Decizia nr. 781/2022 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 52/2020 a Curții de Apel Oradea

Obiectul acțiunii Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2019, la data de 18.09.2019, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Moftin a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, solicitând admiterea cererii și anularea parțială a Ghidului Solicitantului pentru Sub-Măsura 7.6- Investiții asociate cu protejarea patrimoniului cultural, cu privire la criteriile de selecție de la pct. 2.5- Principiile și Criteriile de selecție a proiectului, față de instituirea punctării criteriului de selecție "concentrare mare de resurse turistice naturale sau antropice" față de prevederile O.U.G. nr. 142 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național Secțiunea a VII-a zone de resurse turistice, (Anexa nr. 1), aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 190/2009.

Hotărârea recurată Prin sentința civilă nr. 52/CA/2020 - PI din 22 iunie 2020 a Curții de Apel Oradea, secția II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale; s-a respins acțiunea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Moftin, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Totodată, s-a admis excepția inadmisibilității acțiunii raportat la lipsa plângerii prealabile, invocată de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale și s-a respins acțiunea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Moftin, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, ca inadmisibilă; fără cheltuieli de judecată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 52/CA/2020 - PI din 22 iunie 2020 a Curții de Apel Oradea, secția II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Moftin, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare. În esență, recurenta a arătat că judecătorul fondului, după ce a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, s-a oprit asupra excepției de inadmisibilitate a acțiunii dată de prematuritatea promovării acțiunii judiciare în verificarea legalității actului juridic administrativ, prematuritate justificată din perspectiva lipsei plângerii prealabile, realizată cu AFIR. Or, plângerea administrativă prealabilă a fost formulată, trimisă prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la Minister si la AFIR.

Apărările formulate în recurs 4.1 Intimata-pârâtă AFIR a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, în opinia sa, nefiind încadrate criticile în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ. Pe fond, a solicitat respingerea recursului, apreciind că hotărârea recurată este temeinică și legală, fiind dată cu corecta aplicarea normelor de drept incidente situației de fapt reținute. 4.2 Intimatul Ministerul Agriculturii a depus întâmpinare, prin care a solicitat scoaterea din cauză, soluția privind admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a acestei autorități nefiind criticată, intrând în puterea lucrului judecat.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 19 octombrie 2020, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 10 februarie 2022, în ședință publică, cu citarea părților. La termenul de judecată din 10 februarie 2022, Înalta Curte a constatat că recursul nu a fost formulat împotriva soluției de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale de către instanța de fond, acesta fiind citat din eroare în stadiul procesual al recursului. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare și raportat la prevederile legale din materia supusă verificării, Înalta Curte reține că recursul este fondat, în limitele și în considerarea celor în continuare arătate. 1. Cu titlu preliminar, Înalta Curte apreciază că este nefondată excepția nulității recursului invocată de intimata-pârâtă AFIR, constatând că argumentele de ordin critic invocate de reclamantă prin memoriul de recurs, privind greșita reținere de judecătorul fondului a lipsei procedurii prealabile și a admiterii excepției inadmisibilității pe acest motiv, circumscriindu-se prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., menționate de altfel și prin cererea de recurs formulată de reclamantă. 2. Argumente de fapt și de drept relevante Instanta de contencios administrativ și fiscal a fost învestită de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Moftin, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, prin care a solicitat admiterea cererii și anularea parțială a Ghidului Solicitantului pentru Sub-Măsura 7.6- Investiții asociate cu protejarea patrimoniului cultural, cu privire la criteriile de selecție de la pct. 2.5- Principiile și Criteriile de selecție a proiectului, față de instituirea punctării criteriului de selecție "concentrare mare de resurse turistice naturale sau antropice" față de prevederile O.U.G. nr. 142 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național Secțiunea a VII-a zone de resurse turistice, (Anexa nr. 1), aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 190/2009. Prin sentința recurată, a fost admisă excepția inadmisibilității acțiunii față de lipsa plângerii prealabile adresată AFIR, reclamanta formulând critici de nelegalitate din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Instanța de control judiciar nu împărtășește soluția primei instanțe în urma propriului demers de aplicare a cadrului normativ incident situației de fapt, reținând incidența în cauză a motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., se impune soluția de casare în soluționarea recursului, "când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat normele de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității." Înalta Curte observă că nulitatea actelor de procedură definită la art. 174 alin. (1) din C. proc. civ. ca fiind "sancțiunea care lipsește total sau parțial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerințelor legale, de fond sau de formă" se regăsește actualmente în Capitolul III din titlul IV al Cărții I din același Cod, care reglementează deopotrivă nulitatea absolută și pe cea relativă, nulitatea condiționată și nulitatea necondiționată de existența unei vătămări, totodată, statuând asupra modului în care nulitățile pot fi invocate și efectele pe care le produce aplicarea sancțiunii. Prin urmare, orice pretinsă încălcare a unei reguli de procedură, indiferent de regimul său juridic, va fi analizată din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., pentru a se constata dacă reprezintă sau nu un motiv de casare a hotărârii. Amintește instanța de control judiciar că unul dintre principiile fundamentale ale procesului civil este rolul judecătorului în aflarea adevărului reglementat de dispozițiile art. 22 din C. proc. civ., potrivit cu care "(1) Judecătorul soluționează litigiul conform normelor de drept aplicabile, (2) Judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale (...)". Totodată, potrivit dispozițiilor art. art. 7 alin. (1) "Procedura prealabilă" din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare: "Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia." Art. 2 lit. j) din același act normativ, dispune: "plângere prealabilă - cererea prin care se solicită autorității publice emitente sau celei ierarhic superioare, după caz, reexaminarea unui act administrativ cu caracter individual sau normativ, în sensul revocării sau modificării acestuia". De asemenea, potrivit art. 193 alin. (1) C. proc. civ.: "Sesizarea instanței se poate face numai după împlinirea unei proceduri prealabile, dacă legea prevede în mod expres acest lucru. Dovada împlinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată". Înalta Curte constată că prima instanță a reținut în mod greșit că sunt neîntemeiate susținerile reclamantei potrivit cărora a fost îndeplinită condiția îndeplinirii procedurii prealabile sesizării instanței de judecată, conform textelor de lege antereferite. Astfel, a constatat judecătorul fondului că "reclamanta a formulat, într-adevăr, anterior introducerii acțiunii o plângere administrativă prin care a solicitat anularea parțială a Ghidului Solicitantului - sub-măsura 7.6 "Investiții asociate cu protejarea patrimoniului cultural", însă această solicitare nu a fost adresată emitentului actului administrativ contestat - AFIR, ci a fost adresată MADR, instituție care, după cum s-a apreciat mai sus, nu are calitate procesuală pasivă în cauză, deși a aprobat ghidul respectiv prin Ordinul nr. 64/13.03.2017, în condițiile impuse de H.G. nr. 30/2017 privind organizarea și funcționarea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale și de H.G. nr. 226/2015 privind stabilirea cadrului general de implementare a măsurilor programului național de dezvoltare rurală cofinanțate din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală și de la bugetul de stat." Or, recurenta-reclamantă a arătat la termenul din data de 22 iunie 2020, la care s-a pronunțat sentința recurată, că există dovada formulării plângerii prealabile, cu confirmare de primire, aspect susținut cu copiile facturilor emise de oficiul poștal, din data de 24 iunie 2019, cu ocazia expedierii plângerii atât către Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, cât și către Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale . Față de aceste motive, având în vedere soluția pronunțată în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată și pretențiile concrete deduse judecății, ținând cont de specificul contenciosului administrativ în limitele căruia se desfășoară raporturile litigioase de față, Înalta Curte constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală, admițând excepția inadmisibilității acțiunii în condițiile antereferite, fără a cerceta efectiv fondul, motiv pentru care, pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicție și asigurarea tuturor garanțiilor procesuale pe care judecata în primă instanță le conferă părților, se impune casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, care urmează să cerceteze toate argumentele și apărările formulate de părțile raportului juridic, atât prin cererea de chemare în judecată, prin întâmpinare, cât și prin cererea de recurs și apărările formulate în acest stadiu procesual. Totodată, Înalta Curte va menține soluția în ceea ce privește cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, recursul nefiind formulat împotriva soluției de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale de către instanța de fond. 3. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 497 C. proc. civ., va respinge excepția nulității recursului; va admite recursul formulat de reclamantă; va casa în parte sentința recurată și va trimite cauza la aceeași instanță pentru rejudecarea cererii formulate de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Moftin în contradictoriu cu Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale; va menține soluția în ceea ce privește cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale. PENTRU ACESTE MOTIVE,