ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5508/2022

Ședința publică din data de 17 noiembrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 5 septembrie 2016 sub nr. x/2019, pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială - Municipiul Oradea, prin Primarul municipiului Oradea a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice si Innovacios es Technoiogîai Miniszterium:

- anularea Notei de Constatare a neregulilor si de stabilire a corecțiilor financiare privind proiectul cod HURO/0802/129_AF cu titlul "Centrul Euroregional de Intervenție Cardiovasculară Invazivă Viva Anima";

- anularea Deciziei nr. 5 din 03.05.2019 privind soluționarea contestației formulată de Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Oradea, înregistrată la sediul Ministerului Devoltării Regionale și Administrației Publice, si pe cale de consecință: exonerarea Unității Administrativ-Teritoriale - Municipiul Oradea de la plata corecției financiare stabilite prin acestea, de 100% din valoarea contractului de achiziție publică, respectiv suma de 2.180.460,64 euro cu TVA și pe cale de consecință obligarea Ministerului Dezvoltării Regionale si Administrației Publice la restituirea sumei de 1.079.454,37 RON, reprezentând contravaloarea corecției financiare aplicate si achitate de instituția noastră, potrivit ordinului de plată nr. x, anexat prezentei;

- obligarea Innovacios es Technoiogiai Miniszterium la restituirea sumei de 1.484.045,28 euro, reprezentând contravaloarea corecției financiare aplicate si achitate de instituția reclamanta, potrivit dispoziției de transfer/external payment order nr. 5.

În subsidiar, a solicitat obligarea Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice la restituirea atât a sumei de 1.079.454,37 RON, conform ordinului de plată nr. x, cât si a sumei de1.484.045,28 euro, potrivit dispoziției de transfer/external payment order nr. 5, astfel cum s-a indicat în Nota de Constatare a neregulilor si de stabilire a corecțiilor financiare.

Prin sentința civilă nr. 109 din data de 13.01.2020, Tribunalul București a declinat competenta de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ si Fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 12.02.2020.

Prin sentința civilă nr. 538 din data de 03.07.2020, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința civilă nr. 98/CA din data de 12.10.2020, Curtea de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale, a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Curții Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență între Curtea de Apel Oradea și Curtea de Apel București, a suspendat judecata și a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea emiterii regulatorului de competență.

Prin decizia civilă nr. 6453 din data de 02.12.2020, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 18.02.2021, sub nr. x/2019*.

Prin încheierea de ședință din 6 septembrie 2021, Curtea a reținut că, în cauză cererea adițională a fost formulată ulterior primului termen de judecată în fața instanței, care a avut loc la data de 04 mai 2020, motiv pentru care, având în vedere poziția procesuală a părților adverse, în temeiul art. 204 C. proc. civ. a constatat că nu este învestită cu soluționarea acestei cereri adiționale, a încuviințat părților proba cu înscrisurile de la dosar, constatând că este admisibilă și că poate conduce la soluționarea cauzei, a acordat cuvântul asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a ministerului din Ungaria și pe fond. Totodată, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 20.09.2021, iar ulterior, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat succesiv pronunțarea la data de 04.10.2021, 18.10.2021 și 25.10.2021.

Prin sentința civilă nr. 1494 pronunțată la 25 octombrie 2021, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Innovacios Es Technologiai Miniszterium, a respins cererea, în contradictoriu cu pârâtul Innovacios Es Technologiai Miniszterium, ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă și a respins, în rest cererea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială - Municipiul Oradea, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, ca neîntemeiată.

Împotriva încheierii din 6 septembrie 2021 și a sentinței civile nr. 1494 din 25 octombrie 2021, ambele pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială - Municipiul Oradea care, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

- În ceea ce privește încheierea pronunțată la data de 06.09.2021, apreciază că în mod greșit instanța a reținut că cererea adițională prin care invoca prescripția dreptului pârâtului de a aplica corecția financiară în contextul prevederilor art. 45 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, a fost formulată ulterior primului termen de judecată în fața primei instanțe.

Apreciază că primul termen efectiv de judecată a fost la data de 12.04.2021, după ce Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București și nu data de 04 mai 2020, întrucât la acest termen cauza a fost suspendată de drept în baza art. 63 alin. (11) din Decretul Președintelui României 240/2020, Capitolul VII, Anexa 1.

Solicită admiterea excepției, întrucât termenul a început să curgă de la data de 1 ianuarie 2014 și s-a împlinit la data de 1 ianuarie 2019, dată față de care Nota de Constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/22.02.2019 și Decizia nr. 5 din 03.05.2019 apar a fi prescrise.

- În ceea ce privește hotărârea susține că este criticabilă soluția instanței de fond, întrucât nu a făcut o analiză temeinică a textelor de lege invocate și a procedat la o aplicare greșită a acestora, rezumându-se să plaseze lucrările efectuate în cadrul proiectului în categoria lucrărilor de instalare și punere în funcțiune a aparatului, situație care în temeiul prevederilor art. 5 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 ar califica contractul în discuție ca și un contract de furnizare de produse;

Ipoteza încadrării contractului în categoria celor de lucrări a fost analizată superficial de către instanța de fond, aceasta rezumându-se la a face un calcul aritmetic simplu la finalul căruia a concluzionat că fiind mai mare ponderea cheltuielilor pentru aparatura furnizată decât cea a cheltuielilor pentru execuția lucrărilor propriu-zise, contractul se încadrează în categoria contractelor de furnizare produse.

Procedând astfel, instanța de fond a preluat abordarea echipei de control, făcând confuzie între obiectul contractului de achizitie publică și valoarea contractului de achizitie publică.

Mai mult decât atât, instanța de fond nu s-a aplecat corespunzător asupra analizei și interpretării prevederilor art. 7 din O.U.G. nr. 34/2006, articol cheie care statuează în ce situații ponderea valorică, respectiv valoarea estimată se are în vedere la stabilirea tipului de contract de achiziție publică.

Astfel, dispozitiile art. 7 din O.U.G. nr. 34/2006, prevăd in mod limitativ faptul că valoarea estimată se are în vedere la stabilirea tipului de contract de achizitie publică numai cu privire la furnizarea de produse și la prestarea de servicii, nu și la execuția de lucrări.

În concret, valoarea estimată și ponderea sumelor se are în vedere atunci când vorbim de un contract mixt cu obiect atât furnizare de produse cât și prestare de servicii, pentru a putea califica acest contract în una din cele două categorii: FURNIZARE DE PRODUSE sau PRESTARE DE SERVICII.

Legiuitorul nu a aplicat același raționament și în cazul contractelor de lucrări sau în cazul contractelor mixte care au ca și obiect executarea de lucrări și furnizarea de produse. În cazul acestor contracte nu își găsește aplicabilitatea textul art. 7, iar o abordare contrară nu face decât să adauge la lege.

Dispozițiile art. 5 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 invocate atât de echipa de control cât și de instanța de fond nu sunt incidente în prezenta cauză deoarece obiectul contractului îl reprezintă realizarea unui Centru Euroregional de Interventie Cardio - Vasculara Invaziva.

Realizarea Centrului Euroregional de Interventie Cardio - Vasculara Invaziva Viva Anima a reprezentat un proces mult mai amplu și mai complex. Proiectul a fost unul de concepție, proiectare, execuție lucrări și abia apoi furnizare și instalare echipamente. Având în vedere standardele înalte de aparatură targhetate, în mod evident mare parte din sume au fost alocate achiziției de aparatură medicală, fără însă ca aceasta să ducă în derizoriu importanța lucrărilor care au dus la realizarea centrului în tot ansamblul său.

Raportat la toate aceste aspecte, solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate, reținerea spre judecare și admiterea acțiunii în ceea ce privește petitele indicate.

Intimatul - pârât Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației a depus întâmpinare și, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.

Intimata - pârâtă Innovacios ES Technologiai Miniszteriul a depus întâmpinare prin care a solicitat a se constata că nu are calitate procesuală pasivă, prin cererea de recurs nefiind atacată soluția dată de către instanța de fond asupra acestui aspect. Pe fondul cauzei, își menține poziția exprimată în fața primei instanțe.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurenta - reclamantă și a apărărilor formulate de către intimații - pârâți, Înalta Curte constată nefondat motivul de casare prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., vizând încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială - Municipiul Oradea, a solicitat anularea Notei de Constatare a neregulilor si de stabilire a corecțiilor financiare privind proiectul cod HURO/0802/129_AF cu titlul "Centrul Euroregional de Intervenție Cardiovasculară Invazivă Viva Anima", anularea Deciziei nr. 5 din 03.05.2019 de soluționare a contestației, exonerarea de la plata corecției financiare stabilite, de 100% din valoarea contractului de achiziție publică, respectiv a sumei de 2.180.460,64 euro cu TVA și obligarea Ministerului Dezvoltării Regionale si Administrației Publice la restituirea sumei de 1.079.454,37 RON, reprezentând contravaloarea corecției financiare aplicate si achitate și a Innovacios es Technoiogiai Miniszterium la restituirea sumei de 1.484.045,28 euro, reprezentând contravaloarea corecției financiare aplicate si achitate de instituția reclamanta, potrivit dispoziției de transfer/external payment order nr. 5.

În subsidiar, a solicitat obligarea Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice la restituirea sumelor achitate, astfel cum s-a indicat în Nota de Constatare a neregulilor si de stabilire a corecțiilor financiare.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs instituția reclamantă, care a criticat soluția dată, invocând motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Soluția instanței de fond de constatare a faptului că nu a fost investită cu cererea adițională și de respingere, ca neîntemeiată, a acțiunii este legală, fiind împărtășită și de instanța de control judiciar întrucât reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente, în raport cu situația de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Pe fondul cauzei se reține că, împrejurările de fapt care au condus la emiterea notei de constatare nr. x/22.02.2019 prin care s-a stabilit o corecție de 1.711.016,92 euro, respectiv 100% din valoarea contractului nr. x/27.03.2013 au fost următoarele: contractul a fost definit eronat ca fiind de lucrări, în realitate fiind unul de furnizare, a depășit plafonul de 125.000 euro precizat de dispozițiile art. 124 lit. a) din O.U.G. nr. 34/2006, cu modificările si completările ulterioare, a încălcat art. 55 alin. (2) din ordonanță trebuia efectuată procedura de licitație internațională deschisă, cu publicarea anunțului de participare in SEAP și JOUE, echipamentul angiograf x serie fabricație x (vechea serie x) nu este nou, după cum se afirmă în adresa producătorului A., conținând componente reciclate.

Recurenta-reclamantă a criticat soluția pronunțată de instanța de fond asupra cererii adiționale prin care a invocat prescripția dreptului pârâtului de a aplica corecția financiară în contextul prevederilor art. 45 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011. A susținut că judecătorul fondului a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor legale incidente, rezumându-se să plaseze lucrările efectuate în cadrul proiectului în categoria lucrărilor de instalare și punere în funcțiune a aparatului, situație care în temeiul prevederilor art. 5 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 ar califica contractul ca fiind unul de furnizare de produse.

În prealabil, trebuie precizat că recursul nu poate avea ca obiect reinterpretarea probelor și stabilirea unei alte situații de fapt, având în vedere dispozițiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ. conform cărora "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile" și, ca urmare, nu pot fi primite criticile de netemeinicie formulate de recurentă.

Critica asupra soluției date de către judecătorul fondului prin încheierea pronunțată la data de 06.09.2021 în privința cererii adiționale prin care reclamanta a invocat prescripția dreptului pârâtului de a aplica corecția financiară în contextul prevederilor art. 45 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, nu poate fi reținută de către instanța de recurs.

Înalta Curte constată că primul termen de judecată pentru care părțile au fost legal citate este 4 mai 2020, iar excepția a fost invocată oral la data de 12 aprilie 2021 în fața Curții de Apel București.

Dispozițiile art. 204 alin. (1) C. proc. civ. limitează formularea unor modificări asupra acțiunii, până la primul termen de judecată la care partea este legal citată. Chiar dacă la termenul de judecată din data de 4 mai 2020 cauza a fost suspendată de drept în baza art. 63 alin. (11) din Decretul Președintelui României 240/2020, Capitolul VII, Anexa 1, partea a fost legal citată și putea depune cererea adițională în scris.

În acord cu judecătorul fondului, instanța de recurs constată că instituția pârâtă a aplicat în mod corect recurentei sancțiunea financiară, de 100% din valoarea contractului de achiziție publică, întrucât reclamanta nu a respectat prevederile art. 45 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011 și art. 5 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006.

Înalta Curte constată că instanța de fond a răspuns concret tuturor susținerilor recurentei-reclamante din cuprinsul cererii de chemare în judecată.

Astfel, judecătorul fondului a verificat dacă instituția reclamantă a stabilit corect tipul de contract necesar în realizarea centrului de intervenție cardio-vasculară, pentru a respecta, potrivit O.U.G. nr. 34/2006, modul de atribuire a proiectului, dacă a utilizat corect procedura de achiziție prin cerere de ofertă sau trebuia să aleagă procedura de achiziție prin licitație internațională deschisă, cu publicarea anunțului de participare in SEAP si JOUE.

Recurenta-reclamantă a criticat motivarea sentinței sub aspectul modului de stabilire a tipului de contract, respectiv de furnizare și a susținut că nu s-a aplecat corespunzător asupra analizei și interpretării prevederilor art. 7 din O.U.G. nr. 34/2006, articol cheie care statuează în ce situații ponderea valorică, respectiv valoarea estimată se are în vedere la stabilirea tipului de contract de achiziție publică.

Înalta Curte va respinge această critică, având în vedere prevederile clare ale O.U.G. nr. 34/2006 în ceea ce privește modul de stabilire a tipului de contract. Art. 7 din ordonanță statuează că, în cazul unui contract de achiziție publică mixt, furnizarea de produse și prestarea de servici, autoritatea contractantă va stabili tipul de contract în funcție de valoarea estimată a produselor și serviciilor.

În cauză, instituția recurentă a precizat că lucrarea necesar a fi efectuată cuprinde un obiect principal - Crearea unui centru medical cu 3 subpuncte: furnizare echipamente medicale (67% din totalul sumei alocate), lucrări de constructii (32,5%) precum și servicii de proiectare (0,5%). Potrivit dispozițiilor O.U.G. nr. 34/2006, orice situație pentru care nu există o reglementare explicită se interpretează prin prisma principiilor prevăzute la art. 2 alin. (2).

Recurenta a ales contractul de lucrări întrucât procedura de cerere de ofertă avea condiții mult mai relaxate, în schimb contractul de furnizare atrage incidența prevederilor art. 55 alin. (2) lit. a) din ordonanță cu obligativitatea publicării anunțului de participare în JOUE și prevederea unor termene mult mai lungi de realizare a întregii proceduri de atribuire prin licitație deschisă.

Înalta Curte, în acord cu instanța de fond, constată că valoarea estimată a dotărilor cu echipamente medicale era de 67% din valoarea contractului, aspect ce atrage procedura ce se aplică în contractul de furnizare, indiferent de denumirea achiziției și ce aspecte consideră recurenta că primează.

Susținerile vizând faptul că este un proces mult mai amplu și mai complex, decât o simplă achiziție și că, proiectul a fost unul de concepție, proiectare, execuție lucrări și abia apoi furnizare și instalare echipamente, nu pot fi avute în vedere de către instanța de recurs.

Critica vizând faptul că dispozițiile art. 5 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 nu sunt incidente în prezenta cauză deoarece obiectul contractului îl reprezintă realizarea unui Centru Euroregional de Interventie Cardio - Vasculara Invaziva, nu are susținere probatorie. Astfel cum s-a arătat anterior titlul unei lucrări nu stabilește tipul contractului de achiziție publică, ci valoarea estimată a produselor și serviciilor.

Fără a trece în derizoriu importanța lucrărilor care au dus la realizarea centrului în tot ansamblul său, instanța de recurs constată că la momentul încheierii contractului, valoarea alocată achiziției de aparatură medicală stabilește tipul contractului și modul de derulare a procedurii.

În acord cu argumentele prezentate de instanța de fond în considerentele sentinței recurate, Înalta Curte apreciază că soluția adoptată este legală, judecătorul fondului reținând în mod corect că, în cauză era aplicabilă procedura de licitație internațională deschisă prin raportare la dispozițiile art. 124 lit. a) și art. 55 O.U.G. nr. 34/2006 și reclamantul a aplicat în mod greșit procedura cererii de ofertă urmare calificării contractului de achiziție ca fiind unul de lucrări.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinței în limitele motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Unitatea Administrativ Teritorială - Municipiul Oradea împotriva încheierii din 6 septembrie 2021 și a sentinței civile nr. 1494 din 25 octombrie 2021, ambele pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 17 noiembrie 2022.