ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 925/2022

Ședința publică din data de 3 mai 2022

Asupra cauzei de față, reține următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secția contencios administrativ și fiscal, la 14 decembrie 2020, reclamantul A., a solicitat obligarea pârâților Unitatea Administrativ Teritorială Cața și Instituția Primarului Cața:

În drept, a invocat prevederile Legii contenciosului administrativ și fiscal nr. 554/2007, a Legii fondului funciar nr. 18/1991, a Legii nr. 1/2000, a Legii nr. 247/2005 și a H.G. nr. 890/2005.

Prin încheierea de ședință din 25 martie 2021 în dosarul x/2020 s-a dispus disjungerea cererii având ca obiect anulare notificare de plată nr. x/20.07.2020, cauza fiind înregistrată sub nr. x/2021.

Prin sentința civilă nr. 917 din 29 aprilie 2021, Tribunalul Dolj, secția contencios administrativ și fiscal a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Rupea, județul Brașov.

În motivare, instanța a reținut că, în raport de art. 260 alin. (1) - (4) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, în lipsa unor proceduri exprese referitoare la instanța judecătorească competentă, devin aplicabile dispozițiile art. 2 alin. (3) Codul de procedură fiscală, conform cărora "unde prezentul cod nu dispune se aplică dispozițiile C. proc. civ..".

Din coroborarea art. 713 alin. (1) cu art. 650 alin. (1) C. proc. civ., instanța a reținut că judecătoria în circumscripția căreia se află organul de executare este competentă să judece cauza, sens în care a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Rupea, județul Brașov.

Instanța a apreciat că, în cazul contestării executării silite ce se realizează de organele administrativ fiscale în temeiul unui titlu executoriu fiscal, dreptul comun este reprezentat de normele dreptului civil, material și procesual, iar nu de normele de drept public cuprinse în Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ și, respectiv, în titlul IX Codul de procedură fiscală, dispoziții aplicabile numai la soluționarea acțiunii în anularea sau modificarea obligației fiscale, ce constituie titlu de creanță fiscală.

Totodată, a avut în vedere interpretarea dispozițiilor art. 169 alin. (4), actualul art. 172 alin. (4) Codul de procedură fiscală republicat, cu modificările și completările ulterioare, prin Decizia nr. XIV din 5 februarie 2007 pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin sentința civilă nr. 1109 din 7 decembrie 2021, Judecătoria Rupea a admis excepția de necompetență teritorială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

În motivare, instanța a reținut incidența art. 260 alin. (1) Codul de procedură fiscală și art. 713 alin. (1) raportat la art. 651 C. proc. civ., precum și că sediul debitorului este în municipiul Craiova.

Învestită prin declinare, Judecătoria Craiova a pronunțat sentința nr. 1598 din 2 martie 2022, prin care a admis excepția necompetenței teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Rupea, județul Brașov, a constatat ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria Craiova și Judecătoria Rupea și a trimis dosarul pentru soluționarea regulatorului de competență.

În motivare, a reținut că excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Rupea a fost invocată după trecerea primului termen de judecată, ceea ce contravine art. 131 alin. (1) C. proc. civ.

De altfel, Judecătoria Rupea și-ar fi verificat competența de soluționare a cauzei la 10 august 2021, cum rezultă din încheierea respectivă, iar la 7 decembrie 2021 a invocat din oficiu necompetența teritorială a acestei instanțe.

II. Considerentele Înaltei Curți

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2) coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul litigiului dedus judecății constă în cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., prin care a solicitat anularea înștiințarii de plată nr. x/20.07.2020 emisă de pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Cața, exonerarea sa de la plata sumei de 6.065 RON, reprezentând impozit pe teren, recalcularea impozitului datorat pentru respectivul teren, precum și emiterea și comunicarea deciziei de impunere aferente în conformitate cu prevederile legale.

În drept, reclamantul a invocat prevederile Legii contenciosului administrativ și fiscal nr. 554/2007, a Legii fondului funciar nr. 18/1991, a Legii nr. 1/2000, a Legii nr. 247/2005 și a H.G. nr. 890/2005.

Prin încheierea de ședință din 25 martie 2021 în dosarul x/2020, Tribunalul Dolj, secția contencios administrativ și fiscal a dispus disjungerea cererii având ca obiect anulare notificare de plată nr. x/20.07.2020, cauza fiind înregistrată sub nr. x/2021.

Ca urmare, se reține că, în urma disjungerii, prezenta cauză are ca obiect cererea formulată de A. privind anularea notificării de plată nr. x/20.07.2020 emisă de Unitatea Administrativ Teritorială Cața.

Având în vedere temeiul de drept al capătului de cerere disjuns, precum și scopul final urmărit de reclamant, Înalta Curte reține că acțiunea care face obiectul prezentului dosar este o contestație la executarea unui titlul privind obligațiile bugetare de plată.

Potrivit art. 260 alin. (1) - (4) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală:

"(1) Persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare silită, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii.

(2) Dispozițiile privind suspendarea provizorie a executării silite prevăzute de C. proc. civ., republicat, nu sunt aplicabile.

(3) Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.

(4) Contestația se introduce la instanța judecătorească competentă și se judecă în procedură de urgență".

În lipsa unor proceduri exprese referitoare la instanța judecătorească competentă, devin aplicabile dispozițiile art. 2 alin. (3) Codul de procedură fiscală conform cărora "unde prezentul cod nu dispune se aplică dispozițiile C. proc. civ..".

Ca urmare, competența de soluționare a unei astfel de cereri revine, din punct de vedere material, judecătoriei.

Înalta Curte are în vedere că prin Decizia nr. XIV din 5 februarie 2007, Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, au statuat că "judecătoria în circumscripția căreia se face executarea este competentă să judece contestația, atât împotriva executării silite înseși, a unui act sau măsuri de executare, a refuzului organelor de executare fiscală de a îndeplini un act de executare în condițiile legii, cât și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de un alt organ jurisdicțional, dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege".

Pentru a determina care judecătorie este competentă teritorial, Înalta Curte va avea în vedere prevederile art. 130 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora "Necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii".

De asemenea, conform art. 131 alin. (1) C. proc. civ. "La primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu".

Cauza a fost înregistrată, în urma declinării de competență de la Tribunalul Dolj, pe rolul Judecătoriei Rupea, care, prin încheierea de ședință din 10 august 2021, a reținut că procedura de citare este legal îndeplinită și că este competentă atât material, cât și teritorial să soluționeze cauza.

Înalta Curte reține că la primul termen de judecată, din 10 august 2021, Judecătoria Rupea și-a verificat competența și a reținut că este competentă general, material și teritorial.

Ulterior, la termenul de judecată din 23 noiembrie 2021, instanța, în raport de actele depuse de primărie, a amânat cauza pentru a pune în discuție excepția necompetenței teritoriale, iar la termenul din 7 decembrie 2021 a invocat, din oficiu, excepția necompetenței teritoriale exclusive a Judecătoriei Rupea, pe care a admis-o și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

Prin urmare, cum excepția necompetenței teritoriale nu a fost invocată la primul termen, Înalta Curte reține Judecătoria Rupea, învestită cu soluționarea cauzei, după trecerea primului termen de judecată și după încă alte trei termene de judecată, nu mai putea să invoce excepția necompetenței teritoriale și să decline competența în favoarea unei alte instanțe.

Înalta Curte are în vedere că, prin Decizia nr. 31/2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în soluționarea recursului în interesul legii, s-a decis că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 131 din C. proc. civ., instanța învestită prin hotărârea de declinare a competenței poate invoca necompetența materială procesuală dacă instanța care și-a declinat competența în favoarea sa nu a invocat excepția de necompetență în termenul legal, indiferent dacă această din urmă instanță se declarase sau nu competentă prin încheiere interlocutorie pronunțată potrivit prevederilor art. 131 alin. (1) din C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Rupea.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Rupea.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 3 mai 2022.