ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3580/2021

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 10 august 2018, reclamanta A. l-a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, solicitând instanței să pronunțe o hotărâre prin care să dispună anularea parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria x nr. x emis de Ministerul Agriculturii și Alimentației în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 480/1994 privind organizarea și funcționarea Ministerului Agriculturii și Alimentației și în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 1353/1990 privind înființarea de societăți comerciale pe acțiuni în industria alimentară, în privința atestării dreptului de proprietate al B. S.A., secția Marghita, ca fiind netemeinic și nelegal. Prin precizarea de acțiune depusă la dosar, reclamanta a solicitat introducerea în cauză alături de pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și a pârâtei C. S.R.L. De asemenea, și-a precizat acțiunea și în ceea ce privește obiectul acesteia, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța în prezenta cauză să se dispună admiterea acțiunii formulate și precizate, respectiv constatarea nulității parțiale a Certificatului de atestare seria x nr. x, emis în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 480/1994 și a întregii documentații care a stat la baza emiterii acestui certificat în favoarea lui B. S.A.; constatarea nulității parțiale a Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din data de 17.03.2011 încheiat între S.C. D. S.R.L. prin lichidator cabinet individual de insolvență E. și S.C. C. S.R.L., în baza principiului accesorium sequitur principale, ca urmare a constatării nulității certificatului de atestare seria x nr. x, emis în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 480/1994 și a întregii documentații care a stat la baza emiterii acestui certificat; anularea încheierilor de carte funciară nr. x privind întabularea lotizării imobilelor dobândite în baza contractului de vânzare-cumpărare indicat mai sus, respectiv anularea încheierii de carte funciară nr. x/22.10.1998 prin care s-a admis înscrierea dreptului de proprietate a societății S.C. B. S.A. Oradea în cartea funciară cu nr. x Marghita, provenită din conversia CF vechi nr. x în baza certificatului de atestare seria x nr. x și în baza principiului accesorium sequitur principale, ca urmare a constatării nulității certificatului de atestare seria x nr. x, emis în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 480/1994 și a întregii documentații care a stat la baza emiterii acestui certificat și pe cale de consecință radierea înscrierii din cartea funciară și repunerea în situația anterioară; anularea încheierii de carte funciară nr. x/15.12.2005 prin care s-a admis înscrierea dreptului de proprietate a societății S.C. D. S.R.L. în cartea funciară cu nr. x Marghita, provenită din conversia CF vechi x, în baza sentinței comerciale nr. 457/COM/04.10.2005 pronunțată de către Tribunalul Bihor în dosarul cu nr. x/2005 și a Convenției cu legalizare de semnătură nr. 8004/12.12.2005 emisă de către notarul public F., în baza principiului accesorium sequitur principale, ca urmare a constatării nulității certificatului de atestare seria x nr. x, emis în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 480/1994 și a întregii documentații care a stat la baza emiterii acestui certificat și pe cale de consecință radierea înscrierii din cartea funciară și repunerea în situația anterioară; anularea încheierii de carte funciară nr. x/18.03.2011 prin care s-a admis înscrierea dreptului de proprietate a societății S.C. "C." S.R.L. Marghita în cartea funciară cu nr. x Marghita, provenită din conversia CF vechi x, în baza Actului notarial nr. 1776 încheiat la data de 17.03.2011 de către BNP G. în baza principiului accesorium sequitur principale, ca urmare a constatării nulității certificatului de atestare seria x nr. x, emis în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 480/1994 și a întregii documentații care a stat la baza emiterii acestui certificat și pe cale de consecință radierea înscrierii din cartea funciară și repunerea în situația anterioară; anularea încheierii de carte funciară nr. x/14.12.2011 prin care s-a admis solicitarea de lotizare a imobilului indicat mai sus formulată de către societatea S.C. "C." S.R.L. Marghita, constituindu-se în imobilul cu nr. cadastral x care se înscrie în cartea funciară nr. x Marghita sub B.4 din cartea funciară x (provenită din cartea funciară de pe hârtie 6030) UAT Marghita în baza principiului accesorium sequitur principale, ca urmare a constatării nulității certificatului de atestare seria x nr. x, emis în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 480/1994 și a întregii documentații care a stat la baza emiterii acestui certificat și pe cale de consecință radierea înscrierii din cartea funciară și repunerea în situația anterioară; anularea încheierii de carte funciară nr. x/14.12.2011 prin care s-a admis solicitarea de lotizare a imobilului indicat mai sus formulată de către societatea S.C. "C." S.R.L. Marghita, constituindu-se în imobilul cu nr. cadastral x care se înscrie în cartea funciară nr. x Marghita sub B.5 din cartea funciară x (provenită din cartea funciară de pe hârtie 6030) UAT Marghita în baza principiului accesorium sequitur principale, ca urmare a constatării nulității certificatului de atestare seria x nr. x, emis în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 480/1994 și a întregii documentații care a stat la baza emiterii acestui certificat și pe cale de consecință radierea înscrierii din cartea funciară și repunerea în situația anterioară. Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a solicitat respingerea primului capăt de cerere al acțiunii precizate și modificate ca tardiv formulat, iar pe fond, ca neîntemeiat, iar în ce privește celelalte două capete de cerere, respingerea acestora ca fiind introduse față de o persoană fără calitate procesuală pasivă. La termenul de judecată din data de 19.02.2019, instanța, având în vedere că pe rolul Judecătoriei Marghita este înregistrat dosarul nr. x/2017, care are ca obiect petitele introduse prin precizarea de acțiune, în baza dispozițiilor art. 99 alin. (1) C. proc. civ. a dispus disjungerea precizării de acțiune de acțiunea inițială formulată. În dosarul format după disjungere nr. 101/35/2019, prin sentința nr. 25/19 februarie 2019, instanța a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Oradea, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii precizate având ca obiect constatarea nulității parțiale a contractului de vânzare-cumpărare și anularea încheierilor de carte funciară, formulate de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și S.C. C. S.R.L., în favoarea Judecătoriei Marghita.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 77/CA/2019-P.I. din 16 aprilie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă ca rămasă fără obiect excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M.A.D.R., invocată prin întâmpinare. Au fost respinse ca neîntemeiate excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S.C. C. S.R.L. și lipsei de interes a reclamantei, invocate de pârâtă prin întâmpinare. A fost admisă excepția tardivității acțiunii și a fost respinsă ca tardivă acțiunea formulată și precizată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și S.C. C. S.R.L., având ca obiect anulare act administrativ. A fost obligată reclamanta să achite pârâtei S.C. C. S.R.L. cheltuieli de judecată în valoare de 1860 RON.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 77/CA/2019-P.I. din 16 aprilie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță. Recurenta-reclamantă a arătat că sentința recurată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, susținând că instanța de fond a reținut faptul că ar fi luat la cunoștință de existența actului administrativ contestat la 22.10.1998 - data înscrierii în Cartea Funciară a dreptului de proprietate al S.C. B. S.A. Oradea în baza Certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria x nr. x emis de Ministerul Agriculturii și Alimentației în temeiul H.G nr. 480/1994, în Cartea Funciară nr. x provenită din CF vechi nr. x Marghita, statuând, în mod greșit, că Certificatul de atestare a dreptului de proprietate contestat a devenit opozabil erga omnes ca efect al înscrierii în cartea funciară, iar de la data înscrierii a început să curgă termenul prevăzut de lege pentru sesizarea instanței de contencios administrativ cu acțiunea în anulare. Recurenta-reclamantă a mai susținut că a luat cunoștință de existența actului administrativ contestat la data de 16.01.2018, dată la care a formulat cerere de intervenție în interes propriu, în cadrul dosarului nr. x/2017, aflat pe rolul Judecătoriei Marghita, astfel că, instanța de fond a apreciat în mod greșit incidența în cauză a dispozițiilor art. 11 alin. (2) din Legea Contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Apărările formulate în recurs Intimatul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică. A susținut că, pentru recurenta-reclamantă, terț față de actul atacat, termenul de la care curge dreptul de a introduce acțiunea este data înscrierii în Cartea Funciară, efectul înscrierii în cartea funciară fiind opozabilitatea față de terți.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 2 iulie 2019, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 10 iunie 2021, în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs și a dispozițiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele expuse în continuare. Obiectul cauzei de față este reprezentat de contestarea/anularea parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria x nr. x, emis de Ministerul Agriculturii și Alimentației în favoarea S.C. B. S.A. și a întregii documentații care a stat la baza emiterii acestui certificat. Prin sentința recurată a fost respinsă ca tardivă acțiunea formulată și precizată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și S.C. C. S.R.L., având ca obiect anulare act administrativ. Recurenta-reclamantă a criticat sentința instanței de fond, din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., arătând că instanța a interpretat în mod eronat dispozițiile legale privitoare la data la care a luat la cunoștință de existența actului administrativ contestat. Înalta Curte apreciază că este întemeiată această critică formulată de recurenta-reclamantă. Potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței, dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit. Conform dispozițiilor art. 11 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, se pot formula în termen de 6 luni, care se calculează, după caz, de la data primirii răspunsului la plângerea prealabilă sau de la comunicarea refuzului nejustificat, ori de la data expirării termenului legal pentru soluționarea cererii. Pentru motive temeinice, textul menționat prevede, în cadrul alin. (2), posibilitatea sesizării instanței de contencios administrativ și după expirarea termenului de 6 luni, dar nu mai târziu de 1 an de la data comunicării actului, data luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz. Înalta Curte reține că instanța de fond a făcut o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 11 alin. (2) din Legea Contenciosului administrativ nr. 554/2004, când a respins acțiunea ca tardivă. Cum în speța de față reclamanta este terț în raport cu actul administrativ contestat, termenul de 1 an prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 se calculează de la momentul luării la cunoștință de actul administrativ vătămător. Este eronat a se aprecia că terțul-reclamant a luat cunoștință de conținutul certificatului de atestare a dreptului de proprietate și a realizat existența unei vătămări a drepturilor ori intereselor legitime, la momentul înscrierii actului în cartea funciară, acest moment nereprezentând o prezumție absolută în calcularea termenului de introducere a acțiunii. Această înscriere nu are semnificația juridică a luării la cunoștință de actul administrativ, ci dă naștere unei prezumții, în sensul că persoanele interesate ar putea, cu diligențe rezonabile, să ia cunoștință de conținutul actului juridic în baza căruia s-a efectuat operațiunea de publicitate imobiliară. Prin urmare, data la care terțul a luat cunoștință, în mod efectiv, de existența și conținutul actului administrativ trebuie să rezulte fără echivoc din împrejurările de fapt stabilite prin probatoriile administrate în cauză. În concret, în speța de față nu se poate reține că reclamanta a luat cunoștință de actul administrativ atacat la data înscrierii în cartea funciară, adică la data de 22.10.1998. În plus, în ședința din 21 noiembrie 2018 a judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost adoptată soluția de unificare a practicii instanței în sensul că: Termenele prevăzute de art. 7 alin. (7) și art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în acțiunile formulate de terți în constatarea nulității absolute a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor curge de la "data luării la cunoștință", moment care însă se apreciază de la caz la caz. Pe cale de consecință, având în vedere că prima instanță a soluționat procesul, interpretând și aplicând în mod eronat normele de drept relevante în speță, instanța de control judiciar apreciază că recursul formulat de recurenta-reclamantă este fondat, urmând să-l admită, să caseze sentința de fond și să dispună trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. În rejudecare, instanța fondului va proceda la o analiză amănunțită a tuturor aspectelor invocate de părți și va administra probatoriul solicitat, prin raportare la dispozițiile legale incidente și ținând cont de dezlegările din prezenta decizie de casare, urmând a fi verificate toate argumentele părților, în limitele învestirii instanței competente. Având în vedere că prima instanță a dat o dezlegare greșită cauzei interpretând și aplicând în mod eronat normele de drept aplicabile speței, pentru respectarea dublului grad de jurisdicție și a dreptului la apărare, instanța de recurs va casa hotărârea atacată cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe pentru a verifica, în concret, data la care reclamanta-reclamantă a luat cunoștință de actul atacat. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru aceste motive, în temeiul art. 496 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul și va casa sentința recurată, trimițând cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.