ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5818/2022

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova sub nr. x/2020, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții Ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură București și Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Dolj a solicitat anularea dispozițiilor art. 10 alin. (2) lit. b) din Ordinul Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale nr. 619/2015 pentru aprobarea criteriilor de eligibilitate, condițiilor specifice și a modului de implementare a schemelor de plăți prevăzute la art. 1 alin. (2) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 3/2015 pentru aprobarea schemelor de plăți care se aplică în agricultură în perioada 2015 - 2020 și pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societățile agricole și alte forme de asociere în agricultură, precum și a condițiilor specifice de implementare pentru măsurile compensatorii de dezvoltare rurală aplicabile pe terenurile agricole, prevăzute în Programul Național de Dezvoltare Rurală 2014 - 2020, anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/27.07.2020 emis de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Dolj și anularea Deciziei nr. 243718/25.08.2020 a MADR, precum și anularea Deciziilor emise de APIA și APIA - Centrul Județean Dolj, prin care au fost respinse plângerile prealabile. La termenul din data de 15.01.2021, instanța, având în vedere că au fost formulate mai multe capete de cerere, iar cu privire la unele dintre ele, a fost invocată necompetența materială a Curții de Apel Craiova, pentru o mai bună administrare a actului de justiție, a pus în discuție disjungerea capetelor de cerere II, în ceea ce privește anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/27.07.2020 emis de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția de Plăți Și Intervenție Pentru Agricultură - Centrul Județean Dolj, precum și din capătul de cerere III - anularea deciziilor emise de APIA și APIA - Centrul Județean Dolj, prin care au fost respinse plângerile prealabile formulate de către reclamantă, astfel cum este menționat în cererea de chemare în judecată. Prin încheierea din data de 15.01.2021, Curtea a disjuns capetele de cerere având ca obiect anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/27.07.2020 emis de APIA - Centrul Județean Dolj, precum și anularea deciziilor emise de APIA și APIA - Centrul Județean Dolj, prin care au fost respinse plângerile prealabile și a dispus formarea unui nou dosar, cu termen la data de 29.01.2021. S-a format astfel dosarul nr. x/2021 pe rolul Curții de Apel Craiova. 1.

Hotărârea instanței de fond Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 25 din 29 ianuarie 2021, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale. A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților APIA Bucureștiși APIA - Centrul Județean Dolj și, pe cale de consecință, a respins capetele de cerere, având ca obiect anularea dispozițiilor art. 10 alin. (2) lit. b) din Ordinul Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale nr. 619/2015 și anularea adresei nr. x/25.08.2020, formulate în contradictoriu cu pârâții APIA București și APIA - Centrul Județean Dolj, ca fiind îndreptate împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă. A admis excepția inadmisibilității capătului de cerere privind anularea adresei nr. x/25.08.2020 și a respins respins cererea privind anularea adresei nr. x/25.08.2020, ca inadmisibilă. Totodată, a respins acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții Ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură București și Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Dolj, având ca obiect anulare act administrativ cu caracter normativ. 1.

Calea de atac formulată în cauză Recursul principal Împotriva sentinței menționate anterior a declarat recurs reclamanta A., în condițiile art. 483 C. proc. civ. Invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a susținut că hotărârea recurată este nelegală pentru argumentele arătate în continuare. Recurenta-reclamantă a învederat instanței că, în mod greșit instanța de judecată a interpretat art. 8 din Legea nr. 554/2004 în ceea ce privește soluția de admitere a excepției înadmisibilitățîi solicitării de anulare a Adresei nr. x/25.08.2020 prin care s-a respins plângerea prealabilă. Așa cum a arătat, prin Adresa nr. x/25.08.2020 s-a respins plângerea prealabilă prin care a solicitat revocarea dispozițiilor art. 10 alin. (2) lit. b) din Ordinul nr. 619/2015. Prin cererea de chemare în judecată a solicitat inclusiv anularea răspunsului primit la procedura prealabilă. Arată recurenta că, în aceste condiții, în mod greșit instanța de fond a apreciat că dispozițiile art. 8 din Legea nr. 554/2004 nu permit solicitarea anulării răspunsului primit la procedura prealabilă. Se arată in continuare că instanța a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor art. 9 alin. (1) din Regulamentul nr. 640/2014 și a dispozițiilor art. 10 lin. 2 din Ordinul nr. 619/2015 prin raportare la art. 67 alin. (4) lit. a) din Regulamentul 1306/2013 și art. 4 lit. e) din Regulamentul 1307/2013 cu încălcarea pct. 10 din Preambulul la Regulamentul nr. 640/2014 și a Anexei 7 la Ordinul nr. 619/2015: Apreciază recurenta că instanța de fond a aplicat greșit prevederile legale pe care le-a reține pentru a respinge cererea de chemare în judecată. Greșita aplicare a dispozițiilor art. 9 alin. (1) și alin. (2) din Regulamentul nr. 640/2014: Dispozițiile art. 9 alin. (1) din Regulamentul nr. 640/2014, atunci când stabilesc lățimea maximă de 2 m a elementelor de peisaj, nu se referă la situația aleilor tehnologice din interiorul suprafeței de exploatare. Legislația europeană nu prezintă în mod expres și limitativ care sunt acele elemente care trebuie să fie considerate "de peisaj". De altfel, nici art. 67 alin. (4) lit. a) din Regulamentul 1306/2013 (care definește "parcela agricolă") și nici art. 4 lit. e) din Regulamentul 1307/2013 (care definește "suprafața agricolă"), reținute de instanța de fond, nu conțin vreo referire suplimentară Ia "elementele de peisaj". Potrivit art. 9 alin. (2) din Regulamentul nr. 640/2014, acele "elemente de peisaj" care fac obiectul cerințelor și standardelor enumerate în anexa II la Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 și care fac parte din suprafața totală a unei parcele agricole sunt considerate parte a suprafeței eligibile a respectivei parcele agricole. Aceste excepții se aplica acelor elemente de peisaj care nu servesc exploatarea agricola, ci se referă, spre exemplu, Ia: crearea de zone tampon de-a lungul cursurilor de apă, acoperirea minimă a solului, gestionarea minimă a terenului care să reflecte condițiile locale specifice pentru limitarea eroziunii, menținerea particularităților peisajelor, inclusiv, dacă este cazul, a gardurilor vii, a iazurilor, a șanțurilor și a arborilor în aliniament, în pâlc sau izolați, precum și a marginilor câmpurilor și a teraselor (extras din Anexa II Ia Regulamentul 1306/2013). Susține recurenta că legiuitorul european nu a avut în vedere ca în cadrul "elementelor de peisaj", pentru care a stabilit limitarea lățimii la 2m, să fie incluse și aleile tehnologice din interiorul serelor, tocmai pentru că acestea nu sunt elemente străine exploatării, ci elemente indispensabile realizării activității agricole în interiorul acestora. Cu alte cuvinte, în mod greșit reține instanța de fond că aplicarea dispozițiilor art. 9 alin. (1) din Regulamentul nr. 640/2014 se face în dreptul intern prin art. 10 alin. (2) lit. b) din Ordinul nr. 619/2015 și astfel există stabilit în legislația europeană, în mod expres că lățimea de 2m ar fi aplicabilă și aleilor tehnologice, ca elemente de peisaj. Se mai relevă de recurentă încălcarea prevederilor Anexei 7 Ia Ordinul nr. 619/2015: Odată ce legiuitorul Regulamentului nr. 640/2014 nu stabilește în concret elementele de peisaj și nici nu face trimitere la alte prevederi prin care acestea să fie exemplificate în concret, rezultă că acesta a apreciat și faptul că fiecare stat membru urmează a stabili, în mod liber, acele elemente care vor fi incluse în această categorie. Or, așa cum a arătat și prin acțiune, Anexa 7 la Ordinul nr. 619/2015, conține singura referire din reglementarea națională la "elementele de peisaj", indicând, în mod limitativ: garduri vii/fâșii împădurite, arbore izolat, arbori în aliniament, grup de arbori/pâlcuri arbustive din zona de câmpie, margini de câmp, iazuri, rigole, zone-tampon, zone cu specii forestiere cu ciclu scurt de producție, zonele împădurite menționate la articolul 32 alin. (2) lit. b) pct. I din Regulamentul nr. 1307/2013, zone cu strat vegetal, zone cu culture fixatoare de azot. De altfel, instanța de fond nu s-a pronunțat în niciun fel asupra acestor susțineri și nu a analizat distincția între "elementele de peisaj" și aleile de eploatare, nearătând care ar fi raționamentul sau dispozițiile legale conform cărora cele din urmă ar trebui considerate "elemente de peisaj" și incluse în cadrul acestora. Greșita aplicare a art. 9 alin. (12) din Regulamentul nr. 640/2014 Recurenta arată că potrivit art. 9 alin. (1) para. 2 din Regulamentul nr. 640/2014: "Totuși, dacă statele membre au notificat Comisiei, înainte de 9 decembrie 2009, o lățime mai mare de doi metri în conformitate cu articolul 30 alin. (2) al treilea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 796/2004 (1) al Comisiei, poate fi aplicată în continuare lățimea respective".Faptul că România nu a notificat Comisia anterior datei limită existența un alei tehnologice cu o lățime mai mare, nu face ca dispozițiile art. 9 alin. (1) para. 2 să fie neaplicabile ci, dimpotrivă dovedește culpa statului membru reprezentat în speță prin MADR de a notifica aceste împrejurări Comisiei anterior datei limită. Nu se poate susține că pasivitatea MADR cu privire la notificarea existenței unor situații (frecvente) în care aleile tehnologice au o lățime mai mare de 2m ar justifica legalitatea Ordinului din speță. Situația serelor exploatate de recurentă (și a celorlalte sere din țară), edificate în anii 1970 este supusă realităților tehnologice de la acea vreme care au determinat. Față de acestea a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată. Recursul incident În cauză, a depus recurs incident pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, invocând indrept prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Recurentul-pârât Ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, în susținerea cererii sale de recurs a înțeles să invoce excepția lipsei calității procesuale pasive a ministrului agriculturii și dezvoltării rurale solicitând admiterea excepției cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă. Recurentul-pârât consideră că instanța de fond a ignorat în totalitate rolul său activ, motiv pentru care aceasta avea obligația de a verifica calitatea procesuală a părților, calitate ce presupune existența unei identități între persoana reclamantului și titularul dreptului afirmat, precum si între persoana pârâtului și cei despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății, calitate procesuală nedovedită. Prin urmare ministrul în calitate de conducător al MADR nu poate avea calitate procesuală pasivă, astfel că în mod greșit a retinut incidenta in cauză a art. 16 alin. (1) din legea nr. 554/2004. . Excepția lipsei calității procesuale, poate fi invocată și direct în recurs, fiind o excepție de fond, absolută și peremptorie, admiterea excepției determină respingerea cererii ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasiva. De vreme ce calitatea procesuală este o condiție de admisibilitate a acțiunii, s-a apreciat că nu este greșită nici soluția de respingere a cererii ca inadmisibilă, în urma admiterii acestei excepții de fond. În exercitatea atribuțiilor care revin ministrului în virtutea mandatului, acesta, reprezintă Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale în raporturile cu celelalte ministere, cu alte autorități publice și organizații, cu persoane juridice și fizice din țară sau din străinătate, precum și în justiție, ministrul semnează acte administrative si instrucțiuni. în condițiile leeii, ca reprezentant legal, nu în nume propriu. Recurentul-pârât Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) prin cererea de recurs a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate, și în rejudecare să se admită excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministrului Agriculturii. 1.

Apărările formulate în recurs Părțile litigante au formulat intâmpinări la recursurile promovate in cauză 1.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 28 iunie 2022, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 23 noiembrie 2022, în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, raportat la prevederile legale incidente dar și față de contextul factual al cauzei, Înalta Curte reține că sunt nefondate recursurile de față, astfel că urmează a fi respinse, în temeiul art. 496 C. proc. civ., pentru considerentele ce succed: Cu privire la motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, indicat ca motiv de recurs, Înalta Curte reține că ipotezele circumscrise acestui motiv se referă la situațiile în care instanța aplică un act normativ care nu este incident în cauză, dă eficiență unei norme generale în condițiile existenței unei norme speciale aplicabile, dă o interpretare greșită textului de lege aplicabil în cauză. Examinarea criticilor din cererea de recurs raportat la obiectul dedus judecății nu relevă că instanța de fond ar fi încălcat sau aplicat greșit vreo normă de drept material în soluționarea acțiunii. Prezenta acțiune are ca obiect anularea dispozițiilor art. 10 alin. (2) lit. b) din Ordinul Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale nr. 619/2015 pentru aprobarea criteriilor de eligibilitate, condițiilor specifice și a modului de implementare a schemelor de plăți prevăzute la art. 1 alin. (2) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 3/2015 pentru aprobarea schemelor de plăți care se aplică în agricultură în perioada 2015 - 2020 și pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societățile agricole și alte forme de asociere în agricultură, precum și a condițiilor specifice de implementare pentru măsurile compensatorii de dezvoltare rurală aplicabile pe terenurile agricole, prevăzute în Programul Național de Dezvoltare Rurală 2014 - 2020, precum și anularea deciziei nr. 243718/25.08.2020 a MADR. Este de necontestat că reclamanta desfășoară activitate agricolă prin exploatarea mai multor culturi de legume. Pentru această activitate a întocmit și depus la Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția de PlățișiIntervenție pentru Agricultură (MADR-APIA), Cererea unică de plată x/31.03.2017 cu identificarea tuturor parcelelor agricole utilizate. Prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/27.07.2020, MADR-APIA a stabilit că există o diferență între suprafața solicitată eligibilă (13,18 ha) și suprafața determinată pentru plată (12,2 ha) de 0,98 ha, respectiv 8,03% din suprafața determinată, menționându-se sumar dispozițiile art. 10 alin. (2) lit. b) din Ordinul MADR nr. 619/2015 ca temei pentru aplicarea sancțiunii. În concret, conform acestor dispoziții: "Nu sunt incluse în hectarul eligibil: b) drumurile/aleile de exploatare din interiorul suprafeței parcelei agricole, inclusiv din sere și solare, a căror lățime este mai mare de 2m". În acest context, având în vedere că lățimea aleilor de expoatare din cadrul serelor exploatate este de 2,2 m a fost stabilită suma de 114.860,63 RON ca și sancțiunea pentru supradeclarare. Curtea de apel, analizând cu prioritate și excepția inadmisibilității, în conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., a reținut inadmisibilitatea capătului de cerere privind anularea adresei nr. x/25.08.2020, impropriu numită decizie de către reclamantă prin acțiunea formulată. Soluția este corectă, având in vedere că prin această adresă a fost respinsă plângerea prealabilă prin care a fost solicitată revocarea în parte a Ordinului nr. 619/2015. În aceste condiții, criticile recurentei referitoare la soluția de admitere a excepției inadmisibilității capătului de cerere privind anularea adresei nr. x/25.08.2020, nu pot fi reținute în contextul în care sunt aplicabile prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, care este de strictă interpretare, răspunsul la plângerea prealabilă nefiind un act administrativ asimilat. Așadar, referitor la cererea de anulare a acestei adrese, din analiza documentelor criticate, reiese că aceasta nu este act administrativ, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, fiind un răspuns la plângerea prealabilă, astfel că nu poate face obiectul acțiunii în contencios administrativ. Pe de o parte, acest aspect rezultă cu claritate din dispozițiile art. 8 din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. Pe de altă parte, răspunsurile la plângerile prealabile, chiar dacă emană de la instituțiile publice pârâte, acestea nu reprezintă acte administrative unilaterale cu caracter individual, ci reprezintă doar un act de informare, scopul emiterii acestora nefiind cel de producere de efecte juridice de sine stătătoare specifice dreptului administrativ. Prin urmare, pretinsa vătămare a reclamantei nu s-a produs prin aceste înscrisuri. Criticile recurentei cu privire a greșita aplicare a dispozițiilor art. 9 alin. (1) din Regulamentul nr. 640/2014 și a dispozițiilor art. 10 lin. 2 din Ordinul nr. 619/2015 prin raportare Ia art. 67 alin. (4) lit. a) din Regulamentul 1306/2013 și art. 4 lit. e) din Regulamentul 1307/2013 cu încălcarea pct. 10 din Preambulul la Regulamentul nr. 640/2014 și a anexei 78 la Ordinul nr. 619/2015, nu pot fi primite. Este de menționat aici că, potrivit art. 34 alin. (1) și (4) din O.U.G. nr. 3/2015 pentru aprobarea schemelor de plați care se aplică în agricultură în perioada 2015-2020 și pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societățile agricole și alte forme de asociere în agricultură, "Criteriile de eligibilitate, condițiile specifice și modul de implementare a schemelor de plăți prevăzute la art. 1 alin. (2) și (3) și a măsurilor compensatorii de dezvoltare rurală prevăzute la art. 33 alin. (2) se aproba prin ordin al ministrului agriculturii și dezvoltării rurale.", iar "Sancțiunile administrative în cazul nerespectării condițiilor de eligibilitate, a condițiilor specifice, precum și sancțiunile referitoare la nerespectarea normelor de ecocondiționalitate privind plățile directe, măsurile compensatorii de dezvoltare rurală și ajutoarele naționale tranzitorii, pe care le aplică APIA, se aprobă prin ordin al ministrului agriculturii și dezvoltării rurale." Instanța fondului a reținut, faptul că Ordinul MADR nr. 619/2015 a fost emis cu respectarea prevederilor Regulamentului (UE) nr. 1306/2013 privind finanțarea, gestionarea și monitorizarea politicii agricole comunele Regulamentului (UE) nr. 1307/2013 de stabilire a unor norme privind plățile directe acordate fermierilor prin scheme de sprijin în cadrul politicii agricole comune, respectiv ale Regulamentului delegat (UE) nr. 640/2014 de completare a Regulamentului (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește Sistemul Integrat de Administrare și Control și condițiile pentru refuzarea sau retragerea plăților și pentru sancțiunile administrative aplicabile în cazul plăților directe, al sprijinului pentru dezvoltare rurală și al ecocondiționalității, în cadrul cărora, drumurile/aleile nu au fost/nu sunt protejate prin normele de ecocondiționalitate și nici nu a fost stabilită anterior o lățime mai mare de 2 metri a acestora pentru a fi eligibile. Articolului 10, alin. (2), lit. b) din Ordinul MADR nr. 619/2015, prevede că nu sunt incluse în hectarul eligibil: (...); b) drumurile/aleile de exploatare din interiorul suprafeței parcelei agricole, inclusiv din sere și solare, a căror lățime este mai mare de 2 m.", prevedere care respectă art. 9 alin. (1) din Regulementul delegat (UE) nr. 640/2014, care permit statelor membre să decidă lățimea suprafeței corespuzătoare ce poate fi considerată eligibilă. Totodată, Regulamentul Delegat (UE) nr. 640/2014 din 11 martie 2014 dispune la art. 9 alin. (1) par. 1, următoarele: "în cazul în care anumite elemente de peisaj, în special gardurile vii, șanțurile și zidurile, fac parte în mod tradițional din bunele practici privind culturile agricole sau din practicile privind utilizarea suprafeței agricole în anumite regiuni, statele membre pot decide că suprafața corespunzătoare este considerată parte a suprafeței eligibile a unei parcele agricole în sensul articolului 67 alin. (4) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, cu condiția ca aceasta să nu depășească o lățime totală care urmează a fi stabilită de statul membru în cauză. Această lățime corespunde unei lățimi tradiționale din regiunea respectivă și nu depășește doi metri." Or, așa cum în mod corect a reținut instanța fondului verificând punerea în aplicare a acestor dispoziții legale, astfel cum rezultă din motivele de fapt prezentate prin procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/27.07.2020, APIA - Centrul Județean Dolj a stabilit în sarcina reclamantei o creanță bugetară în cuantum de 114860,63 RON, ca urmare a nerespectării dispozițiilor sus menționate. Având în vedere cele menționate anterior, reclamantă reiterează greșit că dispoziția națională este în contradicție cu art. 9 alin. (1) din Regulamentul UE 640/2014, fiind încălcat principiul nediscriminării între agenții economici care desfășoară aceeași activitate în aceleași condiții, odată ce nu se au în vedere criterii obiective. Față de data la care România a dobândit statutul de Stat Membru, respectiv 01.01.2007, consecința este evidentă, în senul că Regulamentele sunt de aplicabilitate directă. Astfel, atât Regulamentul 1306/2013, cât și Regulamentul 640/2014 sunt direct aplicabile pe teritoriul României. Regulamentul nr. 640/2014 este un Regulament delegat, care completează Regulamentul nr. 1306/2013 și care are aplicabilitate direct pe teritoriul Statelor Membre UE. Greșit susține recurenta-reclamantă că Regulamentul 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului și Regulamentul delegat nr. 640/2014 al Comisiei nu stabilesc ca și condiție de eligibilitate a suprafețelor de teren o limitare a lățimii aleilor de exploatare și nici sancțiuni aplicabile în acest sens. Pentru obținerea sprijinului financiar prin instrumentele stabilite în cadrul politicii agricole comune, fermierul trebuie să declare terenul pe care îl are în exploatare din categoria suprafață agricolă. Înalta Curte constată că aspect rezultă din dispozițiile art. 32 alin. (2) din Regulamentul UE nr. 1307/2013, care stabilește că ajutorul/sprijinul se acordă pe suprafață eligibilă/hectar eligibil. Așadar, o suprafață de teren este eligibilă pentru plățile pe suprafață dacă este o suprafață agricolă, continuă de pământ și este utilizată pentru o activitate agricolă. De asemenea, elementele de peisaj care fac obiectul standardelor pentru bunele condiții agricole și de mediu ale terenurilor și care fac parte din suprafața totală a unei parcele agricole sunt considerate parte a suprafeței eligibile a respectivei parcele agricole. Cu toate acestea, potrivit articolul 76 alin. (2), lit. c) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate prin care stabilesc norme privind modalitatea de abordare a anumitor cazuri în care zonele eligibile includ particularități peisagistice sau arbori ("normele prin care se stabilește definiția bazei de calcul a ajutoarelor, inclusiv normele privind modalitatea de abordare a anumitor cazuri în care zonele eligibile includ particularități peisagistice sau arbori; astfel de norme permit statelor membre, în cazul pajiștilor permanente, să considere particularitățile peisagistice și arborii izolați a căror suprafață totală nu depășește un anumit procent din parcela de referință ca făcând parte în mod automat din suprafața eligibilă fără a necesita cartografierea lor în acest scop."). In textul art. 9, alin. (1) din Regulamentul delegat (UE) nr. 640/2014 se fac precizări în ceea ce privește eligibilitatea suprafeței elementului de peisaj ca întreg (suprafața corespunzătoare) și nu a eligibilității unei părți a acestuia. Prin urmare, pentru stabilirea eligibilității suprafeței elementului de peisaj se au în vedere condițiile îndeplinite de acesta din perspectiva acestui articol și a celor stabilite de statul membru în legislația națională. în ceea ce privește lățimea. Derogarea prevăzută la articolul 9, alin. (1) paragraful al doilea din Regulamentul Delegat (UE) nr. 640/2014 se aplică numai dacă statul membru a notificat, înainte de data de 9 decembrie 2009, o lățime mai mare de 2 metri a elementului de peisaj, în conformitate cu articolul 30 alin. (2) al treilea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 796/2004 al Comisiei, or, potrivit art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 3/2015, "Prezenta ordonanță de urgență aprobă schemele de plăți, ca mecanisme de susținere și de garantare a producătorilor agricoli și a operatorilor economici, respectiv schemele de plăți directe și ajutoarele naționale tranzitorii, care se aplică în agricultură în perioada 2015-2020." și nu face obiectul unor scheme de plăți anterioare anului 2015. Așa cum bine a punctat instanța de fond, dispozițiile Capitolului II - Parcele agricole cu elemente de peisaj și arbori, Articolul 9 din Regulamentul delegat nr. 640/2014 - Determinarea suprafețelor în cazul cărora parcela agricolă conține elemente de peisaj și arbori sunt direct aplicabile, statuează următoarele: "(1) În cazul în care anumite elemente de peisaj, în special gardurile vii, șanțurile și zidurile, fac parte în mod tradițional din bunele practici privind culturile agricole sau din practicile privind utilizarea suprafeței agricole în anumite regiuni, statele membre pot decide că suprafața corespunzătoare este considerată parte a suprafeței eligibile a unei parcele agricole în sensul articolului 67 alin. (4) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, cu condiția ca aceasta să nu depășească o lățime totală care urmează a fi stabilită de statul membru în cauză. Această lățime corespunde unei lățimi tradiționale din regiunea respectivă și nu depășește doi metri. Totuși, dacă statele membre au notificat Comisiei, înainte de 9 decembrie 2009, o lățime mai mare de doi metri în conformitate cu articolul 30 alin. (2) al treilea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 796/2004(18) al Comisiei, poate fi aplicată în continuare lățimea respectivă.". (2) Orice elemente de peisaj care fac obiectul cerințelor și standardelor enumerate în anexa II la Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 și care fac parte din suprafața totală a unei parcele agricole sunt considerate parte a suprafeței eligibile a respectivei parcele agricole. Concluzia instanței este corectă, în sensul că o suprafață de teren este eligibilă pentru plățile pe suprafață dacă este o suprafață agricolă, continuă de pământ și este utilizată pentru o activitate agricolă. În acest context, instanța de fond a reținut în mod legal, că articolul 10, alin. (2), lit. b) din Ordinul MADRnr. 619/2015 emis în baza art. 34 alin. (1) din O.U.G. nr. 3/2015 prevede că drumurile/aleile de exploatare din interiorul suprafeței parcele din sere și solare, a căror lățime este mai mare de 2 metri nu sunt incluse in hectarul eligibil -b) -drumurile, aleile de exploatare din interiorul suprafeței parcelei agricole, inclusiv din sere și solarii a căror lățime este mai mare de 2 m, in conformitate cu dispozițiile art. 9 alin. (1) din Regulamentul delegat (UE)nr. 640/2014. Practic, așa cum a reținut judecătorul fondului, teza a doua a primului alineat aliniat al art. 9 nu este aplicabilă României -astfel cum menționează și reclamanta - rezultă că prima teză este cea care se aplică în speță cum, de altfel, Regulamentul 640/2014 subliniază faptul că elementele de peisaj nu pot depăși 2 metri. Prin urmare, aspectele invocate de către recurenta-reclamantă prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluției pronunțate fiind confirmată de către instanța de control judiciar, aceasta reflectând interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei. Recursul incident Recurentul-pârât Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) prin cererea de recurs a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate, și în rejudecare să se admită excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministrului Agriculturii. Într-adevăr, promovarea oricărei acțiuni în justiție presupune îndeplinirea a trei condiții esențiale: un interes (legitim, născut, actual și personal), calitatea și capacitatea procesuală a părților. Aceste cerințe sunt cumulative, neîndeplinirea oricăreia dintre ele împiedicând declanșarea sau continuarea acțiunii civile. Reclamantul fiind cel care promovează acțiunea, stabilește cadrul procesual în conformitate cu dispozițiile art. 194 C. proc. civ. și trebuie să justifice calitatea procesuală pasivă a persoanei chemate în judecată, iar în lipsa stabilirii corecte a cadrului procesual în ceea ce privește părțile cu care înțelege să se judece, chiar instanța din oficiu se poate pronunța cu privire la calitatea procesuală a părților chemate în judecată. Astfel, în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, în raport de dispozițiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) din același act normativ, autoritatea publică reprezintă orice organ de stat sau al unităților administrativ teritoriale care acționează în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes public. Față de aceste dispoziții, pârâtul Ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale este persoana ce a emis Ordinul nr. 619/2015, având calitate procesuală pasivă în litigiul privind legalitatea actului administrativ emis de acesta, a cărui atestare a făcut-o prin asumarea semnării acestui act. De asemenea, se constată că, și în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților APIA București și APIA - Centrul Județean Dolj, relativ la capetele de cerere ce fac obiectul prezentei cauze, în mod corect a reținut instanța de fond că pârâtele APIA-București și APIA - Centrul Județean Dolj, nu sunt organismele emitente ale celor două acte a căror anulare se solicită, find evident că acestea nu au calitatea de subiect pasiv, în cadrul raportului juridic raportat la prevederile OMADR 619/2015, emitentul actului normativ fiind Ministrul Agriculturii si Dezvoltării Rurale. Pentru toate considerentele expuse, în cadrul controlului de legalitate exercitat pe calea recursului, se constată că susținerile părților recurente nu au relevanța atribuită prin motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Prin urmare, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză, motivele invocate prin cererile de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia. III. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs. Cum în raport de motivele invocate recursurile nu se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte în baza dispozițiilor art. 496 C. proc. civ. va respinge recursurile promovate de in cauză, ca nefondate.