ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3425/2021
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3425/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 04 iunie 2021
Asupra conflictului negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cadrul procesual
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București – secția a II-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Municipiul Oradea prin Primar, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației a solicitat pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună
- anularea Notei de Neconformitate nr. x/13.12.2019 comunicată reclamantului la data de 17.01.2020 (fax) și implicit și a obligației de plată a corecției financiare în sumă de 58.000 RON (100% din valoarea contractului);
- anularea Deciziei nr. 108/28.02.2020 comunicată la data de 04.03.2020, număr de înregistrare x și implicit și a obligației de plată a corecției financiare în sumă de 58.000 RON;
- obligarea pârâtului la restituirea către reclamant a sumei de 28.216,35 RON (5.950,00 RON + 11.077,35 RON + 11.189,00 RON - Cerere Rambursare nr. 6) deja reținută de către pârât, respectiv plata către reclamant a sumei de 29.783,65 RON, reprezentând diferență dintre valoarea totală a corecției aplicate, respectiv ceea ce s-a reținut deja (58.000 RON -28.216,35 RON), valori care pot suferi modificări pe parcursul judecății motiv pentru care solicită restituirea oricăror sume reținute de către pârât în scopul achitării corecției financiare (58.000 RON), respectiv plata de către pârât a oricăror sume care nu au fost reținute în contul achitării corecției financiare (58.000 RON);
- plata de despăgubiri către UAT Municipiul Oradea, în cuantumul dobânzii legale pentru corecția financiară aplicată (58.000 RON) calculate de la scadența obligațiilor de plată aflate în sarcina pârâtului, a cererilor de rambursare și modificarea cuantumului corecției financiare și reducerea sancțiunii la 25 % din valoarea contractului nr. x/12.02.2019 prin raportare la prevederile Hotărârii nr. 519/2014 Partea 1, pct. 1 și 2.
Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență
2.1. Hotărârea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal
Prin sentința civilă nr. 6027 din data de 17.11.2020, Tribunalul București a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor.
A reținut Tribunalul București că având în vedere ansamblul dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011 se constată că în raportul de drept administrativ dedus judecății nu Municipiul Oradea are calitatea de autoritate publică în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea 554/2004, acesta fiind beneficiarul contractului de finanțare, ci Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației este organul de stat care acționează în regim de putere publică, iar în virtutea competenței legale, de gestionare a fondurilor europene a și emis actele administrative care sunt contestate în prezenta cauză, Municipiul Oradea având în speță calitatea de persoană vătămată.
Or, în raport de prevederile art. 10 alin. (3) din Legea 554/2004, în speță nu autoritatea publică în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 are calitatea de reclamant, ci pe aceea de pârât, astfel că sunt incidente în cauză prevederile art. 10 alin. (3) teza I respectiv este competentă instanța de la sediul reclamantei, întrucât potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) lit. g) din O.U.G. nr. 66/2011, beneficiar poate fi atât o persoană de drept public cât și o persoană de drept privat și nu teza a II-a a art. 10 alin. (3) din legea nr. 554/2004.
2.2. Hotărârea Tribunalului Bihor – secția contencios administrativ și fiscal
Prin Sentința 261 din 22 martie 2021, Tribunalul Bihor, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale exclusive a Tribunalului Bihor, în soluționarea prezentei acțiuni, invocată de instanță din oficiu.
A declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul Municipiul Oradea – prin Primar, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației (MLPDA), în favoarea Tribunalului București – secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.
A constatat ivit un conflict negativ de competență între Tribunalul Bihor și Tribunalul București.
A dispus suspendarea judecării cauzei și a trimis dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal, în vederea pronunțării asupra conflictului negativ de competență.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.
Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.
Argumente de fapt și de drept relevante
Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.
Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două instanțe îl constituie problema instanței competente teritorial să soluționeze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.
Înalta Curte reține că cererea dedusă judecății are ca obiect anularea unor acte administrative emise de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice – Direcția Generală Programul Operațional Regional, prin care au fost constate nereguli și stabilite corecții financiare în sarcina reclamantului în materia accesării de fonduri europene.
Temeiul de drept al acțiunii îl reprezintă, în principal, dispozițiile O.G. nr. 66/2011, în baza cărora s-a născut raportul de drept administrativ dedus judecății.
Reclamantul are calitate de persoană juridică de drept public, potrivit dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale.
În condițiile în care, din punct de vedere procedural, O.G. nr. 66/2011 face trimitere la dispozițiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, se constată că sub aspectul competenței teritoriale sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, așa cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018 (intrată în vigoare la data de 30 iulie 2018, anterior sesizării instanței – 16 aprilie 2020), care prevăd expres că reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său iar "reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului".
Prin teza a II-a a alin. (3) precitat, se stabilește competența teritorială exclusivă în raport de calitatea reclamantului, cu condiția ca acesta să facă parte din categoria autorităților publice, a instituțiilor publice sau a celor asimilate acestora, într-o atare ipoteză, urmând a se adresa exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului.
Rezultă că textul mai sus evocat, prin termenii imperativi pe care îi întrebuințează a instituit situații noi de competență teritorială exclusivă care, derogând de la normele de competență de drept comun, sunt de strictă interpretare astfel încât părțile nu au posibilitatea de a stabili competența altor instanțe decât cele expres indicate de legiuitor .
Astfel, sub aspectul competenței teritoriale, sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 554/2004, întrucât competența stabilită de acest text de lege este una teritorială exclusivă, ceea ce înseamnă că reclamanta trebuie să se adreseze instanței de la sediul pârâtului, neavând un drept de opțiune între mai multe instanțe.
Prin urmare, în raport cu data înregistrării cererii de chemare în judecată (data de 16.08.2020), ținând cont de aplicarea în timp a noii reglementări și de faptul că autoritatea publică pârâtă are sediul în București, în cauză sunt incidente prevederile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018, intrată în vigoare la data de 02.08.2018, instanța competentă teritorial fiind Tribunalul București, secția a-II-a de contencios administrativ si fiscal.
Temeiul legal al soluției adoptate
Pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția a-II-a de contencios administrativ si fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Municipiul Oradea și pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației, în favoarea Tribunalului București – secția a III-a contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 04 iunie 2021.