ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5020/2021

Ședința publică din data de 26 octombrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2017, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) anularea deciziei nr. 55874/14.03.2017, prin care a fost soluționată contestația reclamantei împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare înregistrat sub nr. x din 11.11.2016, încheiat la data de 10.11.2016, privind cererea de sprijin nr. x/26.08.2010, precum și a procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare înregistrat sub nr. x din 11.11.2016 și, pe cale de consecință, declararea sumei de 2.487.640,72 RON ca fiind eligibilă și exonerarea reclamantei de la plata acesteia.

Prin sentința civilă nr. 389 din 13 iulie 2018, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, având ca obiect "anulare act administrativ", a anulat Decizia nr. 55874/14.03.2017 și procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare înregistrat sub nr. x/11.11.2016 și a anulat cererea de suspendare.

Împotriva sentinței indicate în punctul I.2 anterior, a formulat recurs pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, prin care, invocând cazurile de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea acestuia, casarea sentinței civile recurate și, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L..

În susținerea căii de atac promovate recurentul a învederat că, deși a evocat incidența, în cauză, a dispozițiilor Ordonanței de Urgentă a Guvernului nr. 66/2011, a Ordonanței Guvernului nr. 92/2003, a Legii nr. 1/2004 și a Ordinului Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale nr. 247/2008 pentru aprobarea normelor de aplicare a programelor de restructurare/reconversie a plantațiilor viticole desfășurate cu sprijin comunitar pentru campaniile 2008/2009-2013/2014, instanța de fond a soluționat cauza având în vedere doar prevederile art. 13 din Legea nr. 164/2015.

Astfel, instanța de fond a ignorat faptul că operatorul sancționat, respectiv A. S.R.L., nu este doar un producător de produse viticole, ci și un producător care a beneficiat de fonduri alocate programelor de restructurare/reconversie a plantațiilor viticole, derulate cu sprijin comunitar pentru campaniile 2008/2009 - 2013/2014 aprobate prin Ordinul ministrului agriculturii si dezvoltării rurale nr. 247/2008. Prin urmare, motivele de fapt si de drept pe care se întemeiază soluția instanței de fond sunt contradictorii/străine de natura cauzei.

O altă critică în recurs a vizat maniera în care instanța de fond a valorificat concluziile raportului de expertiză întocmit de expertul desemnat, apreciind recurentul că astfel de concluzii reprezintă 90% din considerentele hotărârii pronunțate de Curtea de Apel Craiova.

Totodată, a susținut recurenta că, în conformitate cu punctul 6.4 din Norma de aplicare a programelor de restructurare/reconversie a plantațiilor viticole, derulate cu sprijin comunitar pentru campaniile 2008/2009-2013/2014 din 23.04.2008 aprobată prin Ordinul nr. 247/2008, în conformitate cu care reclamanta A. S.R.L. a solicitat și a beneficiat de sprijin financiar comunitar nerambursabil, determinarea suprafețelor parcelelor viticole care fac obiectul programelor de restructurare/reconversie se realizează prin măsurare cu aparatul GPS, respectând prevederile articolului 75 din Regulamentul (CE) nr. 555/2008 al Comisiei din 27 iunie 2008 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 479/2008 al Consiliului privind organizarea comună a pieței vitivinicole în ceea ce privește programele de sprijin, comerțul cu țările terțe, potențialul de producție și privind controalele în sectorul vitivinicol.

Dispozițiile legale încălcate de reclamantă, așa cum au fost menționate la pct. 6 din procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/11.11.2016, sunt cele de la pct. 7

1

lit. e) din Norma de aplicare a programelor de restructurare/reconversie a plantațiilor viticole, derulate cu sprijin comunitar pentru campaniile 2008/2009-2013/2014 din 23.04.2008 aprobată prin Ordinul nr. x. Prin Nota de control nr. x/30.06.2016 s-a constatat că se impune recuperarea sprijinului financiar comunitar pentru nerespectarea prevederilor sus indicate, având în vedere că reclamanta nu a respectat tehnologia de cultivare a viței de vie și a bunelor practici agricole și de mediu pentru suprafața de 65,08 ha, în condițiile prevăzute în Capitolul I, punctul 1.6 din Normele de aplicare a programelor de restructurare/reconversie a plantațiilor viticole derulate cu sprijin comunitar pentru campaniile 2008/2009-2013/2014, plantația fiind, compromisă ireversibil, în sensul de abandonată, în lumina prevederilor OMADR nr. 247/2008.

A mai arătat recurenta că, referitor la suprafețele afectate de incendiu, reclamanta nu a notificat APIA cu privire la situația excepțională sau de forță maiori definită conform art. 40. alin. (4) din R. (UE) 1782/2003.

Prin întâmpinarea depusă în dosarul cauzei, intimata - reclamantă A. S.R.L. a solicitat respingerea recursului, apreciind, pe de o parte, că motivarea recursului nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488, impunându-se constatarea nulității recursului, iar pe de altă parte, că acesta este nefondat, motiv pentru care se impune menținerea, drept temeinică și legală, a hotărârii primei instanțe.

A susținut, în esență, intimata că hotărârea primei instanțe respectă prevederile legale ce reglementează obligația de motivare ce incumbă instanței, instanța fundamentându-și în drept soluția pronunțată, cu indicarea corectă a temeiului, prin raportare la situația de fapt analizată. Instanța de fond, nu doar că a indicat succesiv și cu lux de amănunte motivele de fapt și temeiurile de drept avute în vedere, dar le-a și coroborat atât unele cu altele, cât și prin raportare la mijloacele de probă din dosar.

În opinia intimatei, aspectele invocate de recurent în motivul de casare subsumat de acesta prevederilor art. 488 alin. (1), pct. 6 C. proc. civ., țin de fondul cauzei și de analiza mijloacelor de probă din dosar. Totodată, a apreciat intimata că susținerile recurentului privind incidența altor acte normative decât cele analizate de prima instanță, precum O.U.G. nr. 66/2011, O.G. nr. 92/2003 ș.a., în contextul în care instanța de fond a avut în vedere numai art. 13 din Legea nr. 164/2015, denotă doar faptul că recurentul este nemulțumit de faptul că instanța a apreciat apărările pe care le-a invocat, ca fiind neîntemeiate.

Faptul că instanța a apreciat că actele normative indicate de recurent nu sunt aplicabile în prezenta cauză, nu este de natură să conducă la concluzia că motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția instanței sunt contradictorii sau străine de natura cauzei, apreciind intimata că astfel de critici nu pot face obiectul analizei în calea de atac a recursului.

De asemenea, instanța de judecată a analizat caracterul de plantație abandonată prin raportare la dispozițiile art. 13 din Legea nr. 164/2015, care prevăd că suprafața plantată cu vită-de-vie, pe care nu se efectuează lucrări tehnologice conform bunelor practici agricole și de mediu pe o perioadă de 3 ani, reprezintă suprafață plantată cu vită-de-vie abandonată.

A arătat intimata că recurentul nu face altceva decât să reinterpreteze probele administrate în cursul judecății în fond, aducând critici raportului de expertiză, critici care au mai fost puse în discuție cu ocazia formulării obiecțiunilor la raportul de expertiză și au fost respinse. Expertul a răspuns obiecțiunilor încuviințate de instanță, iar instanța a omologat raportul de expertiză și a apreciat că este complet și concluziile sale pot conduce la justa soluționare a cauzei. A considerat intimata ca fiind eronată opinia recurentului potrivit căreia instanța de fond ar fi trebuit să facă o analiză proprie a obiectului cauzei și nu să împărtășească punctul de vedere al expertului, apreciind, totodată că astfel de critici nu constituie, per se, motive de nelegalitate ce se impun a fi analizate în cadrul căii de atac a recursului, fiind inadmisibile.

A mai subliniat intimata că recurentul face o confuzie între normele de drept aplicabile, apreciind că, anterior oricărui demers de constatare a unei nereguli și de stabilire a unei creanțe bugetare, trebuie să se constate că beneficiarii au abandonat plantația, respectiv că suprafața de viță de vie este abandonată, iar acest lucru nu se poate realiza decât dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 13 din Legea nr. 164/2015, în susținerea lipsei caracterului abandonat al plantației făcând trimitere intimata la un material probator administrat.

Prin urmare, în opinia intimatei nu se poate aprecia că plantația de viță de vie era compromisă ireversibil și abandonată, atâta timp cât chiar recurentul a constatat că, anterior emiterii notei de constatare nr. x/30.06.2016, au fost efectuate constant lucrări agricole de specialitate, iar ulterior emiterii acestei note de constatare, recurentul a stabilit că se efectuau, de asemenea, lucrări de specialitate pe toată suprafața și începuse deja combaterea buruienilor.

Totodată, intimata a învederat că parte din plantație a fost cuprinsa de incendiu anterior emiterii procesului-verbal de constatare a neregulilor.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluția din 11 ianuarie 2019 s-a fixat termen de judecată la data de 26 mai 2021, în ședință publică, cu citarea părților, când cauza a fost amânată pentru data de 13 octombrie 2021.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, de normele legale incidente și de aspectele invocate în întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură este fondat, pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, Înalta Curte va lua act de precizările apărătorului intimatei-reclamante, formulate în cadrul ședinței publice din data de 26 mai 2021, prin care acesta a învederat că aspectele privind nulitatea recursului au fost invocate doar cu privire la pct. 2 din motivele de recurs, care se referă la incidența cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.. Din această perspectivă, analizând apărările formulate în întâmpinare sub titulatura de excepție a nulității recursului în limitele precizărilor realizate de apărătorului intimatei-reclamante, instanța de control judiciar apreciază că acestea nu au configurația specifică unei veritabile excepții, prin ele intimata tinzând la susținerea caracterului nefondat al unora dintre argumentele evocate de recurent prin memoriul de recurs, motiv pentru care vor fi calificate drept apărări de fond și vor fi analizate ca atare.

De asemenea, Înalta Curte are în vedere împrejurarea că, în cadrul procesual al recursului, instanța de control judiciar analizează doar motivele de nelegalitate a hotărârii atacate, conform art. 483, coroborat cu art. 488 C. proc. civ., iar nu și motivele de netemeinicie. Or, în cuprinsul cererii de recurs, pârâtul a prezentat, în repetate rânduri, argumente vizând modalitatea de interpretare și apreciere de către instanța de judecată, a probatoriilor administrate în cauză, care se constituie drept critici de netemeinicie, iar nu de nelegalitate a sentinței recurate. Ca atare, Înalta Curte, cu ocazia analizării recursului, va avea în vedere aceste critici doar în măsura în care sunt de natură a susține cazurile de casare invocate.

Din circumstanțele concrete ale cauzei, Înalta Curte reține că, prin acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta A. S.R.L., aceasta a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal, pe calea prevăzută de art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, cu o acțiune îndreptată împotriva Deciziei nr. 55874/14.03.2017 de soluționare a contestației și împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor și stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 11.11.2016, ambele acte emise de recurentul-pârât în soluționarea cererii de sprijin nr. x/26.08.2010 depusă de societate, solicitând declararea sumei de 2.487.640,72 RON ca fiind eligibilă și exonerarea de la plata acesteia.

Prin sentința civilă nr. 389 din 13 iulie 2018, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal a admis cererea de chemare în judecată, reținând nelegalitatea actelor administrative atacate, iar față de o astfel de soluție recurentul-pârât a formulat, prin calea de atac promovată, contraargumente de ordin critic, subsumate motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., susținând, în esență, că instanța de fond a pronunțat o hotărâre ce nu respectă condițiile de conformitate reglementate de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. și reprezintă o interpretare și aplicare greșită a dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011, O.G. nr. 92/2003, Legii nr. 1/2004 și Ordinului Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale nr. 247 din 23 aprilie 2008.

În ceea ce privește primul motiv de casare invocat de recurent, privind incidența prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., instanța de control de control judiciar îl apreciază ca fiind nefondat, reținând că obligația de motivare a unei hotărâri judecătorești, conform prevederilor art. 425 C. proc. civ., se referă la prezentarea argumentelor părților, stabilirea în considerentele hotărârii a situației de fapt expuse în detaliu, încadrarea în drept, expunerea unui raționament propriu pentru care s-a ajuns la adoptarea soluției date în cauză, elemente ce se regăsesc în cuprinsul hotărârii supuse recursului în prezenta cauză.

Instanța de fond a arătat în mod expres motivele pentru care s-a ajuns la soluția adoptată, fiind respectate prevederile art. 22 alin. (2) și ale art. 425 C. proc. civ., întrucât a fost expus silogismul logico-juridic ce a stat la baza sentinței pronunțate, raționamentul fiind lipsit de contradictorialitate, neputându-se identifica argumente care să indice spre concluzii opuse sau spre soluții antagonice. Cât privește criticile referitoare la greșita interpretare și aplicare a legii la stabilirea situației juridice în cauză, ele vor fi avute în vedere cu ocazia examinării motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., neputându-se reține că aprecierea incidenței unui anumit text normativ, în detrimentul altuia, reprezintă o motivare străină de natura cauzei.

În jurisprudența sa constantă, instanța supremă a stabilit că motivarea unei hotărâri nu este o problemă de volum, ci una de esență, de conținut, aceasta trebuind să fie clară, concisă și concretă, în concordanță cu probele și actele de la dosar. Înalta Curte a mai statuat că motivarea hotărârii constituie o garanție pentru părți în fața eventualului arbitrariu, judecătoresc, precum și singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de a se putea exercita controlul judiciar, circumscriindu-se astfel noțiunii de proces echitabil în condițiile prevăzute de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Se rețin a fi incidente în cauză argumentele statuate în jurisprudența CEDO (paragraful 20 din hotărârea pronunțată în cauza Gheorghe Mocuța contra României): În continuare, Curtea reiterează că, deși articolul 6 § 1 obligă instanțele să își motiveze hotărârile, acesta nu poate fi interpretat ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (a se vedea Van de Hurk împotriva Țărilor de Jos, 19 aprilie 1994, pct. 61, seria x nr. x). De asemenea, Curtea nu are obligația de a examina dacă s-a răspuns în mod adecvat argumentelor. Instanțele trebuie să răspundă la argumentele esențiale ale părților, dar măsura în care se aplică această obligație poate varia în funcție de natura hotărârii și, prin urmare, trebuie apreciată în lumina circumstanțelor cauzei (a se vedea, alături de alte hotărâri, Hiro Balani împotriva Spaniei, 9 decembrie 1994, pct. 27, seria x nr. x-B).

Ceea ce trebuie observat în cauză este faptul că cerința existenței unei motivări în parametrii statuați de art. 425 C. proc. civ., este îndeplinită, fiind respectate garanțiile unui proces echitabil și ale dreptului la apărare, astfel cum acestea sunt ocrotite prin prisma dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, astfel că sunt nefondate criticile subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În ceea ce privește fondul cauzei, se observă, însă, că hotărârea pronunțată în primă instanță a fost dată cu interpretarea și aplicarea greșită a prevederilor O.U.G. nr. 66/2011, coroborate cu cele ale Ordinului Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale nr. 247 din 23 aprilie 2008, actualizat, fiind, astfel, incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Înalta Curte constată că, prin controlul în urma căruia a fost emisă Nota de Control nr. x/30.06.2016, au fost efectuate verificări privind respectarea tehnologiei și a bunelor practici agricole și de mediu în plantația de viță de vie amplasată pe teritoriul Unității Administrativ Teritoriale Vlădaia, județul Mehedinți. În urma verificărilor s-a reținut că plantația de viță de vie cu suprafața de 145,84 hectare înființată de societatea intimată - reclamantă este amplasată pe teritoriul UAT Vlădaia, județul Mehedinți, planul individual a fost aprobat de D.A.J. Mehedinți în anul 2010, plantatul viței de vie a fost efectuat în primăvara anului 2011, iar în primăvara anului 2016 au fost înlocuiți 40.000 tutori, însă lipsesc aproximativ 60.000 tutori. S-a mai reținut că plantația are instalat sistemul de susținere, conducere palisaj ce cuprinde spolieri metalici și 3 rânduri de sârme din care doua duble, dar, la data controlului, pe suprafața de 65,08 ha, plantație în anul VI, procentul de goluri era de peste 50%, nu a fost efectuată nicio lucrare de întreținere a solului atât între rânduri, cât și între plante pe rând, plantația prezentând un grad foarte mare de îmburuienate, înălțimea buruienilor înflorite depășind 50 cm.

Astfel, la data controlului, s-a constatat că suprafața de 65,08 ha, ce a reprezentat 44.62% din suprafața totală a planului individual aprobat pentru plantația de viță de vie înființată în anul 2011 prin finanțare comunitară, era compromisă.

În mod prioritar, Înalta Curte subliniază că emiterea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare înregistrat sub nr. x din 11.11.2016 și stabilirea măsurii de recuperare a sumei de 2.487.640,72 RON plătite s-au realizat nu în temeiul Legii nr. 164/2015 a viei și vinului în sistemul organizării comune a pieței vitivinicole, ci în temeiul Capitolului V, pct. 7

1

lit. e) din Anexa la Ordinul MADR nr. 247/2008 cu modificările și completările ulterioare, ce vizează ipoteza particulară a programelor de restructurare/reconversie a plantațiilor viticole, derulate cu sprijin comunitar pentru campaniile 2008/2009-2013/2014 (incident în raport de data acordării finanțării și a formulării cererii de sprijin).

Or, un astfel de ordin a fost emis în aplicarea, printre altele, a O.U.G. nr. 74/2009 (ce a înlocuit O.U.G. nr. 67/2006), act normativ ce stabilește cadrul financiar general pentru gestionarea asistenței financiare nerambursabile alocate României în calitate de stat membru al Uniunii Europene, precum și a prefinanțării și cofinanțării aferente acestei asistențe, în vederea asigurării unui management financiar eficient al fondurilor provenite din Fondul european de garantare agricolă, denumit în continuare FEGA, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală, denumit în continuare FEADR, și Fondul european pentru pescuit, denumit în continuare FEP.

Având în vedere aceste repere, Înalta Curte constată că analiza realizată de prima instanță s-a îndepărtat de elementul central al verificării ce incumba acesteia (în demersul de cercetare a legalității actelor administrative atacate), în raport de obiectul actelor administrative. Or, un astfel de element central era cel al verificării modului de respectare, de către intimata - reclamantă, a tehnologiei de cultivare a viței de vie, ulterior recepțiilor finale ale măsurilor de sprijin în plantațiile viticole înființate, în raport de circumstanțele concrete de fapt existente la data întocmirii Notei de Control nr. x/30.06.2016, ce a stat la baza emiterii procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare indicat anterior, verificare ce trebuia realizată conform parametrilor trasați de Ordinul MADR nr. 247/2008.

Potrivit dispozițiilor punctului 7

1

din Capitolul V

1

(ce are denumirea marginală Controlul planurilor individuale finanțate)

al Normelor de aplicare a programelor de restructurare/reconversie a plantațiilor viticole, derulate cu sprijin comunitar pentru campaniile 2008/2009-2013/2014, aprobate prin Ordinul MADR nr. 247/2008, actualizat:

"7

1

. Nerespectarea bunelor condiții agricole și de mediu de către beneficiarii de sprijin va duce la sancționarea acestora de către reprezentanții A.P.I.A., având în vedere aspectele legate de amploarea neconformității, repetabilitatea acesteia, precum și gravitatea și persistența neconformității, după cum urmează:

a) beneficiarii de sprijin care au încălcat bunele condiții agricole și de mediu din neglijență se sancționează cu «Avertisment», cu precizarea neconformităților constatate și stabilirea termenelor de remediere a acestora;

b) beneficiarii de sprijin care au încălcat bunele condiții agricole și de mediu din neglijență și au fost sancționați anterior cu «Avertisment» se sancționează cu 5% din totalul sumei plătite de către A.P.I.A. pentru măsura de restructurare/reconversie a plantațiilor viticole;

c) beneficiarii de sprijin care au încălcat bunele condiții agricole și de mediu prin nerespectarea repetată se sancționează cu 15% din totalul sumei plătite de către A.P.I.A. pentru măsura de restructurare/reconversie a plantațiilor viticole;

d) beneficiarii de sprijin care au încălcat bunele condiții agricole și de mediu prin nerespectare deliberată se sancționează cu 20% din totalul sumei plătite de către A.P.I.A., pentru măsura de restructurare/reconversie a plantațiilor viticole, și vor fi excluși de la toate regimurile de plată pentru măsurile financiare care fac obiectul Organizării comune de piață în sectorul vitivinicol, pe durata a 5 ani calendaristici;

e) beneficiarii de sprijin care abandonează plantațiile înființate prin programe de restructurare/reconversie în primii 10 ani de la finalizarea planurilor individuale vor returna sumele plătite de A.P.I.A., precum și dobânzile calculate conform legislației în vigoare."

De esență este și faptul că nerespectarea prevederilor planului de afaceri constituie o neregulă majoră, de vreme ce aceste obiective prevăzute în plan și în cererea de finanțare au determinat calificarea proiectului ca fiind eligibil și obținerea finanțării, în detrimentul altor proiecte care nu au obținut finanțarea. Mai mult, obținerea finanțării nerambursabile presupune o maximă rigoare atât în respectarea prevederilor planului de afaceri, cât și în gestionarea fondurilor europene.

Or, în cauza de față, contrar celor reținute de prima instanță, Înalta Curte apreciază că este incontestabilă nerespectarea bunele condiții agricole și de mediu pentru viticultură, ce reprezentau obligații pentru intimata - reclamantă, beneficiară a măsurilor de reconversie/restructurare, de respectare a standardelor pentru menținerea unui nivel minim de întreținere a terenurilor agricole, prin evitarea instalării vegetației nedorite pe parcelele viticole înființate sau modernizate prin programele de reconversie/restructurare.

Potrivit punctului 1.6 din Normele de aplicare a programelor de restructurare/reconversie a plantațiilor viticole, derulate cu sprijin comunitar pentru campaniile 2008/2009-2013/2014, aprobate prin Ordinul MADR nr. 247/2008: "1.6. bune condiții agricole și de mediu pentru viticultură reprezintă obligațiile pe care beneficiarii măsurilor de reconversie/restructurare le au referitor la respectarea următoarelor standarde:

I. standarde pentru evitarea eroziunii solului: GAEC 3 - «Se mențin terasele existente pe terenul agricol»;

II. standarde pentru menținerea unui nivel minim de întreținere a terenurilor agricole:

a) GAEC 9: «Nu este permisă tăierea arborilor solitari și/sau a grupurilor de arbori de pe terenurile agricole»;

b) GAEC 10: «Evitarea instalării vegetației nedorite pe parcelele viticole înființate sau modernizate prin programele de reconversie/restructurare»;"

Trimiterile primei instanțe la Notele de control din datele de 29.07.2016 și de 01.09.2016 privesc perioade ulterioare întocmirii Notei de Control nr. x/30.06.2016, situația agricolă putând suferi modificări ulterior emiterii notei de control din iunie 2016. De asemenea, contractele de achiziții de materiale sau de prestări servicii agricole reprezintă doar elemente colaterale, ce nu confirmă o realizare efectivă a lucrărilor agricole pe plantații, respectiv a respectării efective a standardelor pentru menținerea unui nivel minim de întreținere a parcelelor viticole.

Totodată, Înalta Curte observă că, la dosarul primei instanțe se regăsește Procesul-verbal de control, constatare și sancționare a contravenției nr. x din data de 02.06.2016 emis de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Direcția Generală de Control, Antifraudă și Inspecții -Direcția monitorizare inspecții, verificare și control, din care rezultă că plantația prezenta un grad mare de îmburuienare pe rând și între rânduri, grad de îmburuienare 100%, buruienile au înălțimi de 50-60 cm și că nu au fost efectuate lucrări mecanice pe rând și lucrări ale solului între rânduri. Un astfel de proces-verbal a fost semnat de intimata - reclamantă fără obiecțiuni și, din actele dosarului, nu rezultă să fi fost contestat. Cât privește incendiul ce a afectat parte din suprafața plantației, Înalta Curte observă că acesta a intervenit ulterior emiterii Notei de Control nr. x/30.06.2016.

Pe cale de consecință, din analiza unor astfel de elemente, prin prisma obligațiilor beneficiarului finanțării nerambursabile, Înalta Curte reține, în mod contrar celor statuate de instanța de fond, că demersul autorității emitente a actele administrative atacate, de a reține neregulă în implementarea, ulterior recepției finale a măsurilor de sprijin în plantațiile viticole înființate prin restructurare/reconversie pentru plantația de vita de vie de din comuna Vlădaia, Județul Mehedinți, este unul legal, deoarece reclamanta nu a respectat tehnologia de cultivare a viței de vie și bunele practici agricole și de mediu prevăzute în Capitolul I, punctul 1.6 din Normele de aplicare a programelor de restructurare/reconversie a plantațiilor viticole derulate cu sprijin comunitar pentru campaniile 2008/2009-2013/2014 aprobate prin Ordinul MADR nr. 247/2008, caracterul compromis al unei suprafețe de 44,62% din cea totală a planului individual aprobat, fiind corect calificat în categoria abandonat, în sensul Ordinului MADR nr. 247/2008. Nu trebuie uitat nici faptul că finanțarea a fost acordată în considerarea întregii suprafețe viticole, iar neregula în implementare, fie ea și pe o parte a acestei suprafețe, conduce la declararea drept neeligibilă a întregii sume solicitate, ce reprezintă, în esență, sumă finanțată.

În concluzie, Înalta Curte consideră a fi nelegală soluția primei instanțe, care, în tranșarea problemei litigioase deduse judecății, nu a făcut o corectă interpretare și aplicare la situația din speță a prevederilor O.U.G. nr. 66/2011, coroborate cu cele ale Ordinului MADR nr. 247 din 23 aprilie 2008, astfel cum acestea au fost indicate anterior.

Constatând incidența motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, va casa sentința recurată și va proceda la rejudecarea pricinii.

În rejudecare, având în vedere argumentele anterior prezentate, Înalta Curte constată că nu sunt întemeiate susținerile reclamantei A. S.R.L., astfel cum au fost acestea formulate prin cererea de chemare în judecată, actele administrative atacate fiind emise de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură în condiții de legalitate, cu stabilirea corectă a existenței unei nereguli în implementare, fiind legal apreciată ca neeligibilă cererea nr. x/28.08.2010. Față de aceste aspecte Înalta Curte, în rejudecare, va respinge acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția de Plăți și Intervenție Pentru Agricultură, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură împotriva sentinței civile nr. 389 din 13 iulie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, rejudecând:

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția de Plăți și Intervenție Pentru Agricultură, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 octombrie 2021.