ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1896/2021

HOTĂRÂRE

29.09.2021

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1896/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 29 septembrie 2021

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 05 noiembrie 2020 sub nr. x/2020, contestatorul A. a solicitat instanței să dispună anularea executării silite demarate de Biroul Executorilor Judecătorești Asociați B. si C. în dosarul de executare nr. 167/2019, precum și a încheierii de încuviințare a executării silite, pronunțate de către Judecătoria Iași cu privire la debitul în cuantum de 24.000 euro, la care se adaugă dobânda și cheltuielile de executare în cuantum de 2239,79 RON.

Prin sentința civilă nr. 4743/2021 din 23 aprilie 2021, Judecătoria Iași a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocate de intimatul D. și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că în speță sunt incidente prevederile art. 651 alin. (1) teza a-2-a C. proc. civ. având în vedere că din înscrisurile aflate la dosarul cauzei rezultă că debitorul contestator A., din data de 04 noiembrie 2005 nu mai figurează cu domiciliul pe teritoriul României, ci cu reședința în Marea Britanie, aspect confirmat de mențiunile din cuprinsul cărții de identitate provizorie, eliberată de Serviciul Evidență Populației dar și de încheierea din 15 decembrie 2020, emisă de Biroul Executorilor Judecătorești Asociați B. și C. în dosarul de executare nr. 167/2019.

Prin urmare, Judecătoria Iași a apreciat că, în aplicarea criteriilor stabilite de dispozițiile art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., instanța competentă teritorial este cea de la domiciliul creditorului intimat D., respectiv Judecătoria sectorului 3 București.

Învestită prin declinare, Judecătoria sectorului 3 București, prin sentința civilă nr. 7580 din 06 iulie 2021, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocate din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași și constatând ivit conflictul negativ de competență, a dispus suspendarea judecării cauzei și înaintarea pricinii Înaltei Curți în vederea soluționării conflictului.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că, în raport de prevederile art. 714 alin. (1) din C. proc. civ., având în vedere că în speță, la data de 05 iulie 2021, contestatorul debitor a precizat că data demarării procedurii de executare silită, locuia, fără forme legale, în Iași, Aleea x, aspect confirmat de evidențele ANAF, rezultate în urma interogărilor efectuate din care reiese că debitorul obținea venituri pe teritoriul României încă din anul 2017, se reține că instanța competentă este Judecătoria Iași, ca în instanță în circumscripția căreia se află domiciliul în fapt al debitorului.

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul prezentului demers judiciar îl reprezintă cererea formulată de contestatorul A. prin care a solicitat instanței să dispună anularea executării silite demarate de Biroul Executorilor Judecătorești Asociați B. si C. în dosarul de executare nr. 167/2019, precum și a încheierii de încuviințare a executării silite, pronunțate de către Judecătoria Iași.

Incidentele intervenite în cursul executării silite reprezintă cereri pe care legiuitorul le-a dat spre competentă soluționare instanței de executare, așa cum rezultă din interpretarea prevederilor art. 714 alin. (1) coroborat cu art. 651 alin. (3) C. proc. civ.:

"Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe."

În speță, conform evidențelor Ecris, prin încheierea nr. 10420/2020 din 25 septembrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Judecătoria Iași a încuviințat executarea silită formulată de petentul Biroul Executorilor Judecătorești Asociați B. si C., în dosarul de executare nr. 167/2019, la cererea creditorului D., împotriva debitorului A..

Cum, în cauză, cererea de încuviințare a executării silite a fost soluționată prin încheierea nr. 10420/2020 din 25 septembrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020 de Judecătoria Iași, competența de soluționare a prezentei cauze revine aceleiași instanțe, ca instanță de executare.

Această apreciere dă eficiență principiului unicității instanței de executare, care presupune că una și aceeași instanță soluționează atât cererile de încuviințare a executării silite, cât și contestațiile la executare, ca instanță de executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe, potrivit celor prevăzute de art. 651 alin. (3) din C. proc. civ.

Pe cale de consecință, ulterior admiterii cererii de încuviințare a executare silite, calitatea de instanță de executare a instanței care a încuviințat executarea nu doar că este câștigată, dar și rămâne aceeași pe întreaga durată a procedurii execuționale. Aceasta înseamnă că în respectiva executare silită nicio altă instanță nu va putea fi apreciată drept instanță de executare, motiv pentru care, exceptând derogările prevăzute de lege, cum este cazul contestației la titlu, toate cererile și incidentele care vor apărea pe parcursul executării silite vor reveni în competența aceleiași instanțe de executare.

În același sens, este și decizia nr. 20/2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în procedura recursului în interesul legii care deși la momentul pronunțării prezentei decizii nu a intrat cu putere obligatorie în ordinea de drept, nu poate fi ignorată, potrivit căreia instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

În consecință, în aplicarea dispozițiilor legale menționate, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.