ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4328/2021

Ședința publică din data de 29 septembrie 2021

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele;

Prin sentința civilă nr. 722 din 7 aprilie 2021, Tribunalul Dolj, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a declinat soluționarea cauzei având ca obiect suspendare executare act administrativ și anulare act administrativ formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Comuna Goșoieni, B., C., D., E., F., G., H. și Tribunalul Vâlcea, în favoarea Tribunalului Vâlcea, secția a II-a civilă.

Investit prin declinare, Tribunalul Vâlcea, secția a II-a civilă și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1081 din 17 iunie 2021, a admis excepția necompetenței teritoriale invocată de reclamant, a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect suspendare executare act administrativ și anulare act administrativ, în care figurează în calitate de reclamant A., iar în calitate de pârâți Tribunalul Vâlcea, Comuna Goșoieni, B., C., D., E., F., G., H., în favoarea Tribunalului Dolj, secția contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență între cele două instanțe și a dispus suspendarea de drept a cauzei și înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Înalta Curte constată că, în cauză, competența de soluționare a litigiului aparține Tribunalului Dolj, secția contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

Din actele și lucrările dosarului rezultă că prin cererea adresată Tribunalului Dolj, reclamantul a înțeles să cheme în judecată în calitate de pârât alături de alte persoane și pe Tribunalul Vâlcea devenind incidente speței dispozițiile art. 127 alin. (2) și (3) C. proc. civ.

În această situație, devin incidente prevederile art. 127 C. proc. civ., astfel cum au fost interpretate de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 290 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 638 din 23 iulie 2018. Conform acestei decizii, dispozițiile art. 127 alin. (1) și (2) C. proc. civ. sunt neconstituționale, încălcând principiul imparțialității justiției cuprins în art. 124 alin. (2) și, implicit, dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituție, prin limitarea pe care o operează prin sintagma "instanței la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul lor. De asemenea, s-a statuat că noțiunea de Judecător" din cuprinsul art. 127 alin. (1) și (2) din C. proc. civ. își găsește un sens constituțional numai în măsura în care aceasta vizează și instanța de judecată, astfel încât competența facultativă urmează a se aplica și în ipoteza în care instanța de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz.

De altfel, prin Legea nr. 310/2018 (intrată în vigoare la 21 decembrie 2018), la art. 127 C. proc. civ. a fost introdus alin. (21), care prevede în mod expres că dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care instanța de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz.

Este adevărat că dispozițiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ. reglementează un caz de competență facultativă pentru ipoteza în care judecătorul, procurorul, asistentul judiciar sau grefierul ori instanța de judecată au calitatea de reclamant/pârât, norma interzicând sesizarea instanței competente dacă este aceea la care categoriile anterior menționate își desfășoară activitatea sau atunci când parte este chiar instanța de judecată.

În respectarea exigențelor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la dreptul părții la "o instanță independentă și imparțială", raportat la calitatea pârâtului din prezenta pricină, respectiv tribunal căruia i-ar reveni competența de soluționare a cauzei în prima instanță, se constată că este îndeplinită condiția pentru a opera prorogarea legală de competență teritorială specială în favoarea Tribunalului Dolj.

În speță reclamantul a înțeles să cheme în judecată Tribunalul Vâlcea în calitate de pârât, astfel se reține că acesta și-a exercitat în mod legal prerogativa de a sesiza o instanță egală în grad din circumscripția unei curți de apel învecinate Curții de Apel Pitești, în circumscripția căreia funcționează Tribunalul Vâlcea.

Interesul ocrotit prin dispozițiile art. 127 C. proc. civ. este unul general, și anume apărarea prestigiului și imparțialității justiției, garanție instituțională a dreptului la un proces echitabil.

În stabilirea instanței competente primează calitatea pârâtului Tribunalul Vâlcea - instanță care ar urma să soluționeze pricina în care are figurează ca parte. Or, în atare împrejurare, pentru a garanta părților dreptul la un proces echitabil, se impune a fi aplicate cu prioritate dispozițiile art. 127 C. proc. civ.

În raport de considerentele expuse, Înalta Curte constată că, în speță, competența de soluționare a pricinii revine Tribunalului Dolj, care este și instanța sesizată de reclamant, în aplicarea corectă a dispozițiilor art. 127 alin. (2

1

) C. proc. civ.

În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Dolj.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Vâlcea, Comuna Gușoeni, Primar H., Consilier Local F., Consilier Local D., Consilier Local G., Consilier Local B., Consilier Local E., Consilier Local C., în favoarea Tribunalului Dolj.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 septembrie 2021.