ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5901/2022

Ședința publică din data de 8 decembrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată, la data de la data de 13.09.2017, pe rolul Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Județean Dolj și Guvernul României, revocarea Hotărârii nr. 145/26.07.2007 și a Anexei privind darea în administrare a imobiliului situat în Craiova, str. x către Școala Populară de Arte și Meserii "B." emise de pârâtul CJ Dolj și revocarea H.G. nr. 965/2002 privind atestarea domeniului public al județului Dolj, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județul Dolj, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334bis din 30 aprilie 2008.

Prin sentința civilă nr. 119 din 1 martie 2018, Curtea a respins excepțiile inadmisibilității și nulității cererii, a admis excepția tardivității cererii formulate de reclamantă și a respins cererea, ca tardiv formulată.

Împotriva acestei hotărâri, reclamanta S.C. A. S.A. a formulat recurs, solicitând, în principal, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar, în subsidiar, casarea hotărârii și, în rejudecare, anularea actelor administrative atacate.

Prin decizia civilă nr. 6886 din 16 decembrie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins excepția nulității recursului, invocată de intimatul-pârât Guvernul României prin întâmpinare, a admis recursul, a casat în parte sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, menținând soluția de respingere a excepțiilor inadmisibilității și nulității cererii.

A constatat instanța de recurs că prima instanță a interpretat și aplicat eronat prevederile art. 11 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004, neputându-se aprecia că reclamanta a luat cunoștință de H.G. nr. 141/2008 și a realizat existența unei vătămări în dreptul său la momentul publicării în Monitorul Oficial al României, întrucât conținutul hotărârii, astfel cum este publicat, nu oferă niciun fel de informații care să permită identificarea imobilelor la care se referă.

Referitor la HCJ Dolj nr. 145/26.07.2007 și Anexa privind darea imobilului situat în Craiova, str. x către Școala Populară de Arte și Meserii "B.", instanța de control judiciar a reținut nerespectarea principiului aflării adevărului în procesul civil, consacrat de art. 22 C. proc. civ., stabilind ca instanța de fond să stabilească momentul de la care curge termenul de sesizare a instanței cu cererea de anularea a HCJ Dolj nr. 145/26.07.2007.

Cauza a fost reînregistrată, în rejudecare după casare, pe rolul Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 15.04.2021, sub nr. x/2017*.

Prin sentința civilă nr. 270 din 8 octombrie 2021, Curtea a respins excepția tardivității, invocată de pârâți prin întâmpinare, ca nefondată.

A respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.A. în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Consiliul Județean Dolj, ca nefondată.

Împotriva acestei hotărâri, reclamanta S.C. A. S.A. a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și admiterea cererii introductive de instanță, cu cheltuieli de judecată.

Recurenta-reclamantă invocă aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv art. 7 și 12 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia și art. 1 și 8 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată și completată.

Recurenta-reclamantă susține că încălcarea dreptului său de administrare, consolidat printr-o hotărâre judecătorească definitivă constituie un argument suficient astfel încât instanța de fond să procedeze la o analiză efectivă a legalității hotărârii consiliului local și a hotărârii de guvern.

Prima instanță analizează actele administrative atacate numai din perspectiva îndeplinirii condițiilor de formă necesare pentru emiterea lor, or, recurenta-reclamantă susține că nu a criticat aceste aspecte.

Intimații-pârâți au admis calitatea de persoană interesată a reclamantei în promovarea acțiunii, însă, în mod greșit, se apreciază că vătămarea dreptului acesteia nu se circumscrie obiectului acțiunii, potrivit disp. art. 8 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată.

Prima instanță este obligată să analizeze dacă dreptul de administrare al reclamantei, odată încălcat, este de natură a conduce la o anulare parțială a celor două acte administrative.

Instanța de fond nu a lămurit situația juridică a imobilului din perspectiva dispozițiilor Legii nr. 213/1998, raportat la sentința prin care este recunoscut reclamantei dreptul de administrare.

În speță, nu este lămurită îndeplinirea prevederilor art. 7 din Legea nr. 213/1998 în privința modului de dobândire a dreptului de proprietate publică asupra imobilului, iar HCJ Dolj nu reprezintă un astfel de mod de dobândire, ci are natura juridică a unei operațiuni tehnico-administrative de efectuare a unei inventarieri.

Prin întâmpinare, se recunoaște faptul că, anterior bunul nu făcea parte din domeniul public sau privat, iar conform disp. art. 12 alin. (3) din Legea nr. 213/1998, dreptul de administrare va putea fi revocat numai dacă titularul său nu-și exercită drepturile și nu-și execută obligațiile născute din actul de transmitere.

Intimatul-pârât Consiliul Județean Dolj a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analiza motivelor de casare

Înalta Curte reține că obiectul acțiunii formulate de recurenta-reclamantă constă în anularea Hotărârii Consiliului Județean Dolj nr. 145/26.07.2007 și a Anexei privind darea în administrare a imobilului situat în Craiova, str. x, către Școala Populară de Arte și Meserii "B.", precum și anularea Hotărârii de Guvern nr. 141/2008 privind modificarea și completarea domeniului public al județului Dolj, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județul Dolj.

Prima instanță, respingând acțiunea, în totalitate, reține, în ceea ce privește H.G. nr. 141/2008, că a verificat dacă aceasta a fost adoptată cu respectarea prevederilor legale în baza și executarea Legii nr. 213/1998.

Astfel, instanța de fond constată că H.G. nr. 141/2008 a fost adoptată în temeiul prevederilor art. 108 din Constituția României și art. 21 alin. (3) din Legea nr. 213/1998 și că au fost respectate normele de tehnică legislativă prevăzute în Legea nr. 24/2000.

Cu privire la HCJ Dolj nr. 145/2007, instanța de fond constată că actul administrativ atacat a fost emis cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare, respectiv art. 12 din Legea nr. 213/1998, art. 91 alin. (1) lit. c), art. 97 alin. (1) și art. 123 alin. (1) din Legea nr. 215/2001.

Criticile aduse de recurenta-reclamantă soluției instanței de fond se referă la aplicarea greșită a disp. art. 7 și art. 12 din Legea nr. 213/1998, precum și a disp. art. 1 și aet. 8 din Legea contenciosului administrativ, actele administrative atacate fiind analizate doar din perspectiva condițiilor de formă necesare pentru emiterea lor.

Înalta Curte reține că motivele de nelegalitate invocate prin recursul declarat de recurenta-reclamantă sunt întrunite.

Prima instanță analizează dispozițiile legale sus-menționate numai din perspectiva îndeplinirii condițiilor formale pentru emiterea actelor administrative atacate, reținând că autoritatea publică emitentă este competentă potrivit legii, că a fost însușit proiectul inițiat de Ministerul Internelor și Reformei Administrative în privința H.G. nr. 141/2008 sau că au fost respectate normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, există avizele necesare.

Prevederile art. 12 din Legea nr. 213/1998 au fost evidențiate doar formal, prin redarea textului de lege și constatarea că, în speță, Consiliul județean are competența dării în administrare a bunurilor de interes județean.

Înalta Curte reține că prima instanță nu a fost preocupată să stabilească, conform prevederilor art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998, citat chiar în cuprinsul sentinței atacate, dacă bunul a intrat în proprietatea unității administrativ-teritorială în temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constituției, a tratatelor internaționale la care România era parte și a legilor în vigoare la data preluării acestuia.

Potrivit disp. art. 7 din Legea nr. 213/1998, dreptul de proprietate publică se dobândește pe cale naturală, prin achiziții publice efectuate în condițiile legii, prin expropriere pentru cauză de utilitate publică, prin acte de donație sau legate acceptate de Guvern, de consiliul județean sau de consiliul local, după caz, dacă bunul în cauză intră în domeniul public, prin trecerea unor bunuri din domeniul privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale în domeniul public al acestora, pentru cauză de utilitate publică, prin alte moduri prevăzute de lege.

Instanța de fond avea obligația să analizeze atât îndeplinirea condițiilor de formă, pe care le-a cercetat în cuprinsul considerentelor, cât și condițiile de fond, respectiv a modului de dobândire a bunului în domeniul public și respectiv a legalității dării în administrare a acestuia, aspecte omise de la o astfel de analiză.

Din actele dosarului reiese că însuși intimatul-pârât Consiliul județean Dolj a emis un înscris din care rezultă că bunul nu s-a aflat în proprietatea publică a statului sau a unității administrativ-teritoriale, aspect omis de către prima instanță.

Față de acestea, constatându-se că prima instanță a pronunțat sentința atacată cu aplicarea greșită a normelor de drept material sus-menționate, ceea ce conduce la întrunirea motivelor de nelegalitate prevăzute de disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza aceleiași instanțe spre rejudecare, în temeiul disp. art. 497 C. proc. civ., coroborat cu dis part. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată și, având în vedere Decizia nr. 79/2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, se va proceda la o analiză a condițiilor de fond necesare pentru emiterea celor două acte administrative atacate, prin completarea probatoriului, în sensul arătat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamanta S.C. A. S.A. împotriva sentinței nr. 270 din 8 octombrie 2021 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 8 decembrie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.