ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1783/2021

HOTĂRÂRE

23.09.2021

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1783/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 23 septembrie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

I. Cererea:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Curtea de Argeș la 24 iunie 2020, reclamanta A. S.R.L. a formulat acțiune având ca obiect pretenții, în contradictoriu cu pârâtul B., solicitând instanței să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 1.787,40 RON la care se adaugă penalități și cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii sale, reclamantul arată că a solicitat contravaloarea serviciilor neachitate de către pârât în baza contractului de prestări servicii nr. x din 2 octombrie 2018, încheiat între părți .

În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1516, art. 1518 și art. 1539 C. civ.

II. Hotărârea Judecătoriei Curtea de Argeș:

Prin sentința civilă nr. 1641 din 3 decembrie 2020, Judecătoria Curtea de Argeș a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Curtea de Argeș, invocată din oficiu la primul termen de judecată, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov.

În motivare, instanța a reținut că, prin contractul de prestări servicii nr. x din 2 octombrie 2018, părțile și-au ales instanța competentă pentru soluționarea litigiului ivit între acestea. La capitolul X din contractul părților se prevede faptul că "eventualele litigii care s-ar putea ivi în legătură cu acest contrat vor fi soluționate pe cale amiabilă, iar dacă acest lucru nu este posibil, vor fi soluționate de instanțele competente din orașul Brașov".

A constatat că sunt aplicabile dispozițiile art. 126 C. proc. civ., potrivit cărora părțile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, prin declarație verbală în fața instanței ca procesele privitoare la bunuri și la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competență este exclusivă.

Constatând că alegerea de competentă a fost formulată în scris și că nu există niciun impediment în acest sens, prin raportare la dispozițiile 126 C. proc. civ., a apreciat că Judecătoria Brașov este competentă să soluționeze cauza.

III. Hotărârea Judecătoriei Brașov

Învestită prin declinare, Judecătoria Brașov a pronunțat sentința civilă nr. 4222 din 13 mai 2021, prin care a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Brașov, invocată din oficiu, a dispus declinarea cauzei în favoarea Judecătoriei Curtea de Argeș și a constatat ivit conflictul negativ de competență.

Cercetând acțiunea introductivă a reclamantului, instanța a constatat că aceasta are ca obiect acțiune în pretenții, pârâtul B. având domiciliul în raza Judecătoriei Curtea de Argeș.

Judecătoria Brașov a procedat la verificarea competenței raportat la prevederile art. 130 și ale art. 131 C. proc. civ., reținând că Judecătoria Curtea de Argeș a invocat excepția de necompetență teritorială, deși nu se poate reține o competență exclusivă teritorială care să poată fi invocată din oficiu.

Dispozițiile art. 126 C. proc. civ. prevăd doar o alegere de competență de către părți a instanțelor care să le judece litigiile, însă această competență rămâne de ordine privată, judecătorul neavând posibilitatea invocării acestei necompetențe din oficiu.

IV. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Curtea de Argeș la 24 iunie 2020 reclamanta A. S.R.L. a formulat acțiune având ca obiect pretenții în contradictoriu cu pârâtul B., solicitând instanței să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 1.787,40 RON la care se adaugă penalități și cheltuieli de judecată.

În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1516, art. 1518 și art. 1539 C. civ.

În conformitate cu statuările obligatorii din cuprinsul Deciziei nr. 31 din 11 noiembrie 2019 pronunțată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, instanța competentă să soluționeze conflictul negativ de competență verifică modul în care atât normele de competență propriu-zise, cât și normele referitoare la condițiile și termenele de invocare a excepției de necompetență au fost respectate.

Procedând la o astfel de verificare în cauza dedusă judecății, se constată următoarele:

Potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ.:

"necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe", iar alin. (3) al aceluiași articol prevede că:

"necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe."

Astfel cum prevăd dispozițiile art. 130 C. proc. civ., excepția de necompetență se invocă în mod diferit, în funcție de caracterul de ordine publică sau privată al normei de competență încălcate.

Din dispozițiile anterior redate, reiese că necompetența de ordine privată nu poate fi invocată de către instanță, ci doar de pârât prin întâmpinare sau, cel mai târziu, la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, dacă întâmpinarea nu este obligatorie.

Se reține ca Judecătoria Curtea de Argeș a invocat excepția de necompetență teritorială din oficiu, deși nu se poate retine o competență exclusivă teritorială care să poată fi invocată din oficiu.

Art. 126 alin. (1) C. proc. civ. reglementează prorogarea convențională a competenței, în sensul existenței unei convenții a părților pentru ca litigiul să fie soluționat de către o altă instanță decât cea care este, în mod normal, competentă: "Părțile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, și prin declarație verbală în fața instanței ca procesele privitoare la bunuri și la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competență este exclusivă."

Rezultă din cuprinsul normei că alegerea de competență este posibilă doar în acele cazuri în care legea le permite părților să deroge de la regulile de competență pe care le stabilește, deci în cazul competenței teritoriale reglementate de norme de ordine privată.

Așadar, dacă în contractul intervenit între părți s-a stipulat o clauză de alegere a competenței teritoriale cu respectarea dispozițiilor art. 126 C. proc. civ., competența teritorială astfel determinată este de ordine privată și poate fi invocată în condițiile reglementate de prevederile art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

Invocând necompetența sa de ordine privată, Judecătoria Curtea de Argeș a ignorat condițiile în care dispozițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ. prevăd că poate fi invocată necompetența de ordine privată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Curtea de Argeș.