ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4971/2023

Ședința publică din data de 1 noiembrie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de x/2020 pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Municipiul Oradea a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice Dezvoltării și Administrației:

Prin sentința civilă nr. 647 din data de 23.04.2021, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamantul Municipiul Oradea, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice Dezvoltării și Administrației; a anulat nota de neconformitate nr. x/18.11.2019 și decizia nr. 48/27.01.2020 și a obligat pârâtul la plata către reclamant a tuturor reținerilor financiare efectuate în baza notei de neconformitate nr. x/18.11.2019.

Împotriva sentinței civile nr. 647 din data de 23.04.2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâtul Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene (după reorganizarea Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației), întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiate.

În dezvoltarea motivelor de recurs susține că sancțiunea aplicată nu a avut la bază încălcarea dispozițiilor art. 17 alin. (3) și (4) din H.G. nr. 3.95/2016, ci încălcarea dispozițiilor art. 7 alin. (1) lit. a) și ale art. 144 alin. (2) din Legea nr. 98/2016.

Astfel, potrivit art. 144 alin. (2) din Legea nr. 98/2016, publicarea anunțului de participare în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene este obligatorie în toate situațiile în care valoarea estimată a contractului de achiziție publică/acordului-cadru este mai mare sau egală cu pragurile valorice prevăzute la art. 7 alin. (1), iar conform art. 11 din Legea nr. 98/2016:

"(1) Autoritatea contractantă nu are dreptul de a utiliza metode de calcul al valorii estimate a achiziției cu scopul de a evita aplicarea procedurilor de atribuire prevăzute de prezenta lese.

(2) Autoritatea contractantă nu are dreptul de a diviza contractul de achiziție publică în mai multe contracte distincte de valoare mai mică și nici de a utiliza metode de calcul care să conducă la o subevaluare a valorii estimate a contractului de achiziție publică, cu scopul de a evita aplicarea procedurilor de atribuire reglementate de prezenta lege".

Susține că în speță nu se poate reține aplicabilitatea prevederilor art. 17 alin. (3) din H.G. nr. 395/2016 în alegerea modalității de achiziție publică, referitoare la faptul că valoarea estimată a tuturor achizițiilor similare se aplică prin raportare la fiecare proiect în parte, în cazul proiectelor finanțate din fonduri nerambursabile.

Învederează faptul că, procedura de achiziție a contractului de achiziție publică în discuție a fost inițiată la data de 23.08.2018 (data publicării în SEAP), anterior semnării contractului de finanțare (nr. x/03.12.2018), astfel că instanța de fond nu putea reține necesitatea aplicării prevederilor legale sus-menționate, contractul de finanțare fiind inexistent la acea dată.

Astfel, la data inițierii procedurii, contractul nu avea caracterul unui proiect finanțat din fonduri nerambursabile, sens în care prevederile art. 17 antemenționate nu sunt aplicabile, iar simpla depunere a unei cereri de finanțare nu atrage implicit eligibilitatea proiectului.

Consideră că alegerea procedurii de licitație deschisă s-a făcut fără a fi asigurată o competiție adecvată, iar intimata a divizat artificial atribuirea contractelor, în absența unor argumente și documente care să demonstreze îndeplinirea condițiilor impuse de lege, încălcând principiul concurenței și al transparenței cu efecte directe asupra eficientei utilizări a fondurilor publice.

Asupra modului de aplicare a prevederilor art. 17 alin. (3) din H.G. nr. 395/2016, ANAP și-a exprimat opinia prin adresa nr. x/18.04.2017, în sensul că: "Pentru achizițiile efectuate ulterior aprobării cererii de finanțare, necesare în vederea implementării proiectului, estimarea valorii se face conform art. 17 alin. (3) din Anexa la H.G. nr. 395/2016, aplicând prevederile art. 17 alin. (1) prin raportare la fiecare proiect în parte.

În ceea ce privește achizițiile efectuate anterior semnării contractului de finanțare, dar tot pentru scopul proiectului (cum ar fi serviciile de consultanță pentru cererea de finanțare sau studiile de fezabilitate aferente obiectivelor din cadrul proiectului), estimarea se face conform art. 17 alin. (1) și (2) din Anexa la H.G. nr. 395/2016, prin raportare la anul bugetar și nu la durata proiectului (chiar dacă valoare acestora se va rambursa, ulterior, din bugetul proiectului)."

Arată că în același sens sunt și alte spețe de pe site-ul ANAP.

De asemenea, consideră că nu se pot aplica nici dispozițiile art. 17 alin. (4) din H.G. nr. 395/2016, întrucât în speță este vorba de atribuirea unui contract de execuție lucrări.

Mai arată că alegerea modalității de achiziție prin stabilirea valorii estimate a tuturor achizițiilor se face prin raportare la proiect sau prin raportare la obiectivul de investiție (conform art. 17 alin. (4) din H.G. nr. 395/2016) numai în măsura în care nu se încalcă vreo dispoziție a Legii nr. 98/2016.

Consideră că sunt relevante dispozițiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 98/2016, care prevăd că un contract de achiziție nu poate fi divizat în mai multe contracte distincte de valori mai mici, cu scopul de a evita aplicarea procedurilor de atribuire stabilite prin lege. Or, repartizarea lucrărilor (cu o valoare totală peste pragul stabilit pentru publicarea anunțului de participare în JOUE) în mai multe contracte, cu o valoare sub pragul JOUE, reprezintă tocmai o asemenea divizare interzisă de lege și de directiva transpusă, dacă alegerea procedurii s-ar raporta la proiect.

Potrivit manualului de utilizare SEAP, disponibil pe site-ul http:/www.x.ro, dacă valoarea estimată a contractului, definită în secțiunea II, depășește pragul necesar publicării în OJ, bifa -Trimite la OJ- va fi marcată automat de sistem, iar dacă anunțul de participare este destinat publicării în Jurnalul Oficial, fie datorită valorii acestuia, fie prin voința autorității contractante, acest lucru va fi semnalat prin mesajul «Anunțul va fi transmis către OJEU afișat în toate secțiunile formularului».

Prin urmare, intimata avea obligația să aleagă, ca procedură de atribuire, licitația deschisă (cum a și făcut) și să publice un anunț în JOUE, conform art. 144 alin. (2) din Legea 98/2016, ținând cont de faptul că valoarea estimată depășește pragul de la art. 7 alin. (1).

Drept urmare, având în vedere că singura constrângere în ceea ce privește publicarea automată a anunțurilor în JOUE de către SEAP o reprezintă pragurile valorice de la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 98/2016, UATM Oradea avea obligația de a marca în anunțul de participare, la secțiunea "Informații generale", bifa -Trimite la OJ- în vederea respectării prevederilor de mai sus.

Consecința unei asemenea neglijențe este lipsa de publicitate la nivel european, abatere sancționată cu o corecție financiară de 25% din valoarea contractului, întrucât Comisia europeană consideră lipsa de transparență/publicitate ca una dintre cele mai grave abateri, sancționate ca atare.

Arată că lucrările executate într-o unitate administrativ teritorială trebuie concepute ca o investiție integrată, având în vedere obiectivul similar al acestor lucrări, localizarea geografică și caracterul lor tehnico-economic, așa încât acestea trebuie privite ca un proiect sau strategie de dezvoltare integrată la nivel local.

În acest sens, autoritățile trebuie să țină cont de interpretarea termenului "lucrare" astfel cum reiese din Hotărârea C-16/98 - 5 octombrie 2000 a Curții Europene de Justiție. (Motivarea hotărârii Curții Europene de Justiție a fost făcută în contextul juridic al Directivei 2004/18/CE, dar aceasta este valabilă și în contextul Directivei 2014/24/UE).

Astfel, dacă lucrările sunt legate de aceeași zonă, sunt realizate de către aceeași autoritate contractantă si vizează, în ansamblu, îndeplinirea aceleiași funcții economice și tehnice acestea vor fi considerate "o lucrare" în sensul prevăzut în directivă.

În speță, contractele au fost legate de aceeași zonă UATM Oradea, au fost lansate de către aceeași autoritate contractantă și au vizat, în ansamblu, îndeplinirea aceleiași funcții economice și tehnice, motiv pentru care respectivele contracte trebuie să fie considerate ca făcând parte din aceeași lucrare.

Pe cale de consecință, având în vedere că valoarea totală estimată a achiziției din speță, calculată conform regulilor de la Capitolul II Secțiunea a II-a din H.G. nr. 395/2016, este de licitație deschisă, iar valoarea pragului implică în mod obligatoriu publicarea anunțului de participare în JOUE, chiar dacă achizițiile în cauză se fac prin intermediul mai multor proceduri de licitație deschisă, fiecare cu valori mai mici decât valoarea pragului prevăzut la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 98/2016, publicarea în JOUE este obligatorie pentru toate anunțurile de participare corespunzătoare fiecăruia dintre aceste contracte.

Din punct de vedere al legislației în domeniul achizițiilor publice, similaritatea produselor se stabilește prin raportare la necesitățile obiective ale autorității contractante/scopul achiziției, cu îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute la art. 18 alin. (3) din Legea nr. 98/2016. Totodată, conform art. 18 alin. (1) din Legea nr. 98/2016, în vederea determinării procedurii aplicabile pentru achiziția de produse ce îndeplinesc cumulativ condițiile de similaritate, în situația în care atribuirea contractelor poate fi realizată pe loturi separate, autoritatea contractantă este obligată să cumuleze valoarea estimată a tuturor loturilor.

În consecință, la alegerea modalității de atribuire în funcție de valoarea estimată a contractelor, intimata nu a ținut cont de prevederile art. 17 alin. (1) și alin. (2) din H.G. nr. 395/2017, potrivit cărora trebuia să se raporteze la valoarea tuturor achizițiilor care se adresează operatorilor economici ce desfășoară constant activități într-o piață de profil relevantă, pe care autoritatea contractantă intenționează să le atribuie în cursul unui an bugetar.

Mai mult, solicită să se aibă în vedere și faptul că actele administrative se bazează pe o prezumție de autenticitate și veridicitate, așa încât intimata avea obligația să facă dovada că actele atacate au fost emise cu încălcarea dispozițiilor legale în vigoare la data emiterii lor.

Deși a fost legal citat, intimatul-reclamant Municipiul Oradea nu a formulat întâmpinare.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 26 mai 2023, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 1 noiembrie 2023, în ședință publică, cu citarea părților.

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, conform considerentelor de mai jos.

Intimatul-reclamant a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o cerere prin care a solicitat anularea Notei de neconformitate nr. x/18.11.2019 ce vizează proiectul Elaborare proiect pentru autorizarea executării lucrărilor, PT pentru execuția lucrărilor, asistență tehnică din partea proiectantului și execuție lucrări pentru obiectivul de investiții Soluție Inovativă pentru Creare Undă Verde pentru Tramvai Pod Dacia - B-dul x, Oradea, și implicit a obligației de plată a corecției financiare în sumă de 3.627.858,49 RON; anularea Deciziei nr. 48/27.01.2020, respectiv a obligației de plată a corecției financiare în sumă de 3.627.858,49 RON; obligarea pârâtului la plata către reclamant a tuturor reținerilor financiare deja efectuate raportat la corecția financiară aplicată, cuantumul reținerilor însumând la data promovării acțiunii suma de 1.093.562,79 RON (reținere de 1.045.748,59 RON aplicată la cererea de rambursare nr. x și reținere de 47.814,20 RON aplicată la cererea de rambursare nr. 8).

Prima instanță a admis cererea dedusă judecății, a anulat Nota de neconformitate nr. x/18.11.2019 și decizia nr. 48/27.01.2020 și a obligat pârâtul la plata către reclamant a tuturor reținerilor financiare efectuate în baza notei de neconformitate nr. x/18.11.2019.

Învestită cu soluționarea cererii de recurs, Înalta Curte va răspunde punctual motivelor invocate.

Astfel, în dezvoltarea motivelor de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-pârât susține că, sancțiunea aplicată nu a avut la bază încălcarea dispozițiilor art. 17 alin. (3) și (4) din H.G. nr. 395/2016, ci încălcarea dispozițiilor art. 7 alin. (1) lit. a), art. 11 alin. (1) și (2), art. 114 alin. (2) din Legea nr. 98/2016, context în care hotărârea instanței de fond a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii.

Înalta Curte constată că potrivit motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța, deși a recurs la textele de lege aplicabile speței, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

Conform art. 7 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 98/2016 "Procedurile de atribuire reglementate de prezenta lege se aplică în cazul atribuirii contractelor de achiziție publică/acordurilor-cadru a căror valoare estimată, fără TVA, este egală sau mai mare decât următoarele praguri valorice: a) 24.977.096 RON, pentru contractele de achiziție publică/acordurile-cadru de lucrări".

Dispozițiile art. 11 alin. (1) și (2) din Legea nr. 98/2016, menționează următoarele: "(1) Autoritatea contractantă nu are dreptul de a utiliza metode de calcul al valorii estimate a achiziției cu scopul de a evita aplicare a procedurilor de atribuire prevăzute de prezenta lege. (2) Autoritatea contractantă nu are dreptul de a diviza contractul de achiziție publică în mai multe contracte distincte de valoare mai mică și nici de a utiliza metode de calcul care să conducă la o subevaluare a valorii estimate a contractului de achiziție publică, cu scopul de a evita aplicarea procedurilor de atribuire reglementate de prezenta lege."

Potrivit art. 144 alin. (2) din Legea nr. 98/2016: "Publicarea anunțului de participare în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene este obligatorie în toate situațiile în care valoarea estimată a contractului de achiziție publică/acordului-cadru este mai mare sau egală cu pragurile valorice prevăzute la art. 7 alin. (1)."

În ceea ce privește aplicabilitatea dispozițiilor legale sus-citate, Înalta Curte constată că aceste aspecte au fost analizate de prima instanță și în mod corect aceasta a reținut că, anterior datei publicării în SEAP a anunțului nr. x/23.08.2018 și anterior modificării H.G. nr. 395/2016 prin H.G. nr. 419/2018, art. 17 din Normele aprobate prin H.G. nr. 395/2016 prevedea următoarele:

(1) Autoritatea contractantă alege modalitatea de achiziție în funcție de următoarele aspecte:

a) valoarea estimată a tuturor achizițiilor cu același obiect sau destinate utilizării identice ori similare, ori care se adresează operatorilor economici ce desfășoară constant activități într-o piață de profil relevantă, pe care autoritatea contractantă intenționează să le atribuie în cursul unui an bugetar;

b) complexitatea contractului/acordului-cadru ce urmează a fi atribuit;

c) îndeplinirea condițiilor specifice de aplicare a anumitor modalități de atribuire.

(2) În aplicarea art. 11 alin. (2) din Lege, autoritatea contractantă are obligația ca, la alegerea modalității în care se va derula procesul de atribuire a contractului de achiziție publică, să se raporteze la valoarea estimată cumulată a produselor, serviciilor și lucrărilor care sunt considerate similare în condițiile de la alin. (1) lit. a).

(3) În cazul în care autoritatea contractantă implementează proiecte finanțate din fonduri nerambursabile și/sau proiecte de cercetare-dezvoltare, prevederile alin. (1) se aplică prin raportare la fiecare proiect în parte.

(4) În aplicarea art. 11 alin. (2) din Lege, pentru contractele de lucrări aferente obiectivelor de investiții publice noi sau a lucrărilor de intervenție asupra celor existente, autoritatea contractantă alege procedura de atribuire în funcție de următoarele considerente, cu condiția ca respectivele investiții să nu facă parte dintr-un proiect sau dintr-o strategie de dezvoltare integrată la nivel național, regional, sau local:

a) valoarea estimată a contractului având ca obiect prestarea serviciilor de elaborare a studiului de fezabilitate pentru fiecare obiectiv de investiții în parte, dacă contractul prevede o clauză privind cedarea drepturilor patrimoniale de autor;

b) valoarea estimată a contractului având ca obiect prestarea serviciilor de proiectare tehnică și asistență din partea proiectantului pentru fiecare obiectiv de investiții în parte, cumulată cu cea a lucrărilor aferente obiectivului de investiții, indiferent dacă acestea fac obiectul aceluiași contract sau se atribuie contracte diferite;

c) valoarea estimată a contractului având ca obiect prestarea serviciilor de dirigenție de șantier pentru fiecare obiectiv de investiții în parte".

După modificările introduse prin H.G. nr. 419/2018, dispozițiile art. 17 din Normele aprobate prin H.G. nr. 395/2016, astfel cum erau în vigoare la momentul publicării de către reclamant a anunțului nr. x, respectiv la data de 23.08.2018, prevăd următoarele:

"(1) Autoritatea contractantă alege procedura de atribuire în funcție de următoarele aspecte:

a) valoarea estimată a achiziției;

b) complexitatea contractului/acordului-cadru ce urmează a fi atribuit;

c) îndeplinirea condițiilor specifice de aplicare a anumitor proceduri de atribuire.

(2) În aplicarea art. 11 alin. (2) din Lege, autoritatea contractantă are obligația ca, la alegerea procedurii de atribuire, să se raporteze la valoarea estimată a produselor, serviciilor și lucrărilor care sunt considerate similare în condițiile de la alin. (1).

(3) În cazul în care autoritatea contractantă implementează proiecte finanțate din fonduri nerambursabile și/sau având ca obiect cercetarea-dezvoltarea, prevederile prezentului articol se aplică prin raportare la durata contractului de finanțare/proiect.

(4) Fără a afecta celelalte prevederi ale prezentului articol, pentru contractele de achiziție publică de lucrări sau de servicii al căror obiect vizează realizarea obiectivelor de investiții publice noi sau a lucrărilor de intervenție asupra celor existente, autoritatea contractantă alege procedura de atribuire în funcție de următoarele considerente:

a) valoarea estimată a contractului având ca obiect prestare a serviciilor de elaborare a studiului de fezabilitate pentru fiecare obiectiv de investiții în parte, dacă contractul prevede o clauză privind cedarea drepturilor patrimoniale de autor;

b) valoarea estimată a contractului având ca obiect prestarea serviciilor de proiectare tehnică și asistență din partea proiectantului pentru fiecare obiectiv de investiții în parte, cumulată cu cea a lucrărilor aferente obiectivului de investiții, indiferent dacă acestea fac obiectul aceluiași contract sau se atribuie contracte diferite;

c) pentru serviciile specifice aferente unei lucrări cum ar fi verificare proiecte, expertiză, audit energetic, studiu de impact asupra mediului, scenariu la incendiu, consultanță, asistență tehnică și altele, care necesită specialiști certificați/atestați pentru realizarea acestora, se va stabili valoarea estimată a fiecărui serviciu pentru fiecare obiectiv de investiții în parte și în funcție de valoarea obținută, pentru fiecare serviciu, se va stabili modalitatea de achiziție corespunzătoare".

Din cuprinsul dispozițiilor legale sus-citate rezultă că, anterior modificărilor survenite prin adoptarea H.G. nr. 419/2018, autoritatea contractantă trebuia să aibă în vedere valoarea estimată a tuturor achizițiilor cu același obiect sau destinate utilizării identice ori similare, ori care se adresează operatorilor economici ce desfășoară constant activități într-o piață de profil relevantă, pe care autoritatea contractantă intenționează să le atribuie în cursul unui an bugetar, iar, în aplicarea art. 11 alin. (2) din Lege, pentru contractele de lucrări aferente obiectivelor de investiții publice noi sau a lucrărilor de intervenție asupra celor existente, autoritatea contractantă avea posibilitatea de a alege procedura de atribuire în funcție de considerentele expuse la art. 17 alin. (4) din Normele aprobate prin H.G. nr. 395/2016, cu condiția ca respectivele investiții să nu facă parte dintr-un proiect sau dintr-o strategie de dezvoltare integrată la nivel național, regional, sau local.

Or, după modificarea H.G. nr. 395/2016 prin H.G. nr. 419/2018, autoritatea contractantă nu mai are obligația de a ține cont de achizițiile (cu același obiect sau destinate utilizării identice ori similare, ori care se adresează operatorilor economici ce desfășoară constant activități într-o piață de profil relevantă) pe care intenționează să le atribuie în cursul anului bugetar, ci va alege procedura de atribuire în funcție de valoarea estimată a achiziției, de complexitatea contractului/acordului-cadru ce urmează a fi atribuit sau de îndeplinirea condițiilor specifice de aplicare a anumitor proceduri de atribuire, urmând ca în aplicarea art. 11 alin. (2) din Lege, autoritatea contractantă să se raporteze la valoarea estimată a produselor, serviciilor și lucrărilor care sunt considerate similare în condițiile de la art. 17 alin. (1) din Normele aprobate prin H.G. nr. 395/2016.

În acest context, în mod corect a reținut prima instanță că, după modificarea H.G. nr. 395/2016 prin H.G. nr. 419/2018, pentru contractele de achiziție publică de lucrări sau de servicii al căror obiect vizează realizarea obiectivelor de investiții publice noi sau a lucrărilor de intervenție asupra celor existente, autoritatea contractantă va alege procedura de atribuire în funcție de considerentele expuse la art. 17 alin. (4) din Normele aprobate prin H.G. nr. 395/2016, chiar dacă respectivele investiții fac parte dintr-un proiect sau dintr-o strategie de dezvoltare integrată la nivel național, regional, sau local.

Cu privire la dispozițiile art. 17 alin. (3) din Normele aprobate prin H.G. nr. 395/2016, anterior modificărilor survenite prin H.G. nr. 419/2018, se observă că acestea prevedeau ca unic criteriu de alegere a modalității de achiziție aplicarea prevederilor art. 17 alin. (1) prin raportare la fiecare proiect în parte, iar după modificarea H.G. nr. 395/2016 prin H.G. nr. 419/2018, la art. 17 alin. (3) din Normele aprobate prin H.G. nr. 395/2016 s-a introdus un al doilea un criteriu de alegere a modalității de achiziție, și anume aplicarea prevederilor art. 17 prin raportare la durata contractului de finanțare.

În acest context, Înalta Curte constată că, în mod corect a reținut prima instanță că, deși la data publicării de către reclamant a anunțului nr. x/23.08.2018 în SEAP, erau în vigoare dispozițiile art. 17 din Normele aprobate prin H.G. nr. 395/2016, pârâtul nu a ținut cont de modificările legislative survenite, reținând situația de fapt prin prisma acestor dispoziții în forma anterioară modificării prin H.G. nr. 419/2018 și care nu mai erau în vigoare.

Prin urmare, soluția primei instanțe, analizată în raport de aspectele incidente la momentul pronunțării sale, reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de reformare a sentinței atacate care să intre în sfera de reglementare a art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene împotriva sentinței nr. 647 din 23 aprilie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 1 noiembrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.