ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1731/2021

Ședința publică din data de 22 septembrie 2021

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 5 București la data de 10.08.2020, sub nr. x/2020, contestatorul Ministerul Finanțelor Publice, în contradictoriu cu intimatul A., a solicitat admiterea cererii de suspendare a executării silite demarate de B. în dosarul nr. x/2019; admiterea contestației la executare și anularea tuturor actelor de executare emise la 15.07.2020, a executării silite înseși, a încheierii de încuviințare a executării silite nr. 146/17.01.2020 a Judecătoriei Oradea, din dosarul nr. x/2020 și respectiv a încheierii nr. 198/22.01.2020, pronunțată de Judecătoria Oradea în dosarul nr. x/2020; admiterea cererii de întoarcere a executării silite și restabilirea situației anterioare.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 712 și urm. C. proc. civ.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competență

Prin sentința nr. 8172/16.12.2020, Judecătoria Sector 5 București a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Arad.

A constatat aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 714 alin. (1) și ale art. 651, precum și prin analogie a celor ale art. 112 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care cererea privește mai mulți pârâți se introduce la instanța competentă pentru oricare dintre aceștia, executarea silită având o cauză unică, comună pentru toți debitorii.

A mai reținut instanța că intimatul creditor (având calitatea de judecător în cadrul Curții de Apel Oradea) și-a manifestat opțiunea rezultând din dispozițiile art. 112 alin. (1) corelate cu cele ale art. 651 alin. (1) C. proc. civ. și a învestit cu cererea de încuviințare a executării silite, Judecătoria Oradea, în circumscripția căreia se află sediul a trei dintre debitori. Însă, această opțiune a creditorului contravine dispozițiilor imperative ale art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, față de dispozițiile art. 645 alin. (1) C. proc. civ. conform cărora sunt părți în procedura de executare silită creditorul și debitorul, instanța a apreciat că, în procedura executării silite, creditorul poate fi asimilat procesual reclamantului, iar debitorul pârâtului. Așadar, în cadrul executării silite ce face obiectul dosarului nr. x/2019 al B. creditorul este reclamant în sensul art. 127 alin. (1) C. proc. civ.. În consecință, textul legal impune creditorului obligația de a sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad din circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea. Așadar, creditorul din prezenta cauză, deși a învestit cu cererea de încuviințare a executării silite Judecătoria Oradea, trebuiau să se îndrepte cu această cerere la oricare judecătorie din circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate.

Prin urmare, competența a fost declinată în favoarea Judecătoriei Arad, ca judecătorie aflată în circumscripția Curții de Apel Timișoara, învecinată Curții de Apel Oradea.

Prin sentința nr. 2283/12.05.2021, Judecătoria Arad a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Sector 5 București, a constatat conflictul negativ și a înaintat dosarul pentru soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

A reținut instanța că deși executarea silită este îndreptată împotriva mai multor debitori cu sedii sociale diferite, iar creditorul-intimat a sesizat Judecătoria Oradea cu o cerere de intervenție în executarea silită, această instanță încuviințând și executarea silită, în speță, contestația la executare este formulată doar de un singur debitor, respectiv Ministerul Finanțelor Publice care a și sesizat instanța de la sediul său social.

Introducerea contestației la executare de către debitorul-contestator Ministerul Finanțelor Publice la instanța de la sediul său social nu contravine dispozițiilor art. 127 C. proc. civ., întrucât, calitatea de judecător în cauză o are intimatul, deci cel asimilat pârâtului. Or, dacă în ipoteza în care judecătorul este reclamant, acesta este obligat să aleagă una din instanțele enumerate la art. 127 alin. (1) C. proc. civ., în ipoteza în care acesta este pârât, alin. (2) conferă posibilitatea doar pentru reclamant de a alege una dintre instanțele deopotrivă competente. Cu alte cuvinte, alin. (2) stabilește o competență de ordine privată, reclamantul, în speță, contestatorul, având posibilitatea de a sesiza o altă instanță decât cea de executare, iar intimatul fiind singurul îndreptățit de a invoca necompetența teritorială.

De altfel, așa cum a arătat Înalta Curte prin decizia nr. 1443/2020, prin care a soluționat conflictul negativ de competență într-o speță similară, în absența unui text de lege special care să reglementeze cum se determină instanța de executare în caz de pluralitate de debitori cu sedii diferite, alegerea aparține persoanei îndreptățită conform art. 116 C. proc. civ., în speță debitorul.

Pe cale de consecință, raportat la considerentele arătate, instanța a apreciat că instanța competentă din punct de vedere teritorial este Judecătoria Sectorului 5 București, unde se afla sediul debitorului care, de altfel, a investit această din urmă instanță cu judecarea contestației la executare.

III. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 5 București, pentru următoarele argumente:

Cererea de chemare în judecată care a generat declinările reciproce de competență este o contestație la executare formulată împotriva actelor emise în dosarul de executare nr. 343/E/2019 al B. de către debitorul Ministerul Finanțelor Publice.

Dispozițiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., reglementând instanța competentă a soluționa contestația, prevăd că aceasta se introduce la instanța de executare.

În termenii art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

De asemenea, instanța de executare este cea care, în sensul art. 651 alin. (3) C. proc. civ., soluționează contestațiile la executare, precum și orice alte incidente privitoare la executare, ceea ce accentuează necesitatea stabilității și predictibilității determinării acestei instanțe.

Or, în speță, actele îndeplinite în procedura de executare silită din dosarul de executare, care fac obiectul contestației la executare, sunt formulate împotriva debitorului Ministerul Finanțelor Publice.

Faptul că Judecătoria Oradea a pronunțat încheierea de încuviințare a executării nu determină stabilirea competenței de soluționare a contestației la executare în favoarea respectivei instanțe, în raport de textele de lege menționate care reglementează expres instanța competentă prin raportare la sediul debitorului.

Se reține, totodată, că încheierea de încuviințare a executării silite este pronunțată într-o procedură necontencioasă, iar, potrivit art. 535 C. proc. civ., nu are autoritate de lucru judecat, aceasta putând a fi cenzurată, conform art. 666 alin. (6) din cod, în cadrul contestației la executare, introdusă în condițiile prevăzute de lege, inclusiv cu privire la competența instanței care a emis-o.

Faptul că în dosarul de executare sunt mai mulți debitori și că încheierea de încuviințare a executării silite a fost pronunțată împotriva acestora prezintă relevanță în sensul prevăzut de art. 112 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., respectiv atunci când sunt mai mulți pârâți, printre care și obligați accesoriu, cererea se introduce la instanța competentă pentru oricare dintre debitorii principali.

Pe de altă parte, Ministerul Finanțelor Publice este debitor principal fiind, potrivit Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice, instituția abilitată a aloca sumele de la buget necesare plății drepturilor salariale, iar contestația la executare care face obiectul dezînvestirilor reciproce este formulată numai de acest debitor principal, Ministerul Finanțelor Publice.

Pentru aceste considerente, cum sediul debitorului Ministerul Finanțelor Publice este în sectorul 5, București, regulatorul de competență va fi pronunțat în favoarea Judecătoriei sectorului 5 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 22 septembrie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.