10 noiembrie 2025 sub același număr. Prin sentința civilă nr. 7392/2025 din 17 decembrie 2025, această instanță a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpulung și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a suspendat din oficiu judecata cauzei și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de competență.

În considerentele acestei sentințe civile, instanța de conflict a reținut cele statuate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent pentru soluționarea recursului în interesul legii prin deciziile nr. 20/2021 și nr. 27/2021 și a apreciat, în raport cu principiul unicității instanței de executare, că aceeași instanță este competentă să soluționeze atât cererea de încuviințare a executării silite, cât și orice alt incident în legătură cu aceasta, precum contestația la executare. De asemenea, a remarcat faptul că, cel puțin în dosarul de executare silită nr. x/2025 aflat pe rolul B.E.J. C., Judecătoria Câmpulung, prin încheierea civilă din 12 iunie 2025 pronunțată în dosarul nr. x/2025, a încuviințat executarea silită prin toate modalitățile prevăzute de lege, în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 5125 din 13 iunie 2024 pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu, în vederea recuperării de la debitorul A. S.R.L.

a sumei de 16.667,94 RON. În acest context, reținând că s-a creat un nou raport juridic între creditorul B. și terțul poprit A. S.R.L., acesta din urmă dobândind calitatea de debitor al obligației în considerarea faptului că nu a dat curs popririi la timp, a conchis că a procedat în mod corect creditorul la urmărirea creanței față de noul debitor, dând eficiență dispozițiilor art. 651 C. proc. civ. 3. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - secția a II-a Civilă la 29 ianuarie 2026 sub același număr. Înalta Curte, constatând existența conflictului negativ de competență, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care și-au declinat reciproc competența să judece același proces, în temeiul art. 135 alin. (1) C. proc.

civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpulung, pentru următoarele considerente: Cauza care a generat conflictul negativ de competență derivă din raportarea diferită a instanțelor aflate în conflict la dosarele de executare silită aflate pe rolul B.E.J. C. în care au fost efectuate acte de executare împotriva contestatoarei A. S.R.L. și, implicit, la instanțele de judecată care au pronunțat încheierile de încuviințare a executării silite. Înalta Curte constată că inițial a fost format dosarul de executare silită nr. x/2018 deschis împotriva debitorului D. în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de credit din 10 aprilie 2008 și a actului adițional la acesta.

Încuviințarea acestei executări silite a fost dispusă de Judecătoria Târgu Jiu, ca instanță de executare de la domiciliul debitorului. În cadrul acestui dosar de executare, a fost înființată și ulterior, prin încheierea civilă nr. 5125 din 13 iunie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2024, a Judecătoriei Târgu Jiu - secția Civilă, validată poprirea împotriva terțului poprit A. S.R.L. Pentru punerea în executare silită a acestui titlu executoriu obținut împotriva terțului poprit, a fost întocmit un nou dosar de executare silită, având numărul 2705/2025, calitatea de debitor fiind deținută, de această dată, de A. S.R.L. Prin cererea de chemare în judecată cu privire la care s-a ivit prezentul conflict negativ de competență, debitorul A. S.R.L.

a formulat contestație la executare, solicitând anularea actelor de executare întocmite în dosarul de executare ce are ca obiect titlul executoriu reprezentat de hotărârea de validare a popririi - încheierea civilă nr. 5125 din 13 iunie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2024, a Judecătoriei Târgu Jiu - secția Civilă. În acest context, Înalta Curte reține că, potrivit art. 792 alin. (2) teza finală din C. proc. civ., în caz de nerespectare a obligației de plată de către terțul poprit, executarea silită se va face împotriva acestuia, pe baza hotărârii de validare. Prin urmare, executarea silită împotriva terțului poprit este distinctă de cea pornită împotriva debitorului inițial.

Astfel, prin încheierea civilă din 12 iunie 2025 pronunțată în dosarul nr. x/2025, Judecătoria Câmpulung a încuviințat executarea silită prin toate modalitățile prevăzute de lege, împotriva debitorului A. S.R.L., în baza titlului executoriu reprezentat de încheierea civilă nr. 5125 din 13 iunie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2024, a Judecătoriei Târgu Jiu - secția Civilă. În consecință, întrucât contestația la executare care a generat prezentul conflict de competență privește executarea hotărârii de validare a popririi și, deci, executarea silită împotriva terțului poprit, care are calitatea de debitor, determinarea instanței de executare în soluționarea contestației la executare se face prin raportare la dispozițiile art. 714 alin. (1) coroborat cu art. 651 alin. (1) teza I și alin. (3) C. proc.

civ., forma în vigoare la data demarării executării silite. Astfel, potrivit art. 714 (1) C. proc. civ. "Contestația se introduce la instanța de executare", iar potrivit art. 651 alin. (1) teza I din același cod "Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel". De asemenea, art. 651 alin. (3) C. proc. civ.

prevede că "Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe". În virtutea principiului unicității instanței de executare, acesteia îi revine și competența de soluționare a contestației la executare, astfel cum Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii a statuat prin decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1083 din 11 noiembrie 2021. În considerentele deciziei menționate s-a stabilit că "în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 din C. proc.

civ., instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel", precum și că "ulterior admiterii cererii de încuviințare a executării silite, calitatea de instanță de executare a instanței care a încuviințat executarea nu doar că este câștigată, dar și rămâne aceeași pe întreaga durată a procedurii execuționale.

Aceasta înseamnă că în respectiva executare silită nicio altă instanță nu va putea fi apreciată drept instanță de executare, motiv pentru care - exceptând derogările anume prevăzute, cum este cazul contestației la titlu, spre exemplu - toate cererile și incidentele care vor apărea pe parcursul executării silite vor reveni în competența aceleiași instanțe de executare". Transpunând aceste considerente în soluționarea prezentului conflict de competență, se constată că Judecătoria Câmpulung a devenit instanță de executare ca urmare a admiterii, în cauza nr. 4125/205/2025, a cererii de încuviințare a executării silite în dosarul nr. x/2025 al B.E.J. C. și, prin urmare, aceasta are competența de a soluționa toate cererile și incidentele apărute în cursul executării silite, în caz contrar fiind încălcate dispozițiile art. 651 alin. (3) C. proc.

civ. Așadar, reținând că Judecătoria Câmpulung este instanță de executare, în temeiul art. 714 alin. (1) raportat la art. 651 alin. (1) și (3) C. proc. civ., interpretate prin decizia pronunțată în interesul legii nr. 20/2021, instanța supremă conchide că acestei instanțe îi revine și competența de a soluționa contestația la executare dedusă judecății. Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpulung.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpulung. Definitivă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 martie 2026.