ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6886/2020

Ședința publică din data de 16 decembrie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată la data de 13.09.2017 pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Judetean Dolj, revocarea Hotărârii nr. 145/26.07.2007 și a Anexei privind darea în administrare a imobilului situat în Craiova, str. x către Școala Populară de Arte și Meserii "B.", emise de acest pârât și, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, revocarea Hotărârii de Guvern nr. 141/2008 privind modificarea și completarea Hotărârii de Guvern nr. 965/2002 privind atestarea domeniului public al județului Dolj, precum și al municipiilor, oraselor și comunelor din judetul Dolj, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 bis din 30 aprilie 2008.

Prin sentința nr. 119/2018 din 01 martie 2018, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a respins excepțiile inadmisibilității și nulității cererii; a admis excepția tardivității cererii formulate de reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Consiliul Județean Dolj și a respins cererea, ca tardiv formulată.

Împotriva sentinței nr. 119/2018 din 01 martie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.A., solicitând, în principal, admiterea recursului și casarea hotărârii recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare, având în vedere că instanța de fond a soluționat litigiul fără a intra în judecata fondului, iar în subsidiar, desființarea sentinței recurate și, în rejudecare, anularea actelor administrative atacate.

În motivarea recursului arată că instanța de fond în mod greșit a admis excepția tardivității și a respins cererea de chemare în judecată ca tardiv formulată, pe motiv că a depășit termenul de un an prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

În esență, susține, contrar celor reținute de către prima instanță, că împrejurarea că Hotărârea Consiliului Județean Dolj nr. 145/26.07.2007 a fost intabulată în cartea funciară nu are relevanță sub aspectul momentului de la care reclamanta a luat în mod efectiv cunoștință de această hotărâre, art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 stabilind fără echivoc momentul de la care curge termenul de un an în care se poate solicita anularea actului administrativ individual. Mai arată că potrivit art. 49 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, hotărârile cu caracter individual devin obligatorii de la data comunicării și că, având în vedere întinderea efectelor juridice ale hotărârii, aceasta reprezintă un act administrativ cu caracter individual, astfel că pârâtul avea obligația de a comunica această hotărâre și reclamantei.

Consideră că Hotărârea nr. 145/2007 a Consiliului Județean Dolj a fost atacată în termenul legal stabilit conform dispozițiilor art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, neputându-se reține nici efectul înscrierii actului administrativ contestat în cartea funciară, pentru opozabilitate erga omnes, în mod identic cu efectele înscrierii drepturilor reale.

Recurenta-reclamantă susține că este terț față de actul administrativ, iar Curtea Constituțională prin Decizia nr. 797/27.09.2007 a constatat ca textul art. 7 alin. (7) din Legea nr. 554/2004 este neconstitutional în măsura în care termenul de 6 luni de la data emiterii actului se aplică plângerii prealabile formulate de persoana vătămată printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept.

Precizează că, în speță, comunicarea în sens procesual s-a realizat prin corespondența purtată între recurentă și pârâtul Consiliul Județean Dolj în luna iunie 2017, când pârâtul le-a comunicat hotărârile și actele care au stat la baza emiterii acestora, astfel că a formulat contestația în termen.

Menționează că prin sentința civilă nr. 10795/02.09.1998, definitivă și irevocabilă, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. x/1998 s-a constatat dreptul de administrare al recurentei asupra terenului în suprafață de 1636,522 mp situat Craiova, județul Dolj.

Susține că prin adresa nr. x/19.06.2003, Consiliul Județean Dolj i-a comunicat că nu se poate atesta dreptul de proprietate până la soluționarea cererii pe Legea nr. 10/2001, dosarul privind cererea de restituire fiind soluționat în anul 2011 de Înalta Curte de Casație și Justiție, dată până la care a fost suspendată documentația pentru obținerea dreptului de proprietate în baza H.G. nr. 834/1991, care era completă și avea toate avizele. Mai arată că prin adresa nr. x/03.10.2013, Consiliul Județean Dolj i-a comunicat că imobilul nu se află în domeniul public sau privat al județului Dolj, dar, cu toate acestea, a emis o hotărâre de dare în administrare a acestuia. Totodată, Primăria Municipiului Craiova, prin adresa nr. x/02.12.2013, i-a comunicat că terenul nu aparține domeniului public sau privat al municipiului Craiova.

Precizează că a îndeplinit procedura prealabilă cu cei doi pârâți, cu Consiliul Județean Dolj prin adresa nr. x/14.07.2017 și cu Guvernul României prin adresa nr. x/26.07.2017.

4.1. Intimatul-pârât Guvernul României a formulat întâmpinare, prin care invocă excepția nulității recursului, pentru lipsa motivelor de nelegalitate, iar pe fond, solicită respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea hotărârii recurate.

4.2. Intimatul-pârât Consiliul Județean Dolj a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului, ca nelegal și menținerea hotărârii recurate ca temeinică și legală.

II. Soluția instanței de recurs

2.1. În ceea ce privește excepția nulității recursului, invocată de intimatul-pârât Guvernul României prin întâmpinare, Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată.

Astfel, analizând recursul de față, se constată că recurenta-reclamantă a invocat critici ce pot fi circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., criticând argumentele primei instanțe referitoare la momentul la care a luat cunoștință de cele două hotărâri atacate și dezvoltând argumentele în sprijinul punctului său de vedere.

În consecință, în temeiul art. 248 C. proc. civ. raportat la art. 486 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge excepția nulității recursului.

2.2. Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu criticile formulate în recurs, Înalta Curte constată că recursul este fondat.

Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamanta S.C. A. S.A. a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Judetean Dolj, revocarea Hotărârii nr. 145/26.07.2007 și a Anexei privind darea în administrare a imobilului situat în Craiova, str. x către Școala Populară de Arte și Meserii "B.", emise de acest pârât și, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, revocarea Hotărârii de Guvern nr. 141/2008 privind modificarea și completarea Hotărârii de Guvern nr. 965/2002 privind atestarea domeniului public al județului Dolj, precum și al municipiilor, oraselor și comunelor din judetul Dolj, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 bis din 30 aprilie 2008.

Înalta Curte constată că Hotărârea de Guvern nr. 141/2008, adoptată în cadrul procedurii reglementate de art. 21 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, nu are caracterul unui act administrativ cu caracter normativ, întrucât nu cuprinde norme cu caracter general, obligatoriu pentru un număr nedeterminant de cazuri și persoane, ci are ca efect juridic delimitarea domeniului public al unităților administrativ-teritoriale, prin individualizarea imobilelor prevăzute în anexe.

Deși prima instanță a stabilit în mod corect natura juridică a actului atacat, reținând că acesta este un act administrativ cu caracter individual, a interpretat și aplicat eronat prevederile art. 11 alin. (1) și (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Astfel, nu se poate considera că termenul de decădere de un an prevăzut de art. 11 alin. (2) din acest act normativ a început să curgă pentru reclamantă, care are calitatea de terț în raport cu actul administrativ contestat, de la data de 30 aprilie 2008, când Hotărârea Guvernului nr. 141/2008 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 bis din 30 aprilie 2008, de vreme ce publicarea s-a făcut în Monitorul Oficial, Partea I bis, ce are un regim special de publicare, utilizatorii interesați de aceste acte normative fiind, de regulă, indicați de emitent.

Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se poate adresa instanței de contencios administrativ orice persoană care "se consideră vătămată" printr-un act administrativ.

Este eronat a se aprecia că reclamanta a luat cunoștință de conținutul Hotărârii de Guvern și a realizat existența unei vătămări în dreptul său la momentul publicării hotărârii în Monitorul Oficial, întrucât conținutul hotărârii, astfel cum apare el publicat, nu oferă niciun fel de informații care să permită identificarea imobilelor la care se referă.

De altfel, prin art. XIV din H.G. nr. 141/2008 se prevede că "Anexele nr. 1-75*) fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

*) Anexele nr. 1-75 se publică ulterior în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 bis în afara abonamentului, care se poate achiziționa de la Centrul de vânzări și informare al Regiei Autonome "Monitorul Oficial", București, șos. x."

Or, data la care terțul a luat cunoștință de existența și conținutul actului administrativ contestat trebuie să rezulte fără echivoc din împrejurările de fapt stabilite prin probatoriile administrate în cauză.

În cazul unei hotărâri adoptate de Guvern în temeiul art. 21 alin. (3) din Legea nr. 213/1998, pentru atestarea apartenenței bunurilor la domeniul public, momentul de început al calculului termenelor procedurale nu coincide cu publicarea în Monitorul Oficial, pentru că anexele în care sunt indicate bunurile sunt publicate separat, în numerele "bis" ale Monitorului Oficial al României, Partea I, care nu se aduc la cunoștința generală a publicului, ci sunt distribuite doar persoanelor interesate.

Această interpretare, impusă de respectarea principiului liberului acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil, consacrat în art. 21 din Constituția României și în art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, se regăsește și în practica anterioară a Înaltei Curți.

Rezultă din actele dosarului cu certitudine faptul că anexele la hotărârea atacată nu au fost comunicate recurentei, întrucât aceste anexe la H.G. se comunică numai persoanelor interesate, iar reclamanta nu a făcut parte din categoria persoanelor cărora li se adresa actul administrativ.

În ceea ce privește Hotărârea Consiliului Judetean Dolj nr. 145/26.07.2007 și Anexa privind darea în administrare a imobilului situat în Craiova, str. x către Școala Populară de Arte și Meserii "B.", Înalta Curte reține nerespectarea de către prima instanță a principiului aflării adevărului în procesul civil, consacrat de art. 22 din C. proc. civ. (2010), care include, printre altele, îndatorirea de a stărui prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, în scopul pronunțării unei hotărâri legale și temeinice.

În acest sens, se impunea ca prima instanță să facă demersuri suplimentare pentru a stabili dacă există elemente concrete din care să reiasă că recurenta-reclamantă a luat cunoștință de înscrierea în cartea funciară, cum ar fi, de exemplu, o cerere pentru emiterea unui extras de carte funciară.

Sub acest aspect, Înalta Curte constată că la dosarul de fond este depus un extras de carte funciară (nr. x/18.08.2016) referitor la imobilul din Craiova, str. x A, dar nu rezultă cine a solicitat acest extras.

Instanța de fond urmează să lămurească acest aspect, respectiv dacă reclamantul a solicitat extras de carte funciară cu privire la imobilul în litigiu, în caz afirmativ la ce dată și dacă obținerea acestui extras echivalează cu luarea la cunoștință de existența actului administrativ contestat, urmând că analizeze apărările intimatului Consiliul Județean Dolj și dispozițiile legale invocate de acesta.

De asemenea, va analiza susținerile recurentei conform cărora împrejurarea că hotărârea contestată a fost intabulată în cartea funciară nu are relevanță sub aspectul momentului de la care reclamanta a luat în mod efectiv cunoștință de aceasta, precum și pe cele privind incidența art. 49 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 și obligația intimatului de a comunica hotărârea recurentei.

În consecință, va stabili momentul de la care curge termenul de sesizare a instanței cu cererea de anulare a Hotărârii Consiliului Județean Dolj nr. 145/26.07.2007, în urma examinării susținerilor părților.

În acest mod, a fost încălcat dreptul reclamantei la un proces echitabil, fiindu-i cauzată o vătămare procesuală care nu poate fi înlăturată decât prin casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond, pentru a se asigura părților accesul la dublul grad de jurisdicție, ca garanție a legalității și temeiniciei hotărârii judecătorești ce va fi dată în cauză.

În aceste condiții, este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de S.C. A. S.A. împotriva sentinței nr. 119/2018 din 01 martie 2018 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal; va casa în parte sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, menținând soluția de respingere a excepțiilor inadmisibilității și nulității cererii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului.

Admite recursul declarat de S.C. A. S.A. împotriva sentinței nr. 119/2018 din 01 martie 2018 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Menține soluția de respingere a excepțiilor inadmisibilității și nulității cererii.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 16 decembrie 2020.