ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1887/2021

HOTĂRÂRE

29.09.2021

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1887/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 29 septembrie 2021

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la data de 18 ianuarie 2021, sub nr. x/2021, contestatoarea Asocierea A. - B.- C., în contradictoriu cu intimata D. S.R.L, a formulat contestație la executare împotriva executării silite încuviințate prin încheierea din 14 ianuarie 2021, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul x/2020, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună lămurirea cu privire la înțelesul, întinderea și aplicarea titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 2973/16.10.2019, pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. x/2015, rămasă definitivă prin respingerea apelului, solicitând totodată suspendarea executării silite, până la soluționarea contestației la executare.

Prin cererea modificatoare, depusă la dosarul cauzei la data de 21 ianuarie 2021, contestatoarea a arătat că înțelege să modifice obiectul acțiunii din contestația la titlu, întemeiată pe dispozițiile art. 712 alin. (2) C. proc. civ., în contestație la executare propriu-zisă, formulată în temeiul art. 712 alin. (1) C. proc. civ. împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare, solicitând instanței ca în temeiul art. 632, art. 633 și art. 634 C. proc. civ. să pronunțe o hotărâre prin care să dispună anularea încheierii de încuviințare a executării silite a titlului executoriu, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București la data de 14 ianuarie 2021 în dosarul nr. x/2020; anularea executării silite înseși și a tuturor actelor de executare întocmite de către Biroul Executorului Judecătoresc E. în dosarul de executare pentru care a solicitat încuviințarea executării silite; întoarcerea executării silite și obligarea intimatei la restituirea sumelor executate; suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare precum și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de executare.

Prin sentința civilă nr. 2203 din 15 martie 2021, Judecătoria Sectorului 5 București, secția a II-a civilă a respins excepția necompetenței sale materiale și a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu.

În motivare, această instanță, analizând cu prioritate excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, a constatat că prin cererea inițială, contestatoarea a solicitat lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării sentinței civile nr. 2973/16.10.2019, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2015, iar în atare situație, instanța competentă material ar fi fost Tribunalul București, iar nu Judecătoria Sectorului 5 București, conform art. 714 alin. (3) C. proc. civ.

Însă, la data de 21 ianuarie 2021, contestatoarea a depus la dosarul cauzei o precizare, prin care a arătat că înțelege să modifice obiectul cererii din contestație la executare, întemeiată pe dispozițiile art. 712 alin. (2) C. proc. civ., în contestație la executare propriu-zisă, întemeiată pe dispozițiile art. 712 alin. (1) din același cod, menținându-se motivarea în fapt a cererii.

S-a mai reținut că, deși în temeiul art. 123 C. proc. civ., cererile adiționale se soluționează de instanța care era competentă potrivit cererii de învestire inițiale, în cauză, modificarea care a operat poate fi considerată de esență, întrucât privește natura contestației la executare, iar în aceste condiții, dacă s-ar dispune declinarea contestației la executare propriu-zise către instanța inițial competentă, tribunalul, în acord cu dispoziția legală menționată, s-ar permite contestatorului să ajungă la eludarea unor norme de competență materială fără justificare, ceea ce este inadmisibil.

Analizând excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, această instanță a reținut incidența dispozițiilor art. 651 C. proc. civ. și, având în vedere că la data sesizării organului de executare cu cererea de executare silită, sediul debitoarei nu se afla în țară, aceasta fiind o persoană juridică străină, instanța a constatat că judecătoria competentă să soluționeze contestația la executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul creditoarei care, la data respectivă se afla în localitatea Șelimbăr, județul Sibiu, competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite revenind astfel Judecătoriei Sibiu.

S-a mai reținut că împrejurarea potrivit căreia o sucursală a debitoarei are, în prezent, sediul în București, nu poate aduce schimbări în stabilirea instanței competente teritorial să soluționeze cauza, în raport de prevederile art. 651 C. proc. civ., care fac referire în mod strict la sediul debitorului.

Învestită prin declinare, Judecătoria Sibiu, secția civilă, prin sentința civilă nr. 2705 din 23 iunie 2021, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de contestatoare, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a dispus suspendarea cauzei și înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a hotărî astfel, această instanță a reținut incidența dispozițiilor art. 651 C. proc. civ., arătând că prin încheierea pronunțată la data de 14 ianuarie 2021 în dosarul nr. x/2020, Judecătoria Sectorului 5 București a dispus încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 2973 din 16 octombrie 2019, pronunțată de Tribunalul București, în dosarul nr. x/2015.

Prin aceeași încheiere s-a reținut că sediul debitoarei era, la data pronunțării și, implicit, la data sesizării organului de executare, în București, str. x, camera 2, și procedând astfel, Judecătoria Sectorului 5 București a devenit instanță de executare, în conformitate cu dispozițiile art. 651 alin. (3) C. proc. civ., aceasta fiind instanța care a soluționat, prin încheierea din 04 martie 2021, și cererea de suspendare provizorie a executării silite, care a format obiectul dosarului nr. x/2021

S-a mai reținut că, în litigiul dedus judecății, contestatoarea este o asociere formată din trei persoane juridice diferite, respectiv societatea A., societatea B. și C., iar Judecătoria Sectorului 5 București nu a luat în considerare că, la momentul declinării competenței sale, sediul debitoarei era în sectorul 5 București, astfel cum s-a constatat prin încheierea de încuviințare a executării silite.

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Înalta Curte constată că, în speță, instanțele aflate în conflict au făcut aplicarea dispozițiilor art. 714 alin. (1) și art. 651 alin. (1) C. proc. civ., prezentul conflict negativ de competență fiind generat de constatările diferite ale celor două judecătorii cu privire la instanța de executare la care fac trimitere dispozițiile legale anterior evocate.

Obiectul prezentului demers judiciar îl reprezintă cererea formulată de contestatoarea Asocierea A. - B.- C., în contradictoriu cu intimata D. S.R.L, prin care, în temeiul art. 712 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 632, art. 633 și art. 634 C. proc. civ., a solicitat anularea încheierii de încuviințare a executării silite din data de 14 ianuarie 2021, pronunțată de Judecătoria sectorului 5 București, în dosarul nr. x/2020 cu privire la titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 2973 din 16 octombrie 2019 a Tribunalului București; anularea executării silite înseși și a tuturor actelor de executare întocmite de către Biroul Executorului Judecătoresc E. în dosarul de executare; întoarcerea executării silite și obligarea intimatei la restituirea sumelor executate; suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare, precum și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de executare.

Incidentele intervenite în cursul executării silite reprezintă cereri pe care legiuitorul le-a dat spre competentă soluționare instanței de executare, așa cum rezultă din interpretarea prevederilor art. 714 alin. (1) coroborat cu art. 651 alin. (3) C. proc. civ.:

"Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe."

Conform dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

În speță, prin încheierea 14 ianuarie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Judecătoria sectorului 5 București a încuviințat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 2973 din 16 octombrie 2019, pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. x/2015.

Cum, în cauză, cererea de încuviințare a executării silite a fost soluționată prin încheierea 14 ianuarie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020 de Judecătoria sectorului 5 București, competența de soluționare a prezentei cauze revine aceleiași instanțe, ca instanță de executare.

Această apreciere dă eficiență principiului unicității instanței de executare, care presupune că una și aceeași instanță soluționează atât cererile de încuviințare a executării silite, cât și contestațiile la executare, ca instanță de executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe, potrivit celor prevăzute de art. 651 alin. (3) din C. proc. civ.

Pe cale de consecință, ulterior admiterii cererii de încuviințare a executare silite, calitatea de instanță de executare a instanței care a încuviințat executarea nu doar că este câștigată, dar și rămâne aceeași pe întreaga durată a procedurii execuționale. Aceasta înseamnă că în respectiva executare silită nicio altă instanță nu va putea fi apreciată drept instanță de executare, motiv pentru care, exceptând derogările prevăzute de lege, cum este cazul contestației la titlu, toate cererile și incidentele care vor apărea pe parcursul executării silite vor reveni în competența aceleiași instanțe de executare.

În același sens, este și decizia nr. 20/2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în procedura recursului în interesul legii care deși la momentul pronunțării prezentei decizii nu a intrat cu putere obligatorie în ordinea de drept, nu poate fi ignorată, potrivit căreia instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

În consecință, în aplicarea dispozițiilor legale menționate, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.