Decizia nr. 957/2022 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — revizuire împotriva deciziei nr. 362/2021 a Curții de Apel Craiova

Obiectul acțiunii deduse judecății Reclamantul A. a investit instanța de contencios administrativ cu cererea având ca obiect anularea Deciziei nr. DJ 5453/16.05.2019 prin care i-a fost angajată răspunderea în solidar cu a debitoarei B. S.R.L. în limita sumei de 1004164 RON și a Deciziei CRR-REG-24986 din 27.08.2019 prin care a fost soluționată contestația.

Soluția instanței de fond Prin sentința numărul 1190/2020 din 24 septembrie 2020, pronunțată de Tribunalul Dolj, s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice Craiova și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dolj, S.C. B. S.R.L. prin lichidator Judiciar Siomax Sprl, C., D., ca neîntemeiată.

Cererea de recurs și soluția instanței de recurs Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul A.. Prin decizia nr. 362/2021 din 2 februarie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a fost respins recursul formulat de A. împotriva sentinței nr. 1190/2020 din 24 septembrie 2020, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. x/2020.

Cererea de revizuire formulată în cauză Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, împotriva deciziei nr. 362/2021 din 2 februarie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a formulat cerere de revizuire A., în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea acesteia, anularea deciziei nr. 362/2021 și rejudecarea cauzei în sensul admiterii recursului și modificării sentinței atacate. În motivare, revizuentul a arătat că în dosarul nr. x/2020, având ca obiect o acțiune identică sub aspectul părților, obiectului și cauzei, a fost pronunțată decizia nr. 287/2021, definitivă, prin care a fost admis recursul formulat, s-a casat în totalitate sentința recurată, iar pe fond s-a admis contestația și s-au anulat deciziile nr. 5456/16.05.2019 și CRR REG 25433/27.08.2019 privind angajarea răspunderii în solidar. A menționat revizuentul că, potrivit noului C. proc. civ., sunt avute în vedere ambele efecte ale autorității de lucru judecat, atât cel negativ în care se regăsește tripla identitate de părți, obiect și cauză, cât și cel pozitiv raportat numai la identitatea de părți și de situație litigioasă. Prin notele de ședință depuse la dosarul cauzei, revizuentul a arătat, în completarea motivelor de revizuire, că și în dosarul nr. x/2020 al Curții de Apel Craiova a fost pronunțată decizia nr. 844/18.03.2021, acțiunea ce face obiectul judecății în dosarul menționat fiind identică sub aspectul tuturor părților, obiectului și cauzei. Prin decizia nr. 893/2021 pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Craiova a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Apărările intimaților Intimații nu au depus întâmpinare la dosarul cauzei.

Alte aspecte procesuale La termenul de judecată din 17 februarie 2022, revizuentul a arătat că nu se mai raportează la Decizia nr. 844/2021 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ. II. Considerentele Înaltei Curți asupra cererii de revizuire Revizuirea este reglementată de C. proc. civ. ca o cale extraordinară de atac, ceea ce înseamnă că este considerată admisibilă doar în mod excepțional și doar pentru motivele limitativ enumerate în art. 509 din C. proc. civ.. Aceasta deoarece se exercită împotriva unei hotărâri definitive, intrate în puterea lucrului judecat și reprezintă, deci, o procedură susceptibilă să aducă o încălcare principiului securității raporturilor juridice, ca element fundamental al preeminenței dreptului într-un stat democratic și garanție a unui proces echitabil. Prin urmare, admisibilitatea acesteia trebuie cercetată cu prioritate și prin raportare la condițiile strict reglementate de art. 509 din C. proc. civ. Prezenta cerere de revizuire este întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., potrivit cărora "revizuirea unei hotărâri pronunțată asupra fondului sau care evocă fondul, poate fi cerută când… 8. există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri". Așa cum reiese din prevederile legale sus menționate, fundamentul acestui motiv de revizuire îl reprezintă instituția autorității de lucru judecat, pentru a se putea invoca motivul de revizuire referitor la hotărâri potrivnice fiind necesar a fi îndeplinite cumulativ următoarele condiții: să fie vorba de hotărâri definitive potrivnice, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul cauzei; hotărârile să fie pronunțate în aceeași pricină, deci să fi existat tripla identitate de elemente: aceleași părți, același obiect, aceeași cauză; hotărârile să fie pronunțate în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost ridicată, instanța să fi omis a se pronunța asupra acesteia; să se ceară anularea celei de a doua hotărâri, care s-a pronunțat cu încălcarea autorității de lucru judecat. Înalta Curte reține că, din economia textului de lege evocat, reiese că pentru a fi aplicabil acest motiv de revizuire este necesar ca presupusele hotărâri potrivnice să întrunească cerința triplei identități - de cauză, de obiect și de părți -, deoarece, potrivit definiției date efectului de lucru judecat prin dispozițiile art. 431 alin. (1) din C. proc. civ., nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect. Prin urmare, de esența cazului de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. este ipoteza ca prin cea de-a doua hotărâre să se încalce autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, însă ambele trebuie să fi fost pronunțate în litigii care s-au derulat între aceleași părți, pentru același obiect și aceeași cauză juridică. În prezenta cauză, se constată că nu este îndeplinită condiția triplei identități de părți, obiect și cauză, pentru a se pretinde de către revizuent o încălcare a principiului autorității de lucru judecat. Astfel, dosarul nr. x/2020 are ca obiect recursul declarat de D. împotriva sentinței nr. 1374 din 13.10.2020 pronunțate de Tribunalul Dolj, secția contencios administrativ și fiscal. În acest dosar a fost pronunțată decizia nr. 287/27.01.2021 prin care a fost admis recursul, a fost casată sentința și, după rejudecare, a fost admisă acțiunea și au fost anulate decizia DJ nr. 5456/16.05.2019 și decizia nr. CRR REG 25433/27.08.2019 emise de intimatele-pârâte DGRFP Craiova și AJFP Dolj. S-a reținut că prin decizia nr. 5456/16.05.2019 s-a angajat răspunderea solidară a administratorului D. pentru suma de 616385 RON datorată de debitoarea S.C. B. S.R.L. în temeiul art. 25 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 207/2015. În dosarul nr. x/2020 a fost pronunțată decizia nr. 362/02.02.2021 prin care a fost respins recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 1190/24.09.2020 pronunțate de Tribunalul Dolj. În acest dosar, obiectul acțiunii este cererea reclamantului de anulare a deciziei nr. DJ nr. 5453/16.05.2019 prin care i-a fost angajată răspunderea în solidar cu debitoarea B. S.R.L. în limita sumei de 1004164 RON și a deciziei CRR REG 24986/27.08.2019 prin care a fost soluționată contestația. Astfel, Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite condițiile cazului de revizuire invocat, decizia anterioară fiind pronunțată într-un litigiu care privește alt reclamant, iar obiectul acestuia privește anularea unor acte administrative diferite. În ceea ce privește motivele revizuirii din perspectiva efectului pozitiv al autorității de lucru judecat, Înalta Curte constată că acest efect a fost susținut de revizuent prin raportare la stabilirea aceleiași situații de fapt și dezlegarea acelorași probleme de drept. Or, rezolvarea diferită dată în alte cauze unor chestiuni litigioase similare nu creează "hotărâri potrivnice" în sensul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. și nu se poate invoca efectul pozitiv al puterii de lucru judecat. Chiar dacă, parțial, problemele de drept supuse controlului judiciar sunt similare, nu se poate susține existența efectului pozitiv al autorității de lucru judecat, simpla referire la o situație de fapt presupus identică neputând constitui premisa admiterii unei cererii de revizuire. Înalta Curte reține că, deși efectul pozitiv al autorității de lucru judecat nu presupune o triplă identitate de părți, obiect și cauză, acesta nu poate fi opus de partea revizuentă într-un litigiu ulterior, purtat de alt reclamant și cu privire la un alt act administrativ, în lipsa elementului de legătură prevăzut de dispozițiile art. 431 alin. (2) din C. proc. civ.. Caracterul similar al unor litigii înregistrate pe rolul instanțelor judecătorești nu se confundă cu efectul pozitiv al autorității de lucru judecat și nu poate servi drept temei al formulării unei cereri de revizuire pe motivul existenței unor hotărâri potrivnice. În concluzie, Înalta Curte constată că în speță nu este îndeplinită condiția existenței unei hotărâri potrivnice, care să încalce autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri anterioare, din perspectiva efectului negativ sau pozitiv al acestei autorități. Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de A. împotriva deciziei nr. 362/2021 din 2 februarie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.