ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 336/2022

HOTĂRÂRE

10.02.2022

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 336/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 10 februarie 2022

Asupra conflictului negativ dedus judecății, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Arad, sub nr. x/2021, petenta Curtea de Apel Oradea, în contradictoriu cu intimații-creditori A., B., Legian Laura Maria și C., a solicitat suspendarea provizorie a executării silite pornite de D. în dosarul execuțional nr. x/2021 la cererea creditorilor până la soluționarea cererii de suspendare a executării silite, aflată pe rolul Judecătoriei Arad.

Prin încheierea nr. 5471 din 23 decembrie 2021, Judecătoria Arad, secția civilă a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii, în favoarea Judecătoriei Oradea.

În motivarea soluției pronunțate, instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 714 alin. (1) și 651 alin. (1) C. proc. civ., care determină o competență teritorială exclusivă a instanței de executare, respectiv a judecătoriei în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau sediul debitorului.

Ca situație de fapt, a reținut că, prin încheierea nr. 5813 din 25 noiembrie 2021, pronunțată de Judecătoria Oradea, în dosarul nr. x/2021 a fost încuviințată executarea silită demarată în cadrul dosarului execuțional nr. x/2021, având ca obiect cererea formulată de intimații-creditori, specialiști IT în cadrul Tribunalul Bihor și a Curții de Apel Oradea, în contradictoriu cu debitorii Curtea de Apel Oradea, Ministerul Justiției, Tribunalul Bihor, Ministerul Economiei și Finanțelor Publice.

A apreciat că aparține Judecătoriei Oradea, ca instanță de executare, competența de soluționare a cererii, conform Deciziei RIL nr. 20/2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în considerentele căreia s-a reținut că, ulterior admiterii cererii de încuviințare a executării silite, calitatea de instanță de executare a instanței care a încuviințat executarea nu doar că este câștigată, dar și rămâne aceeași pe întreaga durată a procedurii execuționale.

Învestită prin declinare, Judecătoria Oradea a pronunțat sentința civilă nr. 233 din 21 ianuarie 2022, prin care a admis excepția de necompetență teritorială, invocate din oficiu, a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Arad, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență.

În motivarea hotărârii pronunțate, instanța a reținut că Decizia nr. 20/2021, pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție nu vizează situația din prezenta speță, având în vedere calitatea de contestatoare a Curții de Apel Oradea, aspect de natură a atrage incidența dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (2)

C. proc. civ. care au caracter special în raport de dispozițiile art. 714 alin. (1) și 651 alin. (1) C. proc. civ.

Reținând caracterul de ordine publică a dispozițiilor art. 127 C. proc. civ., a apreciat că nu este competentă să soluționeze cauza întrucât contestatoare este Curtea de Apel Oradea, instanță ierarhic superioară Judecătoriei Oradea.

Având în vedere că alegerea dintre mai multe instanțe deopotrivă competente aparține contestatoarei, care a înțeles să sesizeze Judecătoria Arad, a apreciat că această ultimă instanță este competentă să soluționeze cauza.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispozițiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul litigiului care a generat prezentul conflict negativ de competență îl reprezintă cererea de suspendare provizorie a executării silite, formulată de petenta Curtea de Apel Oradea prin care aceasta a solicitat să se dispună suspendarea executării silite pornite de BEJ D., în dosarul execuțional nr. x/2021 la soluționarea cererii de suspendare a executării silite aflată pe rolul Judecătoriei Arad.

Înalta Curte constată că, în speță, Judecătoria Arad și Judecătoria Oradea și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, prima dintre instanțe reținând incidența deciziei nr. 20/2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în soluționarea unui recurs în interesul legii, iar cea de a doua instanță reținând incidența dispozițiile art. 127 alin. (1) și alin. (2)

C. proc. civ.

Contestația la executare este de competența exclusivă a instanței de executare, așa cum rezultă din prevederile art. 714 alin. (1), coroborate cu dispozițiile art. 651 alin. (3) C. proc. civ., în sensul că Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

Conform dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 651 alin. (3) C. proc. civ., instanța de executare soluționează contestațiile la executare, precum și orice alte cereri sau incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

Potrivit dispozițiilor art. 719 alin. (1) C. proc. civ., până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părții interesate și numai pentru motive temeinice, instanța competentă poate suspenda executarea, suspendarea putându-se solicita odată cu contestația la executare sau prin cerere separată.

În completare, art. 719 alin. (7) C. proc. civ. prevede că, dacă există urgență și dacă, în cazurile prevăzute la alin. (2), respectiv alin. (3), s-a plătit cauțiunea, instanța poate dispune, prin încheiere și fără citarea părților, suspendarea provizorie a executării până la soluționarea cererii de suspendare, încheierea nefiind supusă niciunei căi de atac.

Din analiza textelor de lege anterior menționate, rezultă că atât suspendarea executării silite, cât și suspendarea provizorie a acesteia, chiar dacă sunt solicitate prin cereri separate, se judecă de către completul învestit cu soluționarea contestației, având în vedere caracterul accesoriu al acestor cereri față de acțiunea principală reprezentată de contestația la executare, care la rândul său este dată în competența instanței de executare.

Înalta Curte constată că, în cauză, prin încheierea nr. 5813 din 25 noiembrie 2021, pronunțată de Judecătoria Oradea, în dosarul nr. x/2021 a fost încuviințată executarea silită demarată în cadrul dosarului execuțional nr. x/2021, având ca obiect cererea formulată de intimații-creditori, specialiști IT în cadrul Tribunalul Bihor și a Curții de Apel Oradea, în contradictoriu cu debitorii Curtea de Apel Oradea, Ministerul Justiției, Tribunalul Bihor, Ministerul Economiei și Finanțelor Publice.

Prin decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii în dosarul nr. x/2021, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1083 din data de 11 noiembrie 2021, obligatorie potrivit art. 517 alin. (4) C. proc. civ., în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 C. proc. civ., s-a statuat că instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Astfel, în motivarea deciziei anterior menționate, instanța supremă a reținut principiul unicității instanței de executare, care presupune că una și aceeași instanță soluționează atât cererile de încuviințare a executării silite, cât și cererile având ca obiect contestație la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite.

Acest principiu al unicității instanței de executare reclamă observarea regulilor de determinare a competenței teritoriale a instanței care încuviințează executarea, cu luarea în considerare a tuturor aspectelor relevante din această perspectivă, inclusiv acela care se circumscrie incidenței art. 127 C. proc. civ., încă din această fază.

Drept urmare, stabilirea instanței competente în vederea soluționării oricăror incidente ce se puteau ivi în procedura de executare silită, potrivit art. 127 alin. (2) și alin. (2)

, raportat la art. 116 din C. proc. civ., s-a realizat la momentul investirii Judecătoriei Oradea cu soluționarea cererii de încuviințare a executării silite, respectiv odată cu reținerea de către această instanță a competenței de soluționare a cererii în favoarea sa.

Față de dezlegările obligatorii ale deciziei nr. 20 din 27 septembrie 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, rezultă că, în speță, instanța de executare la care se referă prevederile art. 714 alin. (1) C. proc. civ. este Judecătoria Oradea, instanță care a încuviințat executarea silită.

Pe de altă parte, conform art. 127 alin. (2) C. proc. civ., "în cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi competentă, potrivit legii", aceste dispoziții aplicându-se în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de parte, conform art. 127 alin. (2)

C. proc. civ.

Or, creditorii, la momentul stabilirii instanței de executare care a încuviințat cererea de executare silită, nu au înțeles să se prevaleze de dispozițiile legale citate anterior, facultative, deși Tribunalul Bihor și Curtea de Apel Oradea aveau calitatea de debitori, conform titlului executoriu în discuție.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că instanța competentă teritorial să soluționeze cererea dedusă judecății este Judecătoria Oradea, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 C. proc. civ.