ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 804/2021

Ședința publică din data de 8 aprilie 2021

Asupra conflictului negativ de față, constată următoarele:

I. Cererea:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 3 august 2020 pe rolul Tribunalului Sibiu, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâților Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Tribunalul Vâlcea la repararea prejudiciilor cauzate prin eroarea judiciară pretins săvârșită în dosarele nr. x/2019 și nr. y/2019 ale Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, prejudicii constând în daune morale și despăgubiri de câte 1.000.000 RON și suma de 300 RON cheltuieli de judecată.

II. Hotărârea Tribunalului Sibiu:

Prin sentința civilă nr. 644 din 16 noiembrie 2020, Tribunalul Sibiu, secția I civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice în cuprinsul întâmpinării depuse la dosar, declinând competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea.

În motivarea soluției pronunțate, instanța a arătat că obiectul acțiunii deduse judecății îl constituie repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, iar potrivit art. 96 alin. (5) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor competența soluționării acțiunii revine tribunalului în a cărui circumscripție domiciliază reclamantul, textul reglementând un caz de competență teritorială exclusivă.

Cum reclamantul are domiciliul în comuna Gușoeni, județul Vâlcea, instanța a concluzionat că revine Tribunalului Vâlcea competența de soluționare a cauzei.

III. Hotărârea Tribunalului Vâlcea:

Învestit prin declinare, Tribunalul Vâlcea a pronunțat sentința civilă nr. 33 din 14 ianuarie 2021, prin care a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de reclamant, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat Înalta Curte în vederea pronunțării regulatorului de competență.

În considerentele hotărârii pronunțate, instanța a reținut că obiectul acțiunii deduse judecății îl constituie repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, raportat la dispozițiile art. 96 alin. (5) din Legea nr. 303/2004.

În mod corect reclamantul a înțeles să introducă acțiunea la Tribunalul Sibiu, în raport de dispozițiile art. 127 C. proc. civ., precum și față de faptul că a înțeles să cheme în judecată, în calitate de pârâți, atât pe Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cât și pe Tribunalul Vâlcea, astfel încât Tribunalul Sibiu, aflat în circumscripția Curții de Apel Alba-Iulia (ce se învecinează cu Curtea de Apel Pitești), era competent teritorial să soluționeze cauza, în conformitate cu dispozițiile art. 127 alin. (2) și alin. (3) C. proc. civ.

IV. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul cauzei în legătură cu care s-a ivit conflictul negativ de competență îl constituie cererea de chemare în judecată prin care reclamantul A. a solicitat obligarea pârâților Statul Roman prin Ministerul Finanțelor Publice și Tribunalul Vâlcea la repararea prejudiciilor constând în daune morale și despăgubiri de câte 1.000.000 RON, prejudicii ce ar fi fost cauzate prin eroarea judiciară săvârșită în dosarele nr. x/2019 și nr. y/2019 ale Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

Astfel cum au reținut ambele instanțe aflate în conflict, pentru stabilirea competenței, în materia reparării prejudiciilor cauzate prin erori judiciare sunt relevante dispozițiile art. 96 alin. (5) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, în conformitate cu care "pentru repararea prejudiciului, persoana vătămată se poate îndrepta cu acțiune numai împotriva statului, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice. Competența soluționării acțiunii civile revine tribunalului în a cărui circumscripție domiciliază reclamantul."

Conflictul negativ de competență ivit între Tribunalul Sibiu și Tribunalul Vâlcea a fost generat de aplicarea de către cea din urmă instanță a dispozițiilor art. 127 C. proc. civ., în condițiile în care parte în cauză este Tribunalul Vâlcea - pârât împotriva căruia a fost îndreptată acțiunea și căruia i-ar reveni competența să judece în primă instanță cauza, potrivit dispozițiilor art. 96 alin. (5) din Legea nr. 303/2004 anterior redate.

În această situație, devin incidente prevederile art. 127 C. proc. civ., astfel cum au fost interpretate de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 290 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 638 din 23 iulie 2018. Conform acestei decizii, dispozițiile art. 127 alin. (1) și (2) C. proc. civ. sunt neconstituționale, încălcând principiul imparțialității justiției cuprins în art. 124 alin. (2) și, implicit, dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituție, prin limitarea pe care o operează prin sintagma "instanței la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul lor. De asemenea, s-a statuat că noțiunea de "judecător" din cuprinsul art. 127 alin. (1) și (2) din C. proc. civ. își găsește un sens constituțional numai în măsura în care aceasta vizează și instanța de judecată, astfel încât competența facultativă urmează a se aplica și în ipoteza în care instanța de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz.

De altfel, prin Legea nr. 310/2018 (intrată în vigoare la 21 decembrie 2018), la art. 127 C. proc. civ. a fost introdus alin. (2

1

), care prevede în mod expres că dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care instanța de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz. Aceste dispoziții își găsesc aplicare directă în speța dedusă judecății, având în vedere data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul Tribunalului Sibiu, respectiv 3 august 2020.

Este adevărat că dispozițiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ. reglementează un caz de competență facultativă pentru ipoteza în care judecătorul, procurorul, asistentul judiciar sau grefierul ori instanța de judecată au calitatea de reclamant/pârât, norma interzicând sesizarea instanței competente dacă este aceea la care categoriile anterior menționate își desfășoară activitatea sau atunci când parte este chiar instanța de judecată.

În respectarea exigențelor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la dreptul părții la "o instanță independentă și imparțială", raportat la calitatea pârâtului din prezenta pricină, respectiv tribunal căruia i-ar reveni competența de soluționare a cauzei în primă instanță, se constată că este îndeplinită condiția pentru a opera prorogarea legală de competență teritorială specială în favoarea Tribunalului Sibiu, instanță judecătorească de același grad, aflată în circumscripția Curții de Apel Alba Iulia, învecinată cu Curtea de Apel Pitești, în a cărei circumscripție se află Tribunalul Vâlcea (instanță care figurează ca parte în proces și care ar fi fost competentă să judece cererea de chemare în judecată potrivit art. 96 alin. (5) din Legea nr. 303/2004).

Interesul ocrotit prin dispozițiile art. 127 C. proc. civ. este unul general, și anume apărarea prestigiului și imparțialității justiției, garanție instituțională a dreptului la un proces echitabil.

În stabilirea instanței competente primează calitatea pârâtului Tribunalul Vâlcea - instanță care ar urma să soluționeze pricina în care are figurează ca parte. Or, în atare împrejurare, pentru a garanta părților dreptul la un proces echitabil, se impune a fi aplicate cu prioritate dispozițiile art. 127 C. proc. civ.

În raport de considerentele expuse, Înalta Curte constată că, în speță, competența de soluționare a pricinii revine Tribunalului Sibiu, care este și instanța sesizată de reclamant, în aplicarea corectă a dispozițiilor art. 127 alin. (2

1

) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 aprilie 2021.