ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 338/2023

Ședința publică din data de 28 februarie 2023

Asupra cauzei de față reține următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

I.1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată, la data de 3 iunie 2020, pe rolul Tribunalului Dolj, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2020, reclamanta PFA A., în contradictoriu cu pârâta U.A.T. Comuna Drănic, prin primar, a solicitat anularea notificării nr. x din data de 9 martie 2020, emise de U.A.T. Drănic, prin primar, în sensul anulării măsurii de încetare de drept a contractului de închiriere nr. x din data de 15 aprilie 2019 pentru suprafață de 50 ha pășune, situată în T55, P1 și obligarea pârâtei la plata cheltuirilor de judecată.

I.2. Hotărârea pronunțată de către Tribunalul Dolj, secția contencios administrativ și fiscal

Prin încheierea de ședință din data de 2 septembrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul Dolj, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale procesuale a secției contencios-administrativ și fiscal și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției I civile a Tribunalului Dolj.

I.3. Hotărârile pronunțate de Tribunalul Dolj, secția I civilă

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Dolj, secția I civilă sub nr. x/2020*.

În ședința publică din data de 29 iunie 2021, instanța a calificat obiectul cererii de chemare în judecată drept constatarea existenței dreptului de concesiune asupra terenului cu destinație pășune de 50 ha, situat în T 55 P1, comuna Drănic, în condițiile contractului de închiriere x din data de 15 aprilie 2019.

Prin sentința nr. 400 din data de 6 iulie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul Dolj, secția I civilă a admis cererea formulată de reclamanta PFA A., în contradictoriu cu pârâta UAT Comuna Drănic, prin primar, așa cum a fost calificată în ședința din data de 29 iunie 2021.

A constatat existența dreptului de concesiune al reclamantei așa cum este reglementat prin contractul de concesiune x din data de 15 aprilie 2019, pe suprafața de 50 ha, pășune, în raport de analiza notificării x din data de 9 martie 2020 emisă de UAT Drănic.

A admis cererea reclamantei privind cheltuielile de judecată și a obligat pe pârâtă la plata sumei de 2.980 RON cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu avocat plus taxă timbru) în favoarea reclamantei.

Prin încheierea de ședință din data de 1 aprilie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul Dolj, secția I civilă a admis cererea de îndreptare eroare materială formulată de petenta PFA A. cu privire la sentința civilă nr. 400 din data de 6 iulie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020 de aceeași instanță și a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în cuprinsul dispozitivului paragraful 2 rândul 1 și în cuprinsul considerentelor hotărârii pagina 2 paragraful 10 rândul 2 și pagina 4 paragraful 4 rândul 2, în sensul că în loc de "dreptul de concesiune" se va trece "dreptul de închiriere".

Prin încheierea de ședință din data de 6 aprilie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul Dolj, secția I civilă a dispus, din oficiu, îndreptarea erorii materiale strecurate în cuprinsul minutei paragraful 2 rândul 2, în cuprinsul considerentelor hotărârii pagina 4 paragraful 4 rândul 3 și în cuprinsul dispozitivului paragraful 2 rândul 2, în sensul că în loc de "contractul de concesiune x/15.04.2019" se va trece "contractul de închiriere x/15.04.2019".

I.4. Decizia pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă

Prin decizia civilă nr. 163 din data de 5 mai 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta U.A.T. Comuna Drănic, prin primar, împotriva sentinței civile nr. 400 din data de 6 iulie 2021, pronunțate de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu intimata-reclamantă PFA A..

A obligat pe apelanta-pârâtă la plata către intimata-reclamantă a sumei de 2.500 RON, reprezentând onorariu avocat, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

I.5. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 163 din data de 5 mai 2022, pronunțate în dosarul nr. x/2020 de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a declarat recurs pârâta U.A.T. Comuna Drănic, prin primar.

I.6. Înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, sub nr. x/2020*, la data de 29 iulie 2022.

I.7. Cererea de recurs

Invocând incidența motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă U.A.T. Comuna Drănic, prin primar, a solicitat admiterea recursului, anularea sentinței, constatând necompetența materială a tribunalului, și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Segarcea, iar, în subsidiar, admiterea recursului, schimbarea deciziei atacate, în sensul admiterii apelului și schimbarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii.

În esență, recurenta-pârâtă a susținut că Tribunalul Dolj nu era competent material și teritorial să judece prezenta cauză, iar normele de competență încălcate sunt de ordine publică, în raport de prevederile art. 129 alin. (2) pct. 1 și 3 C. proc. civ.

A apreciat recurenta-pârâtă că sunt aplicabile în prezentul litigiu argumentele cuprinse în hotărârea nr. 43 din data de 20 mai 2021 a Curții de Apel Craiova, pronunțată într-un conflict de competență ivit într-o speță cu obiect identic cu cel al prezentei cauze.

A precizat că, prin hotărârea anterior menționată, s-a stabilit că o cauză cu un atare obiect este de competența judecătoriei și nu a tribunalului, aspect pe care l-a invocat în fața instanței de fond.

Totodată, a apreciat că sunt greșite cele reținute de către instanța de apel cu privire la tardivitatea invocării acestei excepții, în condițiile în care, pe de o parte, competența materială a instanței este guvernată de norme imperative, de ordine publică, ceea ce atrage posibilitatea invocării acestei necompetențe pe tot parcursul procesului, iar, pe de altă parte, în raport de regulatorul de competență invocat, instanța era obligată și din oficiu să verifice competența, lucru pe care nu l-a făcut.

A mai menționat și că litigiul vizează un imobil situat în comuna Drănic, împrejurare care atrage competența teritorială exclusivă a Judecătoriei Segarcea, în raport de prevederile art. 117 C. proc. civ., care reprezintă tot o normă de competență de ordine publică.

De asemenea, recurenta-pârâtă a apreciat că soluția este nelegală și pe fond și a susținut că instanța a admis în mod greșit cererea așa cum a fost calificată în ședința din data de 29 iunie 2021.

În opinia recurentei-pârâte, calificarea dată obiectului cererii în ședința din data de 29 iunie 2021 este una care nu are nicio legătură cu cererea de chemare în judecată și nu se poate circumscrie obligației instanței de a exercita un rol activ și nici vreunei obligații care ar deriva din acest rol.

A subliniat că intimata-reclamantă a beneficiat de asistență juridică și a solicitat să se constate nulitatea notificării nr. x din data de 9 martie 2020 emise de primar, precum și anularea măsurii de încetare de drept a contractului de închiriere nr. x din data de 15 aprilie 2019.

A consideră că soluția este una eronată și pentru că instanța s-a referit la un "contract de concesiune", în condițiile în care între părți a intervenit un contract de închiriere, încheiat în baza art. 9 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2013, prin atribuire directă.

Prin urmare, a apreciat că instanța a schimbat natura juridică a contractului încheiat între părți și a nesocotit natura neîndoielnică a actului juridic în discuție.

Recurenta-pârâtă a mai susținut și că instanța a pronunțat o soluție nelegală, întrucât încetarea contractului a fost una legală, în condițiile în care intimata-reclamantă nu a respectat încărcătura pe animal (la data emiterii notificării aceasta avea 45 de animale pentru care era îndreptățită la maxim 45 ha de pășune, în raport de încărcătura de 1 ha maxim/vacă).

De asemenea, a considerat că instanța a ignorat obligațiile care revin primarului în raport de O.G. nr. 34/2013, și anume de a verifica corectitudinea încărcăturii pe animal și de a lua măsuri atunci când persoanele dețin mai mult teren decât au dreptul; încălcarea acestor obligații reprezintă cel puțin contravenție pentru primar, astfel încât măsurile dispuse erau legale și în acord cu numărul real de vite deținute de către partea adversă.

În opinia recurentei-pârâte, instanța era chemată să analizeze legalitatea decizie de încetare a contractului și în raport de neplata chiriei aferente acestuia, aspect care nu a fost analizat, neexistând vreo motivare în acest sens.

A menționat că, într-o speță identică, în care doar reclamantul diferă, Judecătoria Craiova a respins acțiunea, fiind inacceptabil să existe soluții contrare pentru aceeași situație juridică – dosarul nr. x/2020, soluționat prin sentința nr. 321 din data de 17 ianuarie 2022.

I.8. Apărările formulate în cauză

În termen legal, intimata-reclamantă PFA A. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea deciziei recurate ca fiind legală, apreciind că susținerile părții adverse sunt nefondate.

Totodată, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., a invocat excepția nulității recursului, susținând că recursul este nul întrucât criticile formulate de recurenta-pârâtă nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

În temeiul art. 453 C. proc. civ., a solicitat obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

Recurenta-pârâtă nu a depus răspuns la întâmpinare.

I.9. Procedură desfășurată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă

Prin rezoluția din data de 2 noiembrie 2022, în temeiul art. 490 coroborat cu art. 471

1

alin. (5) C. proc. civ., a fost fixat termen de judecată la data de 28 februarie 2023, când Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare prin prisma excepției nulității recursului, invocate de intimata-reclamantă prin întâmpinare.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

În condițiile art. 248 alin. (1) și art. 499 teza finală C. proc. civ., analizând cu prioritate excepția nulității recursului prin raportare la dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeași sancțiune intervine și în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din alin. (2) al art. 489 din același act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

În speță, verificând cererea de recurs, se constată că, deși criticile formulate au fost subsumate de către recurenta-pârâtă pct. 6 și 8 ale art. 488 C. proc. civ., acestea reprezintă o reiterare a motivelor de apel formulate împotriva sentinței tribunalului, care și-au găsit deja o dezlegare jurisdicțională prin decizia pronunțată în apel, recurenta-pârâtă ignorând faptul că asupra acestora a existat deja o cenzură și o judecată din partea instanței de apel, care a arătat argumentele pentru care criticile respective nu pot fi primite.

Or, prin motivele de recurs recurenta-pârâtă trebuia să indice, punctual, de ce sunt greșite considerentele instanței de apel care sprijină soluția adoptată, însă aceasta, fără să arate de ce este nelegală dezlegarea dată de instanță în faza procesuală a apelului, repune în discuție aceleași aspecte, reiterând cele invocate prin cererea de apel și omițând faptul că obiectul recursului îl constituie decizia curții de apel.

În ceea ce privește susținerea potrivit căreia în mod greșit instanța de apel a reținut că excepția necompetenței a fost invocată tardiv, deși pare a tinde a afirma o încălcare a unor norme de procedură – împrejurare care ar putea fi analizată din perspectiva motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. – Înalta Curte constată că recurenta-pârâtă nu a arătat în concret în ce constă nelegalitatea argumentelor avute în vedere de către instanța de apel din această perspectivă, astfel că nici aceasta nu este aptă a reprezenta o veritabilă critică de nelegalitate aptă a fi încadrată în vreunul dintre motivele de casare prevăzute de lege.

O astfel de modalitate de redactare a memoriului de recurs nu se circumscrie exigențelor art. 488 C. proc. civ., care presupun ca, în calea de atac a recursului, să fie deduse judecății critici de nelegalitate împotriva dezlegărilor instanței de apel.

Ca atare, nu se poate proceda la o încadrare a susținerilor formulate de către parte prin cererea de recurs în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., aspect de natură a determina incidența sancțiunii nulității recursului, reglementată de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Așa fiind, cum criticile formulate de recurenta-pârâtă nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. și cum, în speța de față, nu pot fi reținute motive de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) din același cod, precum și la art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului.

În temeiul art. 453 C. proc. civ., având în vedere soluția ce urmează a fi pronunțată, reținând solicitarea intimatei-reclamante, va obliga pe recurenta-pârâtă U.A.T. Comuna Drănic, prin primar, la plata către intimata-reclamantă PFA A. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.000 RON (dovedite prin înscrisul aflat la dosar), cuantum în concordanță cu complexitatea cauzei (dată de chestiunea de drept supusă analizei în această etapă procesuală – excepția nulității recursului), precum și cu activitatea desfășurată de avocatul ales al intimatei-reclamante (formularea întâmpinării, precum și susținerea intereselor părții la unicul termen de judecată acordat în ședință publică).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de pârâta U.A.T. Comuna Drănic, prin primar, împotriva deciziei nr. 163 din data de 5 mai 2022, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.

Obligă pe recurenta-pârâtă U.A.T. Comuna Drănic, prin primar, la plata către intimata-reclamantă PFA A. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.000 RON.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 februarie 2023.