ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1647/2024

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată Tribunalului Dolj la data de 31 mai 2022, sub nr. x/2022, reclamanții A. - Întreprindere Individuală, B., au chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunță să se dispună suspendarea executării actului administrativ urmată de anularea actului administrativ "Procedura de implementare aferentă măsurii "Microgranturi acordate din fonduri externe nerambursabile și de la bugetul de stat pentru activității specifice din domeniul industriei agroalimentare" din cadrul schemei de ajutor de stat instituite prin O.U.G. nr. 61/2022 privind unele măsuri pentru acordarea de microgranturi și granturi pentru capital de lucru entităților din domeniul agroalimentar cu finanțare din fonduri externe nerambursabile", denumită în continuare procedura, anunțată în data de 26.05.2022 și demarată, neprocedural, în data de 27.05.2022 ora 10:00. Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR), prin reprezentant legal și ministrul C., în calitate de ministru, au formulat întâmpinare, prin care au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunță să se dispună admiterea excepției necompetenței materiale a instanței, admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a ministrului agriculturii și dezvoltării rurale, constatarea inadmisibilității acțiunii și a lipsei de obiect a acesteia, iar pe fond, respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată. Prin sentința civilă nr. 1007/2022, pronunțată la data de 17.06.2022 în dosarul nr. x/2022 al Tribunalului Dolj, instanța de fond a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Dolj, secția CAF și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Craiova la data de 30.06.2022, primind termen de judecată la data de 12.07.2022. Prin încheierea din ședința publică din data de 12 iulie 2022, instanța a respins cererea de suspendare.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 273 din 24 octombrie 2022 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții B. și A.-Intreprindere Individuală, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, ca inadmisibilă.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 273 din 24 octombrie 2022 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanții A. titulară a A.-Intreprindere Individuală și B. au declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. În motivarea cererii, în contextul unei succinte prezentări a situației de fapt, recurentii au susținut, în esență, că nu a solicitat instanței să anuleze "un act prealabil emiterii actului administrativ" așa cum motivează instanța în sentința recurată la pagina 9, ultimul paragraf, ci au solicitat instanței să anuleze actul administrativ care a produs efecte. Instanța care a emis sentința recurată a aplicat greșit Legea 554/2004, iar motivele pe care se întemeiază sunt străine de cererea sa de chemare în judecată. Astfel, instanța nu a analizat probele care dovedesc aplicarea documentului contestat și susțin admisibilitatea cererii, fiind aplicabile prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. Au mai susținut că neadmiterea cererii de anulare a actului administrativ adoptat ilegal și aplicat neprocedural le încalcă dreptul la un proces echitabil prevăzut de Convenția Europeană a Drepturilor Omului și încurajează utilizarea ilegală a fondurilor europene destinate agriculturii, defavorizând agricultorii, neoferindu-le informații public și favorizând firmele de consultanță cărora le oferă informații în mod discriminatoriu, așa cum rezultă din probele din dosar.

Apărările formulate în recurs Intimatul-pârât Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, în opinia sa, motivele de recurs neîncadrându-se în motivele de nelegalitate ale art. 488 alin. (1) C. proc. civ. În subsidiar, respingerea recursului ca nefondat/neîntemeiat, apreciind că sentința recurată este legală.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția completului învestit cu soluționarea cauzei, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea dosarului de recurs la data de 21 martie 2024, în ședință publică, cu citarea părților.

Răspunsul la întâmpinare Prin răspunsul la întâmpinare, recurenții au reiterat argumentele expuse prin memoriuld e recurs. II. Soluția și considerentele instanței de recurs Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs și a dispozițiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele și pentru considerentele expuse în continuare. 1. Înalta Curte urmează să respingă excepția nulității recursului invocată de intimatul-pârât, constatând că argumentele de ordin critic formulate de recurenta-reclamantă privesc greșita stabilire a obiectului cererii de chemare în judecată și interpretarea și aplicarea eronată a legii, încadrându-se în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. 2. Argumente de fapt și de drept relevante Instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită cu o cerere, prin care reclamanții A. titulară a A. - Întreprindere Individuală, B., în calitate de persoană fizică, solicitant al informațiilor publice, au chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale au solicitat suspendarea executării actului administrativ urmată de anularea actului administrativ "Procedura de implementare aferentă măsurii "Microgranturi acordate din fonduri externe nerambursabile și de la bugetul de stat pentru activității specifice din domeniul industriei agroalimentare" din cadrul schemei de ajutor de stat instituite prin O.U.G. nr. 61/2022 privind unele măsuri pentru acordarea de microgranturi și granturi pentru capital de lucru entităților din domeniul agroalimentar cu finanțare din fonduri externe nerambursabile", denumită în continuare procedura, anunțată în data de 26.05.2022 și demarată, neprocedural, în data de 27.05.2022 ora 10:00. Prin sentința recurată acțiunea a fost respinsă ca inadmisibilă, reclamantii formulând recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. Înalta Curte constată că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. Potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. "Casarea unei hotărâri se poate cerere: (…) când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei." Înalta Curte amintește că nemotivarea hotărârii judecătorești este sancționată de legiuitor, pornind de la obligația statului de a respecta dreptul părții la un proces echitabil, drept consacrat de art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care implică, mai ales în sarcina instanței, obligația de a proceda, la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor probatorii ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența. Astfel, obligația instanței de a-și motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispozițiile art. 425 C. proc. civ., are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a obiectului cererii de chemare în judecată, a situației de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant, și, nu în ultimul rând raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată. Aceste cerințe legale sunt impuse de însăși esența înfăptuirii justiției, iar forța de convingere a unei hotărâri judecătorești rezidă din raționamentul logico-juridic clar explicitat și întemeiat pe considerente de drept, raportat la obiectul acțiunii. În strânsă legătură cu art. 425 din C. proc. civ. sunt și dispozițiile art. 22 alin. (2) din C. proc. civ., potrivit cărora "Judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. În acest scop, cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă, judecătorul este în drept să le ceară să prezinte explicații, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare, să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum și alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părțile se împotrivesc." În lumina acestor considerente, se constată că prima instanță a reținut că prin cererea de chemare în judecată, reclamanta nu urmărește anularea unui act administrativ tipic sau asimilat, ci a unui act prealabil emiterii actului administrativ. Astfel, procedura de implementare la care face referire reclamanta a fost publicată în cadrul unei proceduri de transparență decizională, ulterior fiind aprobat Ghidul solicitantului prin Ordinul Ministrului Agriculturii și dezvoltării rurale nr. 134/2022, concluzionând că cererea de chemare în judecată este inadmisibilă, întrucât actul a cărui anulare se solicită nu este un act administrativ în înțelesul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004. Or, din cuprinsul cererii de chemare în judecată, rezultă că nu există indicii că reclamantii au contestat procedura de implementare care a fost publicată în cadrul unei proceduri de transparență decizională, astfel cum a reținut prima instanță. Astfel, în cuprinsul acțiunii reclamanta face trimitere la procedura de acordare a sumelor reprezentând microgranturi și granturi pentru capital de lucru entităților din domeniul agroalimentar cu finanțare din fonduri nerambursabile, iar nu la procedura de publicare a proiectului de act normativ adoptat ulterior, așa cum a reținut instanța de fond. Drept consecință, motivele pe care prima instanță și-a întemeiat soluția sunt străine de fondul pricinii, referindu-se la un alt act decât cel care făcea obiectul litigiului. În aceste condiții, în raport de dispozițiile legale antereferite, Înalta Curte apreciază că, în exercitarea rolului activ, judecătorul fondului avea obligația să lămurească obiectul acțiunii, având în vedere imprecizia cu care acesta este formulat, motiv pentru care se impune casarea sentinței recurate. Recursul este o cale de atac de reformare, care urmărește, așa cum prevede expres art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 legale mai sus amintite, precum și a prevederilor art. 497 din C. proc. civ., care prevăd soluțiile pe care le poate pronunța Înalta Curte de Casație și Justiție, se desprinde concluzia că instanța supremă se pronunță exclusiv pentru motive de nelegalitate, asupra unei situații de fapt pe deplin stabilită. Față de aceste motive, având în vedere soluția pronunțată în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată și pretențiile concrete deduse judecății, ținând cont de specificul contenciosului administrativ în limitele căruia se desfășoară raporturile litigioase de față, Înalta Curte constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală, motiv pentru care, pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicție și asigurarea tuturor garanțiilor procesuale pe care judecata în primă instanță le conferă părților, se impune casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei aceleiași instanțe spre rejudecare. Cu ocazia rejudecării cauzei se va proceda la lămurirea obiectului acțiunii și la examinarea criticilor invocate de recurenții-reclamanți și a apărărilor formulate de intimatul-pârât, prin raportare la acest obiect, în vederea stabilirii tuturor aspectelor esențiale necesare soluționării acțiunii. În consecință, fiind găsit fondat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., întrucât viciile identificate în legătură cu hotărârea curții de apel implică o nesoluționare efectivă și reală a cauzei, fiind nesocotite și dispozițiile art. 22 alin. (2) C. proc. civ. cu privire la rolul activ al judecătorului, Înalta Curte va admite recursul declarat, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Calea de atac fiind admisă potrivit celor învederate în precedent, iar cauza trimisă la rejudecare, nu mai este necesară vreo analiză asupra motivului de casare dezvoltat de recurenții-reclamanți prin prisma art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod procedură. 3. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 497 C. proc. civ., va respinge excepția nulității recursului invocată de intimatul-pârât și va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.