ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5877/2024

Ședința publică din data de 10 decembrie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea sub nr. x/2019 din data 16.12.2019, reclamanții Primarul Municipiului Oradea, Municipiul Oradea .

au chemat în judecată pe pârâții S.C. A. S.A., Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Unitatea Administrativ Teritoriala - Comuna Borș, solicitând instanței ca prin hotărâre ce se va pronunța:

- să se constate că pârâta S.C. A. S.A. a dobândit în mod nelegal dreptul de proprietate asupra suprafeței de 52871 mp teren înscris în CF nr. x Sântion cu nr. topo x respectiv 1309/66,

- să constate nulitatea absolută parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria x 07 nr. 2258/1998 cu privire la suprafața de teren de 52871 mp,

- să constate nulitatea absolută a adeverinței nr. x din 05.02.1999 emisă de Primăria Comunei Borș și drept consecință să dispună efectuarea cuvenitelor mențiuni de carte funciară, în sensul diminuării corespunzătoare a suprafeței de teren proprietatea pârâtei A. S.A..

Primul ciclu procesual

Prin sentința civilă nr. 316 din data de 15 martie 2021, Curtea de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal a admis excepția tardivității și a respins ca tardivă acțiunea formulată de reclamanții Primarul Municipiului Oradea și Municipiul Oradea, în contradictoriu cu pârâții A. S.A., Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Unitatea Administrativ Teritorială-Comuna Borș, și cu intervenientele B. și C.; a respins cererea de intervenție accesorie, ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții Primarul Municipiului Oradea, în calitate de Președinte al Comisiei Municipale de Aplicare a Legii nr. 18/1991, și Municipiul Oradea, invocând motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței recurate și, în rejudecarea cauzei, admiterea cererii de chemare în judecată.

Prin decizia nr. 161 din 17 ianuarie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de recurenții-reclamantul Primarul Municipiului Oradea în calitate de Președinte al Comisiei Municipale de Aplicare a Legii nr. 18/1991 și Municipiul Oradea împotriva sentinței civile nr. 316 din data de 15 martie 2021 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, a casat sentința recurată și trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Al doilea ciclu procesual

Prin sentința nr. 1120 din 20 iunie 2023, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a hotărât următoarele:

A respins ca fiind introdusă tardiv cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții Municipiul Oradea, Primarul Municipiului Oradea in calitate de președinte al Comisiei municipale de aplicare a legii 18/1991, în contradictoriu cu pârâții A. S.A. prin lichidator judiciar D., Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Unitatea Administrativ Teritoriala - Comuna Borș și intervenienții accesorii B., E. și F..

A respins ca neîntemeiată cerere de intervenție accesorie formulată în interesul reclamantelor B..

A anulat cerere de intervenție accesorie în interesul reclamantei formulată de C., ca fiind formulată de o persoană fără capacitate procesuală de folosință.

A admis cerere de intervenție accesorie formulată de intervenienții accesorii E. și F. în interesul pârâților.

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanții Primarul Municipiului Oradea, în calitate de președinte al Comisiei Municipale de aplicare a Legii nr. 18/1991 și Municipiul Oradea și, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. apreciază că sunt aplicabile speței pendinte prevederile art. 7 coroborate cu cele ale art. 11 din Legea nr. 554/2004, republicată "înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ care i se adresează trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte a acestuia . . . . . . . . . ."

Aliniatul 5 al aceluiași articol (art. 7) stipulează că " în cazul acțiunilor introduse de Prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public, Agenția Națională a Funcționarilor Publici, al celor care privesc cererile persoanelor vătămate prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe sau al acțiunilor îndreptate împotriva actelor administrative care nu mai pot fi revocate întrucât au intrat în circuitul civil și au produs efecte juridice (cazul în speță), precum și în cazurile prevăzute la art. 2 alin. (2) și la art. 4 nu este obligatorie plângerea prealabilă.

Ca atare, apreciază că incidența în cauză a dispozițiilor textului de lege sus citat este evidentă, actul a cărui nulitate se solicită, intrand în circuitul civil și fiind înatabulat ca atare la cartea funciară, producand astfel efecte juridice.

Or, în atare situație plangerea prealabilă nefiind obligatorie apreciază că nu se mai poate pune în discuție excepția tardivității, cum în mod eronat a reținut instanța de fond.

Prin urmare textul art. 11 din actul normativ menționat marchează momentul de la care începe să curgă termenul de 1 an, și anume data comunicării actului pentru persoanele direct vizate de actul administrativ cu caracter individual, iar pentru persoanele cărora nu le este adresat actul, de la data cunoașterii efective de către acestea a conținutului actului administrativ.

Un act administrativ individual de natura celui în discuție, certificatul de atestare a dreptului de proprietate, este de notorietate, că se comunică doar beneficiarului său, terții putand lua la cunoștiință de existența unui act administratriv vătămător cu prilejul publicității, prin mijloacele obișnuite de publicitate, drepturile lor putand fi astfel vătămate.

Astfel, în mod cu totul eronat, instanța de judecată reține că, termenul de introducere al acțiunii în cazul dedus judecății ar fi data de 12.03.1999, ori data introducerii acțiunii în dosar nr. x/2015, în care a fost pronunțată sentința civilă nr. 4748/2018, definitivă prin decizia civilă nr. 347/2019.

Arătă recurenții că abia în considerentele sentinței civile nr. 4748/2018, instanța comparand cele două titluri, respectiv, Certificatul de atestare a dreptului de proprietate Seria x nr. x/1998 și Titlul de proprietate nr. x/2009 a ajuns la concluzia că titlul emis în favoarea A. S.A. este mai bine caracterizat dand eficiență acestuia. Ori sentința civilă nr. 4748/2018 rămanand definitivă prin decizia civilă nr. 347/2019, apreciază că un eventual termen în care putea fi atacat Certificatul de atestare nu putea fi altul decat cel al rămanerii definitive a hotărarii judecătorești pronunțată în dosarul sus menționat, respectiv cel de 17 04 2019.

Prin urmare, termenul în care putea fi atacat certificatul de atestare a dreptului de proprietate întemeiat pe dispozițiile H.G. nr. 834/1991 este cel al rămanerii definitive a hotărarii judecătorești pronunțată în dosar nr. x/2018, respectiv 17.04.2019, iar nu cel apreciat de instanța de fond ca fiind data de 12.03.1999, reprezentand data intabulării dreptului de proprietate la cartea funciară pe seama S.C. A. S.A., sau data formulării acțiunii din dos nr. x/2015*, apreciind astfel că hotărarea instanței ca nelegală, motiv pentru care solicită admiterea prezentului recurs ca fondat, casarea hotărârii instanței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea analizării fondului, și în consecință respingerea excepției tardivității și admiterea cererii introductive de instanță.

Apărările formulate în cauză

Intimații-pârâți Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și A. S.A. prin lichidator judiciar D. au depus întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de casare invocate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce urmează.

Prin sentința civilă nr. 1120/2023, Curtea de Apel București a fost respinsă ca tardiv formulată acțiunea introdusă de recurenți Primarul Municipiului Oradea în calitate de președinte a Comisiei Municipale de Aplicare a Legii 18/1991 și Municipiul Oradea prin care aceștia au solicitat a se constata nulitatea absolută a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria x nr. x/1998.

Pentru a decide astfel, instanța a făcut aplicarea prevederilor art. 11 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, reținând că, pentru reclamante - terțe persoane față de actul administrativ atacat - termenul de sesizare a instanței este de 1 an și a început să curgă de la data luării la cunoștință de către acestea a Certificatului Seria x nr. x/17.12.1998 emis de Ministerul Agriculturii și Alimentației. în același scop, instanța de fond a mai reținut și faptul că, față de dispozițiile art. 27 din Legea nr. 7/1996 privind cadastrul și publicitatea imobiliară - forma în vigoare la data de 12.03.1999 - reclamantele au luat cunoștință de conținutul Certificatului Seria x nr. x/17.12.1998 la data de 12.03.1999, dată la care acesta a fost înscris în Cartea Funciară și la care dreptul real al titularului certificatului a devenit opozabil erga om nes.

Prin urmare, instanța de fond a constatat că acțiunea inițială a fost introdusă pe rolul Judecătoriei Oradea la data de 16.12.2019, cu depășirea termenului de 1 an prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Totodată, prima instanță a reținut tardivitatea cererii de chemare în judecată și prin prisma luării la cunoștință de către reclamante de conținutul certificatului în cauză cel puțin din anul 2015, respectiv cu ocazia soluționării dosarului înregistrat pe rolul Judecătoriei Oradea sub nr. x/2015*, în care acestea au avut calitatea de pârâte și în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 4748/11.09.2018 a Judecătoriei Oradea, definitivă prin decizia civilă nr. 347/17.04.2019 a Tribunalului Bihor.

În același sens, instanța de fond și-a motivat hotărârea și prin faptul că în cuprinsul cererii de chemare în judecată reclamantele menționează procesul-verbal de delimitare din data de 07.05.1999, semnat de primarul Municipiului Oradea și reprezentații OCPI Bihor și G., care se află în legătură directă cu conținutul Certificatului Seria x nr. x/17.12.1998 emis de Ministerul Agriculturii și Alimentației, astfel încât de la data de 07.05.1999 reclamantele aveau cunoștință de conținutul actului administrativ contestat în prezentul litigiu.

Recursul formulat este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 noul C. proc. civ., care reglementează ca și motiv de nelegalitate situația pronunțării hotărârii atacate cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Recurentele-reclamante înțeleg să invoce în primul rând aplicabilitatea în speță a prevederilor art. 7 coroborate cu cele ale art. 11 din Legea nr. 554/2004, respectiv faptul că în situația Certificatului Seria x nr. x/17.12.1998, care a intrat în circuitul civil, fiind înscris în Cartea Funciară, conform art. 7 alin. (5) din același act normativ plângerea prealabilă nu mai era obligatorie și deci nu se mai putea pune în discuție excepția tardivității.

În cauza de față motivul de casare invocat nu este incident, soluția primei instanțe fiind expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă și în cea judiciară.

Soluția instanței de fond s-a întemeiat pe dispozițiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, care stabilesc că:

"(2) Pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz".

Analizând efectele juridice pe care le produce Certificatul Seria x nr. x/17.12.1998 emis de pârâta Ministerul Agriculturii și Alimentației, curtea de apel, în mod corect, a reținut că acesta are natura juridică unui act administrativ unilateral cu caracter individual, constitutiv de drepturi, potrivit art. 2 alin 1 lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, iar acțiunea în anularea a acestui act administrativ este prescriptibilă în termenele prevăzute de art. 11 alin. (1) și (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

În consecință, soluția instanței de fond apare ca fiind corectă, relevanță în speța de față prezentând data la care recurentele-reclamante au luat cunoștință de actul atacat și nu obligativitatea sau nu a parcurgerii procedurii prealabile, în considerarea acestei date cererea de chemare în judecată fiind în mod corect respinsă ca tardiv introdusă.

În ceea ce privește referirea recurentelor-reclamante la o altă dată de la care ar curge termenul de introducere a acțiunii ce formează obiectul prezentului dosar, respectiv data de 17.04.2019, dată la care a rămas definitivă sentința civilă nr. 4748/11.09.2018 pronunțată de Judecătoria Oradea în Dosarul nr. x/2015, motivarea instanței de fond este corectă și sub acest aspect, neputînd fi ignorat faptul că, în conținutul cererii de chemare în judecată care a făcut obiectul Dosarului nr. x/2015, în care recurentele-reclamante au fost parte, A. S.A. s-a prevalat de faptul că este beneficiara Certificatului Seria x nr. x/17.12.1998, astfel încât cel mai târziu din anul 2015 recurentele-reclamante au avut cunoștință de existența actului administrativ contestat în prezentul litigiu.

În raport cu cele reținute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect și legal starea de fapt dedusă judecății, hotărârea pronunțată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului și a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentelor sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanții Primarul Municipiului Oradea, în calitate de președinte al Comisiei Municipale de aplicare a Legii nr. 18/1991 și Municipiul Oradea împotriva sentinței civile nr. 1120 din 20 iunie 2023 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 10 decembrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.