ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1390/2021

HOTĂRÂRE

08.06.2021

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1390/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 8 iunie 2021

Asupra conflictului negativ de competență de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată la 16 ianuarie 2020 pe rolul Judecătoriei Craiova sub nr. x/2020, A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta B. S.R.L., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună rezoluțiunea contractului de servicii implementare și de servicii mentenanță pentru soluția "C." nr. 483 din 13.09.2018, pentru neexecutarea culpabilă a obligațiilor contractuale asumate de către pârâtă și obligarea acesteia să restituie suma de 172.969,75 RON și dobânda penalizatoare de 0.1 % aferentă acestei sume, începând cu 01.03.2019(data limită de punere în funcțiune efectivă C.) și până la data încasării de către reclamantă a întregii sume cerute.

Prin sentința civilă nr. 6770 din 15 septembrie 2020, Judecătoria Craiova, secția Civilă, a admis excepția necompetenței sale teritoriale invocată de pârâtă prin întâmpinare și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.

În motivarea acestei hotărâri, s-a reținut că între reclamantă și pârâtă s-a încheiat la 13.09.2018 contractul nr. x de servicii implementare și de prestări servicii de mentenanță pentru "C.".

În argumentarea soluției pronunțate, prima instanță a reținut că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 107 C. proc. civ., care statuează că cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

A mai reținut, în speță, nu sunt incidente prevederile art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., potrivit căruia:

"În afară de instanțele prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligației, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract", argumentând că în contract părțile nu au prevăzut o clauză prin care să se stipuleze locul unde obligația urmează să fie executată.

Astfel, Judecătoria Craiova a apreciat că această normă de competență este aplicabilă doar dacă este îndeplinită condiția ca părțile să fi prevăzut explicit în contract locul executării, fie chiar în parte, a obligației. În speță, părțile neindicând în cuprinsul contractului orașul Craiova sau o altă localitate aflată în circumscripția Judecătoriei Craiova ca fiind locul executării contractului, instanța se află în imposibilitatea de a stabili acest loc în momentul în care obligația pârâtei a devenit scadentă.

Dosarul a fost înregistrat sub același număr unic pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București, secția Civilă la 30 octombrie 2020.

Prin sentința nr. 1213/2021 din 10 februarie 2021, Judecătoria Sectorului 2 București, secția Civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova, secția Civilă. Constatând ivit conflictul negativ de competență, a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, a făcut referire la dispozițiile art. 109, art. 113 alin. (1) pct. 3 și ale art. 116 din C. proc. civ. și a constatat că, potrivit art. 2 din contractul nr. x din data de 13.09.2018 încheiat între parți, obiectul contractului l-a constituit particularizarea C. și implementarea soluției de către furnizorul pârât B. S.R.L. în favoarea beneficiarului A. S.R.L., cu sediul în Craiova, jud. Dolj. Astfel, potrivit art. 3.1.3.8 din contract, configurarea finală și particularizarea C. conform specificațiilor tehnice dezvoltate de furnizor - în spațiile beneficiarului se va face direct la sediul reclamantei sau spațiile de producție, depozitare, comercializare agreate de beneficiar, care va asigura accesul furnizorului în aceste spații.

În acest context, Judecătoria Sectorului 2 București a reținut că pârâta, deși figurează cu sediul în București, a încheiat un contract de servicii implementare și mentenanță pentru o aplicație informatică ce urma să fie pusă în executare în spațiile reclamantei situate în mun. Craiova.

În continuare, instanța a apreciat incidente în cauză dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 3 și alin. (2) C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 116 C. proc. civ., potrivit cărora, în situațiile în care competența teritorială este alternativă, alegerea instanței competente aparține reclamantului, Judecătoria Sectorului 2 București nefiind competentă să soluționeze prezenta cauză.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Craiova competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că Judecătoria Craiova a fost învestită de reclamantă cu o cerere de chemare în judecată al cărei obiect principal îl constituie rezoluțiunea contractului nr. x din 13.09.2018.

Regula generală de drept comun în materia competenței teritoriale este instituită la art. 107 C. proc. civ., care prevede că "cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel", în cauză sediul pârâtei aflându-se în București.

Prevederile art. 107 C. proc. civ. se aplică ori de câte ori nu există o dispoziție legală care să stabilească o altă instanță competentă din punct de vedere teritorial sau dacă reclamantul nu si-a exercitat dreptul de opțiune între mai multe instanțe deopotrivă competente, în caz de competență teritorială alternativă.

Pe de altă parte, art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. prevede că: "În afară de instanțele prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente… instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligației, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract."

Înalta Curte constată că, potrivit art. 3.1.3.8 (ii) din contract, configurarea finală și particularizarea C. conform specificațiilor tehnice dezvoltate de furnizor - în spațiile beneficiarului se va face direct la sediul reclamantei sau spațiile de producție, depozitare, comercializare agreate de beneficiar, care va asigura accesul furnizorului în aceste spații, în cauză sediul reclamantei fiind situat în municipiul Craiova.

Așadar, părțile au prevăzut în mod expres că, în parte, locul de executare al obligațiilor asumate prin contract, respectiv configurarea finală și particularizarea aplicației informatice, este la sediul reclamantei din mun. Craiova, precum și în spațiile sale de producție, depozitare sau comercializare din județul Dolj.

Sesizarea Judecătoriei Craiova, instanța în circumscripția căreia reclamanta își are sediul și se află locul executării obligației asumate contractual, a fost făcută în acord cu alegerea de competență permisă de art. 113 alin. (1) pct. 3 și art. 116 C. proc. civ., astfel încât în mod corect reclamanta și-a exercitat dreptul de alegere a instanței competente în acord cu clauza de la art. 3.1.3.8 din contractul încheiat între părți.

Având în vedere considerentele anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (2) și (4) C. proc. civ., competența de soluționare a litigiului va fi stabilită în favoarea Judecătoriei Craiova.