ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2810/2023

Ședința publică din data de 25 mai 2023

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești, la data 30.07.2021, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Unitatea-Administrativ Teritorială Micești prin Primar și S.C. B. S.A. prin administrator judiciar C., să se constate existența dreptului de proprietate și a dreptului de coproprietate forțată, perpetuă asupra părților din imobilele menționate în cererea de chemare în judecată.

Prin cererea modificatoare, depusă la data de 08.02.2022, reclamantul a solicitat constatarea nulității parțiale a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate al pârâtei B. S.A. nr. 0783/1995.

Prin sentința civilă nr. 82 din 14 iunie 2022, Curtea a disjuns capetele de cerere având ca obiect uzucapiune și anulare contract de vânzare-cumpărare și a dispus formarea a două noi dosare distincte, cu termen la 14.06.2022.

A respins cererea formulată de reclamant, având ca obiect anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate, conform art. 78 alin. (2) C. proc. civ.

Împotriva acestei hotărâri, reclamantul A. a formulat recurs, prin care a arătat că certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria x nr. x/1995 emis de Ministerul Agriculturii și Alimentației în baza ordinului de stabilire și evaluarea terenurilor nr. 39/16.07.1992 în aplicare prevederilor art. 19 și art. 20 din Legea nr. 15/1990 a fost emis cu încălcarea dispozițiilor imperative ale H.G. nr. 834/1991.

Recurentul a prezentat situația de fapt și a solicitat introducerea în cauză a Ministerului Agriculturii.

Intimata-pârâtă S.C. B. S.A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat inadmisibilitatea cererii de introducere în cauză a Ministerului Agriculturii și a invocat nulitatea recursului, raportat la art. 489 alin. (1) și (2) C. proc. civ., pentru nemotivare, solicitând, în principal, anularea recursului iar, în subsidiar, respingerea acestuia, ca nefondat.

Înalta Curte urmează a analiza cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., în condițiile art. 489 alin. (2) raportat la art. 499 C. proc. civ., excepția nulității recursului invocată de intimata-pârâtă S.C. B. S.A. prin întâmpinare.

4.1. Instanța de control judiciar apreciază că recursul reclamantului A. nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

În acest sens, este de subliniat faptul că prin dispozițiile art. 489 C. proc. civ. se sancționează cu nulitatea nemotivarea recursului, înțeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menționat) dar și în situația în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (ipoteza prevăzută la alin. (2) al articolului).

Înalta Curte are în vedere că noțiunea de motivare a recursului trebuie înțeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac și continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt expres și limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) punctele 1-8 C. proc. civ.

Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanței de control judiciar competente examinarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Suplimentar celor arătate anterior, se impune a fi precizat faptul că obligația de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluția instanței de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancțiunea nulității recursului, în condițiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

4.2. Raportat cu cele reținute, Înalta Curte constată că cererea recurentului-reclamant de exercitare a căii de atac nu reprezintă altceva decât reluarea situației de fapt și nu cuprinde nicio dezvoltare concretă a ipotezelor avute în vedere de legiuitor pentru reglementarea motivelor de casare.

Prin hotărârea recurată, instanța de fond a respins acțiunea fără a se pronunța pe fondul acesteia, în raport cu art. 16

1

din Legea nr. 554/2004 și art. 78 alin. (2) C. proc. civ., reținând că, deși a pus în vedere reclamantului necesitatea introducerii în cauză a autorității emitente a certificatului de atestare a dreptului de proprietate, acesta s-a opus.

Recurentul-reclamant s-a limitat la a expune situația de fapt și circumstanțele cauzei pe care le apreciază a fi relevante, fără, însă, a se referi sau a critica în niciun mod considerentele hotărârii recurate. De altfel, prin recurs recurentul a solicitat introducerea în cauză a Ministerului Agriculturii în raport cu Legea nr. 554/2004 și cu art. 78 alin. (2) C. proc. civ.

Dispozițiile art. 488 C. proc. civ. se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea motivelor de nelegalitate a sentinței atacate ori a dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

În actuala reglementare a C. proc. civ., recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se realizează exclusiv un control de legalitate a hotărârii atacate. Nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greșeli de apreciere/calificare a situației de fapt deduse judecății.

Or, o astfel de abordare nu satisface exigențele art. 486 C. proc. civ., astfel că devin aplicabile dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

4.3. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) și art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 82 din 14 iunie 2022 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 25 mai 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.