ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1936/2021

Ședința publică din data de 05 octombrie 2021

I. Circumstanțele cauzei:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la data de 02.04.2020, contestatorul Ministerul Finanțelor Publice a chemat în judecată pe intimata A., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea actelor de executare emise de către Societatea de executori judecătorești B., în cadrul dosarului execuțional nr. x/2020, precum și admiterea cererii de întoarcere a executării silite și restabilirea situației anterioare. Totodată, contestatorul a solicitat suspendarea executării silite în cadrul dosarului de executare nr. 46/E/2020 instrumentat de Societatea de executori judecătorești, până la soluționarea contestației la executare.

2.1. Prin sentința civilă nr. 5765 din 08.10.2020, Judecătoria Sectorului 5 București a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia.

În motivarea soluției s-a reținut, în esență, că, față de calitatea creditoarei de judecător în cadrul Curții de Apel Oradea, în cauză sunt și incidente dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

Raportând dispozițiile legale anterior menționate la circumstanțele prezentei cauze, instanța a reținut că intimata-creditoare și-a manifestat opțiunea rezultând din dispozițiile art. 112 alin. (1) C. proc. civ. corelate cu cele ale art. 651 alin. (1) C. proc. civ. și a învestit cu cererea de încuviințare a executării silite Judecătoria Oradea, în circumscripția căreia se află sediul a trei dintre debitori. Însă, această opțiune a creditorului, ce nu poate fi neglijată, contravine dispozițiilor imperative ale art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, față de dispozițiile art. 645 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora sunt părți în procedura de executare silită creditorul și debitorul, instanța a apreciat că, în procedura executării silite, creditorul poate fi asimilat procesual reclamantului, iar debitorul pârâtului și, prin urmare, în cadrul executării silite ce face obiectul dosarului nr. x/2020 al SEJ B. creditorul este reclamant, în sensul art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

În consecință, dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. impun creditorului obligația de a sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad din circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

Așadar, creditoarea din prezenta cauză, deși a învestit cu cererea sa de încuviințare a executării silite Judecătoria Oradea, trebuia să se îndrepte cu această cerere la oricare judecătorie din circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate Curții de Apel Oradea.

Așadar, întrucât opțiunea creditoarei se oprește la determinarea Curții de Apel Oradea ca reper pentru aplicarea dispozițiilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ., Judecătoria Sectorului 5 București a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat judecarea prezentei cauze în favoarea Judecătoriei Alba Iulia, judecătorie ce se află în circumscripția Curții de Apel Alba Iulia, învecinată Curții de Apel Oradea.

2.2. Învestită prin declinare, Judecătoria Alba Iulia, prin încheierea nr. 1094 din 11.05.2021, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București. Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

În motivarea soluției de declinare s-a reținut, în esență, că, având în vedere existența unei pluralități de debitori, instanța de executare poate fi atât Judecătoria Oradea - competență determinată de sediul debitorilor Tribunalul Bihor, Curtea de Apei Oradea, cât și Judecătoria Sectorului 5 București - competență determinată de sediul debitorilor Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice.

Instanța a apreciat că în cauză prevederile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. sunt parțial incidente. Astfel, în ceea ce privește încuviințarea executării silite, fiind o procedură necontencioasă în cadrul căreia nu se urmărește stabilirea unui drept potrivnic față de o altă persoană, art. 127 C. proc. civ. nu-și găsește aplicabilitate, rațiunea normei fiind aceea de a înlătura orice suspiciune de soluționare părtinitoare a cauzei, din pricina calității părții. Or, la soluționarea cererii de încuviințare a executării silite, atât debitorul, cât și creditorul, nu participă la judecarea cererii, nu este citat, nu i se comunică și nu poate, în principiu, ataca încheierea, astfel încât, condiția pentru care a fost instituită o atare reglementare, respectiv aceea a înlăturării oricărei suspiciuni de soluționare părtinitoare a cauzei din pricina calității părții nu este îndeplinită.

În ceea ce privește contestația la executare, în prezenta cauză, debitorul Ministerul Finanțelor Publice are calitatea de contestator, deci reclamant, iar creditoarea A., calitatea de intimată, deci pârât. Prin urmare, nici în această situație nu devine incident art. 127 alin. (1) C. proc. civ., întrucât nu creditoarea A., judecător în cadrul Curții de Apel Oradea a introdus cererea de chemare în judecată, ci debitorul Ministerul Finanțelor Publice.

În schimb, dacă contestația la executare ar fi fost introdusă de debitorii Tribunalul Bihor și/sau Curtea de Apel Oradea, Judecătoria Oradea nu ar mai fi fost competentă, față de prevederile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. și calitatea de reclamanți a debitorilor, motiv pentru care ar fi devenit competente toate judecătoriile din circumscripțiile curților de apel învecinate cu Curtea de Apel Oradea, printre care și Judecătoria Alba Iulia, alături de Judecătoria Sectorului 5 București.

Invocând dispozițiile art. 116 C. proc. civ., care prevăd că în cazul competenței alternative alegerea instanței revine reclamantului, iar instanța astfel sesizată de reclamant devine în mod exclusiv competentă să soluționeze acțiunea, Judecătoria Alba Iulia a concluzionat că niciunei alte instanțe nu-i mai aparține competența să soluționeze pricina.

Prin urmare, a mai reținut instanța, în cauză, Judecătoria Sectorului 5 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia ca urmare a admiterii excepției necompetenței teritoriale, invocate din oficiu, deși contestatorul a sesizat în mod legal această instanță, fiind una dintre instanțele de executare competente alternativ să soluționeze contestația la executare.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență:

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul cauzei de față, în legătură cu care s-a invit conflictul negativ de competență, îl reprezintă contestația la executare formulată de contestatorul Ministerul Justiției în contradictoriu cu intimata A., care are calitatea de judecător la Curtea de Apel Oradea, prin care a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea actelor de executare emise de către Societatea de executori judecătorești B. în cadrul dosarului execuțional nr. x/2020, precum și admiterea cererii de întoarcere a executării silite și restabilirea situației anterioare. Totodată, contestatorul a solicitat suspendarea executării silite în cadrul dosarului de executare nr. 46/E/2020 instrumentat de Societatea de executori judecătorești, până la soluționarea contestației la executare.

Contestația la executare este de competența exclusivă a instanței de executare, așa cum rezultă din prevederile art. 714 alin. (1) coroborat cu art. 651 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 6 din O.U.G. nr. 1/2016 și care prevede că:

"Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe."

Conform dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

În speță, prin încheierea civilă nr. 797 din data de 14.02.2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Judecătoria Oradea a încuviințat executarea silită demarată în dosarul execuțional nr. x/2020 al SEJ B. împotriva debitorilor Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice, Curtea de Apel Oradea și Tribunalul Bihor, în baza titlurilor executorii constând în sentința civilă nr. 1376/2014, pronunțată de Tribunalul Bihor, definitivă prin decizia civilă nr. 111/A/2014 a Curții de Apel Oradea.

Cererea de executare silită a fost formulată de creditorul urmăritor, intimata A., care are calitatea de judecător în cadrul Curții de Apel Oradea, potrivit cererii depuse la executor.

Cum, în cauză, cererea de încuviințare a executării silite a fost admisă prin încheierea nr. 797 din data de 14.02.2020 a Judecătoriei Oradea, competența de soluționare a cauzei, având ca obiect contestație la executare, ar reveni acestei instanțe, care a încuviințat executarea silită, ca instanță de executare, potrivit principiului unicității instanței de executare, care presupune că una și aceeași instanță soluționează atât cererile de încuviințare a executării silite, cât și contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe, potrivit celor prevăzute de art. 651 alin. (3) din C. proc. civ.

În acest sens, s-a pronunțat Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii.

Cu toate acestea, în soluționarea prezentului conflict negativ de competență, nu se va putea recurge la stabilirea instanței competente în temeiul art. 714 alin. (1) rap. la art. 651 alin. (3) și alin. (1) din C. proc. civ., întrucât, între instanțele de judecată între care s-a ivit conflictul negativ de competență nu figurează și instanța care a încuviințat executarea, anume Judecătoria Oradea, conflictul de competență fiind generat prin declinările reciproce dispuse de Judecătoria sector 5 și, respectiv Judecătoria Alba Iulia.

În acest context particular, Înalta Curte va stabili instanța competentă pentru soluționarea contestației la executare în favoarea acelei instanțe dintre cele două aflate în conflict față de care operează criterii legale stabilite prin norme imperative, dar și observând conduita creditoarei de a exercita opțiunea permisă de art. 116 din C. proc. civ., prin intermediul executorului judecătoresc, în favoarea Judecătoriei Oradea, ca instanță de executare, opțiune care va primi eficiență, indirect, și în prezentul regulator de competență.

Astfel cum s-a arătat, creditoarea A. are calitatea de judecător la Curtea de Apel Oradea, iar cererea de încuviințare a executării silite a fost adresată de către executorul judecătoresc Judecătoriei Oradea, instanță inferioară celei la care creditoarea își desfășoară activitatea și aflată în circumscripția Curții de Apel Oradea.

Alegerea Judecătoriei Oradea are, totodată, semnificația alegerii instanței dintre cele deopotrivă competente, având în vedere că din cuprinsul titlului executoriu rezultă existența unei pluralități de debitori, având sediile în circumscripția unor curți de apel diferite.

În consecință, dacă la momentul încuviințării executării silite ar fi fost luată în considerare incidența dispozițiilor art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., instanța învestită cu soluționarea cererii de încuviințare a executării silite era ținută să identifice o instanță de același grad din circumscripția unei curți de apel învecinate cu Curtea de Apel Oradea.

Dispozițiile art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., stabilesc astfel: "(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea."

În conflict, în cauza de față, sunt Judecătoria sector 5, aflată în circumscripția Curții de Apel București, și Judecătoria Alba Iulia, aflată în circumscripția Curții de Apel Alba Iulia, curte de apel învecinată cu Curtea de Apel Oradea în circumscripția căreia creditoarea a ales instanța de executare în temeiul art. 116 din C. proc. civ.

Ca atare, față de dispozițiile legale invocate, în vigoare la data sesizării organului de executare, raportat la calitatea creditoarei de judecător în cadrul Curții de Apel Oradea, luând în considerare opțiunea creditoarei de a adresa, prin intermediul executorului judecătoresc, cererea de încuviințare a executării silite judecătoriei aflate în circumscripția curții de apel la care aceasta își desfășoară activitatea, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a contestației la executare în favoarea Judecătoriei Alba Iulia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 octombrie 2021.