ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1375/2024

Ședința publică din data de 08 martie 2024

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secția de contencios administrativ și fiscal sub dosar nr. x/2021, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Comuna Gușoeni, Primarul Comunei Gușoeni, Tribunalul Vâlcea și B., obligarea pârâților la plata de daune și de despăgubiri în cuantum de 30.000 RON și cheltuieli de judecată ocazionate de procesul de față.

Prin sentința nr. 719/2021 de la data de 5 aprilie 2021 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția de contencios administrativ și fiscal a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Comuna Gușoeni, Primarul Comunei Gușoeni, Tribunalul Vâlcea și B..

Împotriva sentinței civile nr. 719/2021 de la data de 5 aprilie 2021, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția de contencios administrativ și fiscal și fiscal în dosarul nr. x/2021, a formulat cerere de recurs reclamantul A., criticând această hotărâre pentru nelegalitate și netemeinicie.

La data de 11 mai 2021 a fost înregistrat recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile menționate, cauza fiind înaintată Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Judecata cererii de recurs a reclamantului A. a fost suspendată la data de 28 iunie 2021, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., care prevede că "(1) Judecătorul va suspenda judecata: ... 2. când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă.".

Ulterior momentului suspendării cauzei, recurentul-reclamant a formulat o cerere de repunere pe rol, care a fost soluționată la termenul de judecată de la data de 6 septembrie 2021 prin încheierea de ședință de la acea dată, în sensul respingerii acesteia, cu motivarea că nu a fost solicitată judecata cauzei în lipsa părților, cu aceeași ocazie fiind menținută măsura suspendării dispusă în cauză.

La termenul de judecată de la data de 11 octombrie 2021, același recurent-reclamant a formulat o nouă cerere de repunere pe rol, cu privire la care Curtea de Apel Craiova s-a pronunțat în sensul anulării, ca netimbrate, față de împrejurarea că instanța stabilise în sarcina recurentului obligația de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 RON iar partea nu s-a conformat dispozițiilor instanței. A fost menținută măsura suspendării cauzei pe temeiul anterior indicat.

Împotriva celor două încheieri de ședință anterior amintite, respectiv încheierea de ședință de la data de 6 septembrie 2021 și încheierea de ședință de la data de 11 octombrie 2021, reclamantul A. a formulat cerere de recurs, care a fost înregistrată la data de 12 octombrie 2021 pe rolul Înaltei Curți, secția de contencios administrativ și fiscal.

La termenul de judecată de la data de 30 septembrie 2022, cererea de recurs formulată de reclamantul A. împotriva celor două încheieri de respingere a cererii de repunere pe rol a cauzei adresate Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost suspendată în baza aceluiași temei de drept de la art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa părților de la judecată și față de împrejurarea că acestea nu au solicitat judecata în lipsă.

Înalta Curte constată că încheierea de ședință de la data de 30 septembrie 2022 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., care, în raport de prevederile art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., s-a împlinit la data de 31 martie 2023.

În acest sens, instanța de control judiciar observă că, de la data la care a intervenit suspendarea judecății în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., respectiv de la data de 30 septembrie 2022, cauza de față a rămas în nelucrare, cererea de repunere pe rol formulată de recurentul-reclamant fiind anulată pentru netimbrare și neconducând la reluarea judecății dosarului.

Având în vedere cele expuse anterior, precum și dispozițiile legale ce reglementează perimarea, ca sancțiune procesuală ce intervine de drept, se constată că aceasta operează cu condiția ca timp de 6 luni să nu se fi săvârșit niciun act de procedură în scopul judecării cauzei, situație datorată lipsei de diligență a părților ce nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea sa o facă.

Pe de altă parte, nu s-a invocat sau dovedit vreo cauză mai presus de voința părții, care să o fi împiedicat să stăruie în judecata pricinii, ceea ce ar fi întrerupt și termenul defipt de lege.

Perimarea este o sancțiune procesuală care se bazează pe prezumția de desistare a părții de la judecarea cererii făcute, dedusă din faptul nestăruinței în timpul prevăzut de lege, și intervenind din necesitatea de a pune punct stării de incertitudine privind raporturile juridice deduse judecății prin cererea lăsată în nelucrare timp de 6 luni, din vina părții.

Astfel, în temeiul art. 416 C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții timp de 6 luni, iar art. 417 din același Cod prevede că termenul de perimare se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes.

Față de textul de lege mai sus menționat, Curtea reține că în prezenta cauză un astfel de act de procedură nu a fost îndeplinit în interiorul termenului de perimare, motiv pentru care, la data de 26 septembrie 2023, a fost întocmit de Registratura secției de contencios administrativ și fiscal Referatul cu propunerea de efectuare a verificărilor prevăzute de dispozițiile art. 84 punctul 25 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin HCSM nr. 3243/2022.

La primirea dosarului, a fost fixat termen de judecată la data de 29 septembrie 2023, cauza fiind repusă pe rol din oficiu, părțile fiind citate cu mențiunea de a exprima un punct de vedere cu privire la eventuala incidență în cauză a perimării. Pentru a se aduce la îndeplinire această măsură, a fost acordat termen la data de 8 martie 2024.

La acest termen de judecată, analizând actele și lucrările dosarului, față de data ultimului act de procedură îndeplinit în cauză, în raport și de împrejurarea că termenul de primare nu a fost întrerupt, Înalta Curte constată că la momentul împlinirii sale perimarea operează de drept și în bloc asupra întregului cadru procesual. Astfel, termenul de 6 luni, stabilit de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., aplicabil în cauza de față, s-a împlinit la data de 31 martie 2023, ceea ce a condus la intervenirea de drept a perimării.

În consecință, Înalta Curte va constata intervenită sancțiunea perimării cererii de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția de perimare, invocată din oficiu.

Constată perimat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 6 septembrie 2021 și încheierii din 11 octombrie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunțare, calea de atac urmând a se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pronunțată astăzi, 8 martie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.