ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 361/2021

HOTĂRÂRE

16.02.2021

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 361/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 16 februarie 2021

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

- admiterea cererii de suspendare a executării silite demarate de K. în dosarul nr. x/2019, până la soluționarea contestației la executare;

- admiterea contestației la executare, anularea somațiilor emise în același dosar de executare la data de 08.01.2020, anularea executării silite înseși și a încheierilor de încuviințare a executării silite nr. 6577/14.11.2019 din dosarul nr. x/2019 și nr. 6860/29.11.2019 din dosarul nr. x/2019 ale Judecătoriei Oradea;

- admiterea cererii de întoarcere a executării silite și restabilirea situației anterioare.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 712 și urm. C. proc. civ.

Prin sentința nr. 2179 din 10 iunie 2020, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, secția a II -a civilă în dosarul nr. x/2020, s-a admis excepția necompetenței teritoriale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba-Iulia.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că, în materia executării silite, poate fi instanță de executare instanța în a cărei circumscripție teritorială se află domiciliul sau sediul oricărui debitor obligat prin titlul executoriu, iar determinarea acestei instanțe se realizează, în concret, în funcție de modalitatea în care organul de executare, la solicitarea creditorului, înțelege să își exercite dreptul de opțiune în raport de instanțele deopotrivă competente, prin înregistrarea cererii de încuviințare a executării silite pe rolul uneia dintre aceste instanțe.

A fost avută în vedere și calitatea creditorilor de judecători în cadrul Judecătoriei Oradea, respectiv Tribunalului Bihor, arătându-se că în cauză sunt incidente și dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad din circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

Raportând dispozițiile legale anterior redate la circumstanțele speței, instanța a reținut că intimații creditori și-au manifestat opțiunea rezultând din dispozițiile art. 112 alin. (1) corelate cu cele ale art. 651 alin. (1) C. proc. civ. și au învestit cu cererea de încuviințare a executării silite Judecătoria Oradea, în circumscripția căreia se află sediul a trei dintre debitori. Însă, această opțiune a creditorilor, în opinia instanței, contravine dispozițiilor imperative ale art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, față de dispozițiile art. 645 alin. (1) C. proc. civ. conform cărora sunt părți în procedura de executare silită creditorul și debitorul, instanța a apreciat că, în procedura executării silite, creditorul poate fi asimilat procesual reclamantului, iar debitorul pârâtului. Așadar, în cadrul executării silite ce face obiectul dosarului nr. x/2019 al K. creditorul este reclamant în sensul art. 127 alin. (1) C. proc. civ.. În consecință, s-a arătat că dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. impun creditorului obligația de a sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad din circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea. Așadar, creditorii din prezenta cauză, deși au învestit cu cererea de încuviințare a executării silite Judecătoria Oradea, trebuiau să se îndrepte cu această cerere la oricare judecătorie din circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate.

Prin urmare, văzând opțiunea creditorilor în sensul determinării Curții de Apel Oradea ca reper pentru aplicarea dispozițiilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ., instanța a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat judecarea prezentei cauze în favoarea Judecătoriei Alba-Iulia, judecătorie ce se află în circumscripția Curții de Apel Alba-Iulia, învecinată Curții de Apel Oradea.

Prin încheierea nr. 2098 din 29 octombrie 2020, Judecătoria Alba-Iulia a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a-l soluționa.

Pentru a dispune astfel, instanța a constatat incidența în speță a dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., precum și faptul că sediul debitorului Ministerul Finanțelor Publice se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei Sectorului 5 București.

S-a arătat că în cauză nu se pune problema incidenței art. 112 sau art. 127 C. proc. civ., întrucât contestația la executare a fost formulată doar de către debitorul Ministerul Finanțelor Publice și a fost adresată unei instanțe fără o legătură relevantă prin prisma art. 127 C. proc. civ. cu creditorii, judecători la instanțe din circumscripția Curții de Apel Oradea.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la data de 30.01.2020, sub nr. x/2020, contestatorul Ministerul Finanțelor Publice i-a chemat în judecată pe intimații A., B., C., D., E., F., G., H., I. și J., solicitând instanței admiterea cererii de suspendare a executării silite demarate de K. în dosarul nr. x/2019, până la soluționarea contestației la executare; admiterea contestației la executare, anularea somațiilor emise în același dosar de executare la data de 08.01.2020, anularea executării silite înseși și a încheierilor de încuviințare a executării silite nr. 6577/14.11.2019 din dosarul nr. x/2019 și nr. 6860/29.11.2019 din dosarul nr. x/2019 ale Judecătoriei Oradea; admiterea cererii de întoarcere a executării silite și restabilirea situației anterioare.

Contestația la executare este de competența instanței de executare, așa cum rezultă din prevederile art. 714 alin. (1) C. proc. civ.. Mai mult, potrivit art. 651 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 6 din O.U.G. nr. 1/2016:

"Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe".

În cauza pendinte, se constată că Judecătoria Oradea, prin încheierea nr. 6577/14.11.2019 dată în dosarul nr. x/2019, a încuviințat, la cererea intimaților, executarea silită demarată în dosarul execuțional nr. x/2019 al K. împotriva debitorilor Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor, Tribunalul Bihor, Curtea de Apel Oradea, Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice.

Prin urmare, din perspectiva exigențelor art. 651 alin. (1) și (3) C. proc. civ. instanța de executare a fost deja stabilită ca fiind Judecătoria Oradea, iar acest aspect nu mai poate fi reapreciat în cadrul procedurii în care se contestă executarea silită deja declanșată pentru că hotărârea prin care a fost încuviințată executarea a tranșat în mod necesar și problema calificării instanței ce a pronunțat-o ca având statutul de instanță de executare.

De asemenea, Înalta Curte are în vedere faptul că debitorul contestator a ales să nu se folosească, la momentul formulării contestației la executare, de posibilitatea oferită prin dispozițiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ., ci a înțeles să sesizeze în mod eronat instanța de la sediul său, iar nu una dintre judecătoriile aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate curții de apel în a cărei circumscripție se află instanța care a încuviințat executarea.

Așadar, Înalta Curte constată că sesizarea Judecătoriei Alba Iulia pe calea declinării de competență nu are nicio justificare în cadrul legal care interesează această materie, opțiunea pentru menționata judecătorie fiind făcută de Judecătoria Sectorului 5 București cu neobservarea cerințelor și scopului normei înscrise în art. 127 din C. proc. civ.

Totodată, ținând seama de împrejurarea că instanța de executare a fost deja determinată prin efectul pronunțării încheierii de încuviințare a executării silite, de caracterul imperativ al normei înscrise în art. 714 alin. (1) C. proc. civ., precum și faptul că finalitatea procedurii regulatorului de competență este aceea de a stabili instanța căreia legea îi conferă competențe de soluționare a unei pricini, Înalta Curte urmează a constata că, în speță, Judecătoria Oradea este instanța de executare și, în consecință, aceleiași instanțe îi revine și competența de a soluționa contestația la executare.

Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.