ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 97/2021

Ședința publică din data de 27 ianuarie 2021

Asupra conflictului negativ de competență;

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina, secția civilă la data de 27 iulie 2020, sub nr. x/2020, creditoarea S.C. A. în contradictoriu cu debitoarea B. S.R.L. a solicitat emiterea unei ordonanțe de plata în sumă de 21.369,69 RON reprezentând avans în cuantum de 10.885 RON acordat societății debitoare și nerestituit și minus în gestiune în valoare de 10.484,69 RON; cu cheltuieli de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1013-1024 coroborate cu dispozițiile art. 192 și art. 194 din C. proc. civ.

2.1. Prin sentință civilă nr. 3945 din 22 septembrie 2020, Judecătoria Slatina, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe creditoarea S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu debitoarea S.C. B. S.R.L., în favoarea Judecătoriei Cluj Napoca.

Pentru a pronunța această hotărâre, cu referire la art. 126 alin. (1) din C. proc. civ., Judecătoria Slatina a reținut că la art. 10 din contractul de prestări servicii nr. x din 29 martie 2017, părțile au stipulat instanța care va soluționa litigiile ce vor apare ulterior încheierii contractului, respectiv Judecătoria Cluj-Napoca, exprimându-și consimțământul în acest sens prin semnarea contractului.

2.2. Învestită cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, Judecătoria Cluj Napoca, secția civilă, prin sentința civilă nr. 6362 din 18 noiembrie 2020, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii de emitere a ordonanței de plată, în favoarea Judecătoriei Slatina.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Cluj-Napoca a reținut că prevederile art. 130 alin. (3) din C. proc. civ. nu permit invocarea din oficiu a excepției necompetența teritoriale de ordine publică atâta timp cât debitoarea, deși era îndreptățită să invoce această excepție în condițiile în care cererea de emitere a ordonanței de plată a fost înregistrată la Judecătoria Slatina și nu la Judecătoria Cluj-Napoca, nu a uzat de acest drept.

II. Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina, secția civilă, în considerarea argumentelor ce succed:

În ceea ce privește legalitatea învestirii în vederea soluționării conflictului de competență, Înalta Curte constată că, în conformitate cu dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Obiectul litigiului este reprezentat de cererea pin care creditoarea S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu debitoarea B. S.R.L. a solicitat emiterea unei ordonanțe de plată în sumă de 21.369,69 RON reprezentând avans în cuantum de 10.885 RON acordat societății debitoare și nerestituit și minus în gestiune în valoare de 10.484,69 RON.

Prin clauza inserată la art. 10 din contractul de prestări servicii nr. x din 29 martie 2017, părțile au convenit că:

"În cazul în care rezolvarea neînțelegerilor nu este posibilă pe cale amiabilă, ele vor fi supuse spre soluționare instanțelor competente de pe raza localității Cluj-Napoca."

În conformitate cu prevederile art. 126 alin. (1) din C. proc. civ., "Părțile pot conveni în scris sau, în cazul în litigiile născute, și prin declarație verbală în fața instanței ca procesele privitoare la bunuri și la alte drepturi de care aceastea pot să dispună, să fie judecate la alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul în care această competență este exclusivă."

Aceste dispoziții legale reglementează posibilitatea stabilirii unei alte competențe teritoriale decât cea de drept comun, dacă normele de competență nu au un caracter exclusiv, alegerea de competență reprezentând o prorogare convențională de competență teritorială.

Potrivit art. 129 din C. proc. civ., " (...) (2) Necompetența este de ordine publică: 1) în cazul încălcării competenței generale, când procesul nu este de competența instanțelor judecătorești; 2) în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad sau de competența unei alte secții sau altui complet specializat; 3) în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura." Alin. (3) al aceluiași articol prevede că: "În toate celelalte cazuri, necompetența este de ordine privată."

Din analiza normelor legale menționate rezultă că este absolută competența generală, materială și teritorială exclusivă, iar competența teritorială în pricinile privitoare la bunuri (cu excepția celor prevăzute de art. 117-121 din C. proc. civ. privitoare la imobile, moștenire, societăți, insolvență sau concordat preventiv și împotriva unui consumator) și la cele referitoare la alte drepturi de care părțile pot să dispună, este relativă.

În context, se rețin și prevederile art. 116 din C. proc. civ., potrivit cărora reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente, în ipoteza în care obiectul cererii de chemare în judecată justifică o competență alternativă.

Conform art. 130 alin. (3) din C. proc. civ., "Necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii."

Din perspectiva prevederilor art. 129 alin. (3) din C. proc. civ., reținând obiectul litigiului dedus judecății, norma de competență aplicabilă în cauză este de ordine privată, iar potrivit art. 130 alin. (3) din același cod, excepția de necompetență fondată pe acest temei de drept poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii, instanța neavând legitimare să o invoce din oficiu.

Cum debitoarea S.C. B. S.R.L. nu a depus întâmpinare în termenul prevăzut de art. 1019 alin. (3) din C. proc. civ., renunțarea la convenția părților, inserată în art. 10 din contractul de prestări servicii, a avut loc odată cu sesizarea de către creditoarea S.C. A. S.R.L. a Judecătoriei Slatina, în a cărei rază teritorială se află sediul debitoarei.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Slatina, secția civilă este instanța competentă teritorial să soluționeze cererea de ordonanță de plată dedusă judecății, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 ianuarie 2021.