ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 494/2025

Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj – secția a III-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2022 la data de 25.08.2022, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea în parte a Certificatului de Atestare a Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor seria x nr. x emis la 03.03.2000, respectiv în ceea ce privește bunurile imobile ce fac obiectul Contractului de Vânzare Cumpărare Autentificat sub nr. x/1938 transcris sub nr. x/1938 de Tribunalul Ilfov, secția notariat in 07.03.2000, dobândit în baza Contractului de Vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x in 07.03.2000 de BNP B., cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința nr. 561/2023 din 13 decembrie 2023, Curtea de Apel Cluj – secția a III-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția tardivității invocată de pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale prin întâmpinare. A respins cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, și C. S.A., ca fiind tardiv formulată.

Recursul exercitat în cauză Împotriva sentinței nr. 561/2023 din 13 decembrie 2023 a Curții de Apel Cluj – secția a III-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A. prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare. În dezvoltarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., recurentul-reclamant a invocat următoarele critici: Instanta fondului a reținut greșit că odată cu solicitarea de înscriere în cartea funciară a dreptului său de proprietate, în conditiile în care detine proprietate, posesie și toate atributele asupra imobilului achizitionat prin act notarial necontestat, recurentul ar fi avut cunostință despre actul contestat în contencios administrativ. Cu toate acestea instanța fondului nu poate face o legatură între o carte funciară deschisă pe o alta adresă și multe alte proprietati și proprietate recurnetului aflată pe altă adresă. Totodată instanța de fond nu poate face în motivare legatura între titularul cărții funciare și titlul initial al altei persone juridice pe care recurentul-reclamant îl contestă. Concluzia trasa de instanța de fond că ar fi luat la cunostinta despre actul pe care-l contestă in contencios pe baza unor mentiuni de carte funciara este fara nici un suport, silogismul juridic fiind efectiv de neinteles. Recurentul-reclamant susține că a solicitat anularea în parte a Certificatului de Atestare a Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor seria x nr. x emis de intimata-pârâtă la 03.03.2000, respectiv în cea ce priveste bunurile immobile ce fac obiectul Contractului de Vanzare Cumparare Autentificat sub nr. x/1938 transcris sub nr. x/1938 de Tribunalul Ilfov sectia notariat in 07.03.2000, transmis catre recurent în baza Contractului de Vanzare Cumparare autentificat sub nr. x din 07.03.2000 de BNP B.. Certificatului de Atestare a Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor seria x nr. x emis de pârâta la 03.03.2000, nu rezultă ca a se afla inscris in cartea funciara, existând mentionat un alt proprietar, respectiv Statul Roman prin administrator Ministerul Finantelor Publice. Recurentul precizează că s-a adresat acestuia pentru lamurirea situatiei și i s-a solicitat acte doveditoare si nu s-a mai intamplat nimic. In acest conditii aa solicitat informatii privind mentiunile de carte funciara pentru adresa din Bucuresti (adresa fabricii de tigarete in curtea careia se afla imobilul) si a constatat ca apare inregistrat proprietar astfel cum am arata mai sus Statul Roman prin administrator Ministerul Finantelor dar in baza altor act de cat cel a carui anulare parțială o solicită. Recurentul-reclamant subliniază că mențiunile din cartea funciară sunt pe alte adrese decat cele ce apar in actele de proprietate.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea înregistrată la data de 24.04.2024, intimatul-pârât Ministerul Agriculturii a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca temeinică și legală.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția completului învestit cu soluționarea cauzei, s-a fixat termen de judecată la data de 04 februarie 2025. II. Soluția instanței de recurs Examinând sentința atacată prin prisma criticilor invocate în recurs, a apărărilor și susținerilor formulate prin întâmpinare depuse la dosar, raportat la prevederile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul reclamantului este fondat și îl va admite pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Înalta Curte constată că prima instanță a respins acțiunea ca tardiv formulată, reținând în considerentele hotărârii că data la care reclamantul a luat la cunoștință faptul că în cartea funciară este înscris un alt titular al dreptului de proprietate poate fi socotită cel târziu la data de 26.02.2021. Față de această constatare și raportat la prevederile art. 7 alin. (1) și (5) și art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, instanța de fond a apreciat că se impune respingerea acțiunii ca tardivă pentru nerespectarea termenului de depunere a acțiunii în anulare. Înalta Curte, analizând apărările propuse de relamant în fața instanței de fond și criticile sentinței recurate exprimate prin cerere de recurs, apreciază că instanța în considerentele hotărârii recurate a făcut o intepretare greșită a termenului în cuprisnul căruia se putea introduce acțiunea în anulare. În aceste condiții, Înalta Curte apreciază că, instanța de fond, procedând de o asemenea manieră, a soluționat nelegal cauza, în speță fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., referitor la nemotivarea hotărârii sub aspectul propunerii unei motivări străine de natura pricinii. Cu privire la această opinie, instanța de recurs reține că instanța de fond a apreciat în mod greșit că reclamantul avea cunoștință de faptul că în cartea funciară este notat un alt titular al dreptului de proprietate, considerente pentru care avea posibilitatea ca de la acel moment și până la trecerea termenului de 1 an să introducă acțiunea în anulare. În speță, din înscrisurile existente la dosar se confirmă critica recurentului-reclamant potrivit căreia acesta deține un Contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x din 07.03.2000 de BNP B. ce are ca obiect un imobil situat la adresa din str. x, București. Cu privire la acest imobil, recurentul-pârât a solicitat înscrierea titlului în Carte Funciară ocazie cu care a fost înștiințat recurentul că există un alt proprietar, respectiv Statul Român prin adminstrator Ministerul Finanțelor Publice. În ceea ce privește această informație, Înalta Curte apreciază că instanța de fond a reținut în mod greșit faptul că reclamantul știa despre această situație cel târziu de la data de 26.02.2021, când a introdus cererea de reexaminare la încheierea de respingere nr. 14183, în măsura în care din celelalte înscrisuri propuse de părți rezultă că menționările din cartea funciară erau trecute alte adrese decât adresa menționată în titlu de proprietate al reclamantului. Relevantă în acest sens fiind și afirmația recurentului-reclamant, care de altfel se confirmă din înscrisuri, potrivit căreia proprietatea dobândită prin contractul de vânzare cumpărare este trecută la adresa str. x, și notată în CF nr. x UAT București, în timp ce titlul de păroprietate a cărui anulare o solicită recurentul-reclamant privește un imobil situat în B-dul x nr. 2, București. Față de această situație se apreciază ca fiind valid argumentul recurentul-reclamant privitor la faptul că a solicitat lămuriri suplimentare privitoare la persoana care apare ca proprietar asupra imobilului pe care acesta l-a dobândit prin Contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x din 07.03.2000 de BNP B.. Astfel acesta a aflat în mod clar împotiva cărei persoane să introducă acțiunea în anulare, cu mult peste data de 26.02.2021, respectiv în luna noiembrie a aceluiași an. În aceste condiții, și având în vedere că acțiunea în anulare a fost introdusă la data de 22 august 2022, cererea reclamantului se află încă în termenul de depunere, instanța de fond pronunțând o soluție greșită din această perspectivă. Cum în cauza, soluționarea de către instanța de fond a cererii prin admiterea unei excepții peremptorii astfel cum este excepția de tardivitate care oprește litigiul fără a permite instanței judecarea cererii pe fond, și având obligația de a respecta părților principiul dublului grad de jurisdicție, Înalta Curte constată că se impune casare sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, instanței de fond. Pentru toate considerentele expuse, constatând că este întemeiat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., republicat, Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ., republicat, și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare instanței de fond. Cu ocazia rejudecării, instanța de fond va examina și celelalte argumente invocate atât de reclamant prin cererea de recurs, cât și de intimatul-pârât prin întâmpinare, instanței de recurs.