ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2012/2021

HOTĂRÂRE

07.10.2021

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2012/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 7 octombrie 2021

Asupra conflictului negativ de față, constată următoarele:

I. Cererea:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara la 16 iulie 2020, sub dosar nr. x/2020, contestatorul Ministerul Justiției a formulat contestație la executare împotriva executării silite începute de Biroul Executorului Judecătoresc A. în dosarul execuțional nr. x/2020, a somației x/2020, a încheierii nr. 1370/2020 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosarul nr. x/2020, precum și a tuturor actelor de executare emise sau care vor fi emise în dosarul de executare nr. 64/2020, în contradictoriu cu intimații B. și C..

Contestatorul a solicitat instanței ca, prin sentința pe care o va pronunța în contradictoriu cu creditorii B. și C., să se dispună suspendarea executării silite până la soluționarea contestației, anularea executării silite în ansamblul ei, respectiv a încheierii de încuviințare a executării silite a Judecătoriei Oradea, precum și a tuturor actelor de executare efectuate sau care se efectuează de către SEJ D. în dosarul de executare nr. 64/2020 și întoarcerea executării prin restabilirea situației anterioare acesteia.

În motivare, a arătat că executarea silită este nelegală, deoarece drepturile salariale acordate prin sentința civilă nr. 2085/2013 pronunțată de Tribunalul Alba, ce reprezintă titlul executoriu în baza căruia s-a pornit executarea silită, au fost achitate de către Tribunalul Bihor în totalitate, în mod eșalonat, conform O.U.G. nr. 92/2012, actualizate cu indicele de inflație și dobânzile aferente acordate prin titlul ulterior. Prin titlul executoriu nu s-a dispus plata în solidar a drepturilor acordate, fiind vorba de o obligație divizibilă, așa cum prevede art. 1422 alin. (1) C. civ. Prin urmare, debitul trebuie împărțit între cei trei debitori, astfel că executarea silită a contestatorului pentru întregul debit este nelegală.

II. Hotărârea Judecătoriei Timișoara:

Prin sentința civilă nr. 6764 din 10 iulie 2020 pronunțată de Judecătoria Timișoara, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale, invocată de instanță, și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că competența de soluționare a cauzei se stabilește, prin raportare la prevederile exprese ale art. 651 alin. (1) C. proc. civ., în favoarea instanței de executare - în speță, judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, sediul debitorului Ministerul Justiției.

Ca atare, în aplicarea prevederilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere că sediul debitorului-contestator Ministerul Justiției se află în București, str. x, instanța a stabilit că aparține Judecătoriei Sectorului 5 București competența de soluționare a cauzei.

III. Hotărârea Judecătoriei Sectorului 5 București:

Judecătoria sectorului 5 București a pronunțat sentința civilă nr. 7241 din 17 noiembrie 2020, prin care a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Judecătoriei Oradea.

În motivare, instanța a reținut că prin încheierea nr. 1370 din 6 martie 2020 pronunțată de Judecătoria Oradea, s-a admis cererea formulată de petenta Societatea de Executori Judecătorești D. și s-a încuviințat executarea silită în dosarul execuțional nr. x/2020, având ca obiect cererea de executare silită formulată de creditorii B. și C. împotriva debitorilor Curtea de Apel Oradea, Tribunalul Bihor, Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice și Administrația Județeană a Finanțelor Publice, în temeiul titlurilor executorii reprezentate de sentința civilă nr. 2085/2013 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr. x/2013 și decizia civilă nr. 326/A/2014 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în același dosar.

Prin depunerea cererii de încuviințare a executării silite la Judecătoria Oradea, executorul judecătoresc a ales între cele două instanțe deopotrivă competente, fixând, în mod definitiv, competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea instanței de la sediul debitorilor Tribunalul Bihor și Curtea de Apel Oradea.

IV. Hotărârea Judecătoriei Oradea:

Învestită prin declinare, Judecătoria Oradea a pronunțat sentința civilă nr. 1790 din 1 aprilie 2021, prin care a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de competență.

În motivare, instanța a reținut că, prin dispozițiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ. art. și 651 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a stabilit o competență teritorială exclusivă pentru soluționarea cererii de suspendare a executării silite și a contestației la executare, respectiv judecătoria în circumscripția căreia se află sediul debitorului. Astfel, singurul criteriu legal pentru stabilirea competenței de soluționare a contestației la executare și a suspendării executării silite este dat de domiciliul/sediul debitorului de la momentul sesizării organului de executare.

Nu există niciun temei legal pentru stabilirea competenței de soluționare a contestației la executare prin raportare la instanța care a încuviințat executarea silită, unicul criteriu fiind sediul sau domiciliul debitorului.

IV. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin contestația la executare ce face obiectul dosarului în care s-a invit prezentul conflict de competență, contestatorul Ministerul Justiției a arătat că înțelege să conteste actele de executare silită încheiate în dosarul de executare nr. 64/2020 al Biroului Executorului Judecătoresc A..

Sub aspectul determinării competenței teritoriale în funcție de obiectul cererii de chemare în judecată, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 651 alin. (1) și (3) din același act normativ.

Potrivit art. 712 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de cei interesați sau vătămați prin executare, iar conform art. 714 alin. (1) din același act normativ, contestația se introduce la instanța de executare.

Înalta Curte constată că Judecătoria Sectorului 5 București și Judecătoria Oradea și-au declinat reciproc competența de soluționare a litigiului, prezentul conflict negativ de competență fiind generat de interpretarea diferită a dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., în temeiul cărora se stabilește instanța competentă teritorial a soluționa pricina.

Instanța de executare este definită de art. 651 alin. (1) C. proc. civ. ca fiind judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.

În conformitate cu alin. (3) al aceluiași text de lege, instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

Rezultă că în cazul contestației la executare competența este exclusivă, o astfel de cerere adresându-se judecătoriei în cărei rază se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, dacă nu există reglementări derogatorii. Nu doar sub aspectul criteriului material competența instanței de executare este una exclusivă, ci și sub aspect teritorial, instanța de executare având de apreciat cu privire la respectarea unor norme de ordine publică, de la care părțile nu pot deroga, ceea ce imprimă și competenței acestei instanțe un caracter de ordine publică.

Prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunțată în dosarul nr. x/2021 de Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, a fost admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție și, în consecință, s-a stabilit că: în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 din C. proc. civ., instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

În speță, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea, Biroul executorului judecătoresc A. a solicitat instanței încuviințarea executării silite în dosarul execuțional nr. x/2020, având ca obiect cererea de executare silită formulată de creditorii B. și C. împotriva debitorilor Curtea de Apel Oradea, Tribunalul Bihor, Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice.

Deși executarea silită începe odată cu sesizarea organului de executare (art. 622 alin. (2) C. proc. civ.) prin cererea formulată de creditor, totuși, încuviințarea executării silite este procedura care marchează trecerea acestei etape a procesului civil într-o nouă fază, aceea a efectuării actelor de executare în condițiile în care niciun act de executare nu poate fi înfăptuit decât după obținerea încuviințării. Drept urmare, elementul care condiționează sine qua non întreaga fază procesuală execuțională este procedura încuviințării executării silite.

Din momentul încuviințării executării silite este determinată instanța de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) C. proc. civ. Altfel spus, odată stabilită instanța de executare în raport de criteriile teritoriale prevăzute de norma menționată, aceasta va rămâne aceeași pe întreaga procedură, fiind unica instanță competentă material și teritorial a soluționa toate cererile și incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepția cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel.

În cauză, prin încheierea nr. 1370 din 6 martie 2020 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosarul nr. x/2020, s-a admis cererea formulată de petentul Biroul executorului judecătoresc A., fiind încuviințată executarea silită în dosarul execuțional nr. x/2020, în conformitate cu dispozițiile titlurilor executorii.

Pe cale de consecință, ulterior admiterii cererii de încuviințare a executării silite, calitatea de instanță de executare a instanței care a încuviințat executarea nu doar că este câștigată, dar și rămâne aceeași pe întreaga durată a procedurii execuționale, astfel încât, exceptând derogările anume prevăzute, toate cererile și incidentele care vor apărea pe parcursul executării silite vor reveni în competența aceleiași instanțe de executare.

În prezentul litigiu, în privința cadrului procesual, se constată că debitorii împotriva cărora creditorii B. și C. au înțeles să-și realizeze creanța sunt Curtea de Apel Oradea, Tribunalul Bihor, Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor, astfel cum rezultă din cuprinsul încheierii de încuviințare a executării silite. De asemenea, Curtea de Apel Oradea, Tribunalul Bihor, Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice sunt obligați în raportul juridic de drept substanțial, hotărârile a căror executare silită se solicită fiind pronunțate în contradictoriu cu aceste instituții care au calitatea de intimați.

Atâta timp cât a fost încuviințată executarea silită de către o anumită instanță de judecată, aceasta din urmă devine instanță competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Cum în speță cererea de încuviințare a executării silite a fost admisă prin încheierea nr. 1370 din 6 martie 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2020, competența de soluționare a cauzei având ca obiect contestație la executare urmează a se stabili în favoarea judecătoriei care a încuviințat cererea de executare silită, anume Judecătoria Oradea, ca instanță de executare.

Câtă vreme nu există o situație de excepție dată de lege în competența altei instanțe decât cea de executare, la care face referire teza finală a alin. (3) al art. 651 C. proc. civ., reținând decizia pronunțată în procedura de unificare a practicii judiciare, Înalta Curte constată că Judecătoria Oradea este instanța competentă teritorial să soluționeze contestația la executare dedusă judecății.

Pentru considerentele expuse, în aplicarea dispozițiilor art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.