ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1475/2022

Ședința publică din data de 23 iunie 2022

Asupra conflictului negativ de competență

I. Circumstanțele cauzei

La data de 22 martie 2021, reclamantul A. a chemat în judecată pârâții Statul Roman prin Ministerul Finanțelor Publice și Tribunalul Vâlcea pentru a fi obligați să-i repare pagubele cauzate prin erori judiciare săvârșite în dosarele nr. x/2019 și nr. y/2020, în sumă de 2000 RON, prejudiciu ce constă în cheltuielile de judecată către BEJ B., inclusiv dobânzi, actualizare, la care acesta se consideră că a fost ilegal obligat, precum și suma de 498 RON inclusiv dobânda, actualizare, reprezentând contravaloarea titlu.

2.1. Prin sentința civilă nr. 607/2021 din 19 octombrie 2021, Tribunalul Dolj, secția I civilă a admis excepția necompetenței teritoriale și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată, în favoarea Tribunalului Vâlcea.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Dolj a reținut în cauză incidența dispozițiilor art. 96 din Legea nr. 303/2004, republicată, și faptul că domiciliul reclamantului se află în comuna Gusoieni, județul Vâlcea.

2.2. Învestită cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, prin sentința civilă nr. 923 din 19 aprilie 2021, a admis excepția necompetenței teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj. Totodată, a constatat intervenit conflictul negativ de competență între Tribunalul Sibiu și Tribunalul Vâlcea și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, în raport de obiectul acțiunii deduse judecății - reparare prejudicii cauzate prin erori judiciare, conform dispozițiilor art. 96 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, precum și calitatea de parte a Tribunalului Vâlcea, reclamantul a înțeles să introducă acțiunea la Tribunalul Dolj, aflat în circumscripția Curții de Apel Craiova (ce se învecinează cu Curtea de Apel Pitești), instanța competentă teritorial să soluționeze cauza, în conformitate cu dispozițiile art. 127 alin. (2) și alin. (3) din C. proc. civ.

II. Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj în considerarea argumentelor ce succed:

În ceea ce privește legalitatea învestirii în vederea soluționării conflictului de competență, Înalta Curte constată că, în conformitate cu dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Obiectul cauzei deduse judecății îl constituie cererea formulată de reclamantul A. prin care a solicitat obligarea pârâților Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice și Tribunalul Vâlcea la repararea pagubelor cauzate prin erori judiciare săvârșite în dosarele nr. x/2019 și nr. y/2020, în sumă de 2000 RON, prejudiciu ce constă în cheltuielile de judecată către BEJ B., inclusiv dobânzi, actualizare, la care acesta se consideră că a fost ilegal obligat, precum și suma de 498 RON inclusiv dobândă, actualizare, reprezentând contravaloarea titlu.

În prezenta cauză, cererea a fost fundamentată în drept pe dispozițiile art. 96 alin. (5) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, ambele instanțe în conflict reținând acest temei juridic în examinarea propriei competențe teritoriale.

Conflictul negativ de competență ivit între Tribunalul Dolj și Tribunalul Vâlcea a fost însă generat de aplicarea de către cea din urmă instanță a dispozițiilor art. 127 C. proc. civ., în condițiile în care parte chemată în judecată este, alături de pârâtul Statul Roman prin Ministerul Finanțelor Publice, Tribunalul Vâlcea - pârât împotriva căruia a fost îndreptat prezentul demers judiciar.

Prin decizia nr. 290 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 638 din 23 iulie 2018, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., Curtea Constituțională a reținut în considerente următoarele:

"51. Și în acest caz, în mod simetric constatării neconstituționalității dispozițiilor art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. cu privire la conținutul constituțional al normei menționate, Curtea își extinde controlul, potrivit art. 31 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 la art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. sub aspectul sensului constituțional al acestuia. Astfel, Curtea reține că noțiunea de "judecător" din cuprinsul art. 127 alin. (1) și (2) din C. proc. civ. își găsește un sens constituțional numai în măsura în care aceasta vizează și instanța de judecată, astfel încât competența facultativă urmează a se aplica și în ipoteza în care instanța de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz.

Ulterior, dispozițiile art. 127 din C. proc. civ. au fost modificate prin Legea nr. 310/2018, în sensul că:

"(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

(2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii.

(2

1

) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz."

Câtă vreme interesul ocrotit prin dispozițiile art. 127 din C. proc. civ. este unul general, și anume apărarea prestigiului și a imparțialității justiției, garanție instituțională a dreptului la un proces echitabil, în respectarea exigențelor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, reținând că Tribunalul Vâlcea figurează ca parte în proces și că este instanța competentă să judece cererea de chemare în judecată, potrivit art. 96 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, se constată că este îndeplinită condiția pentru a opera prorogarea legală de competență teritorială specială în favoarea Tribunalului Dolj, instanță judecătorească de același grad, aflată în circumscripția Curții de Apel Craiova, învecinată cu Curtea de Apel Pitești, în a cărei circumscripție se află Tribunalul Vâlcea.

În raport de considerentele expuse, Înalta Curte constată că, în speță, competența de soluționare a pricinii revine Tribunalului Dolj, care este și instanța sesizată de reclamant, potrivit dispozițiilor art. 127 alin. (2

1

) din C. proc. civ.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 23 iunie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.